183 matches
-
mai puternic determinate tocmai de originea socială, de statusul socioeconomic al părinților. Pe de altă parte, chiar dobândirea unei dovezi empirice a creșterii influenței nivelului de instrucție asupra statusului social final al persoanei nu trebuie interpretată exclusiv în termenii utopiei meritocratice. Este discutabilă, de pildă, presupoziția că selecția ocupațională pe baza calificărilor aduce un spor de competență și o creștere a productivității. Creșterea importanței diplomelor pentru ocuparea pozițiilor din sistemul diviziunii sociale a muncii capătă la Collins (1971, 1979), corifeu al
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
alte date, Boudon (apud Cherkaoui, 1997, pp. 199-200) obține aceleași rezultate, însă reface interpretarea, arătând că lipsa de asociere constatată se datorează inadecvării dintre ritmurile de schimbare a structurilor școlare și, respectiv, sociale. Boudon explică paradoxul plecând de la premisele modelului meritocratic. Nivelul de instrucție al fiului depinde de statusul social al tatălui, iar statusul social al fiului depinde de nivelul de instrucție al acestuia, însă pentru ca relația dintre mobilitatea școlară și cea socială să fie vizibilă este necesară o adecvare între
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
paradoxul lui Anderson nu se mai manifestă. 3. Conceptul de efect pervers caracterizează multe dintre fenomenele din spațiul școlar analizate de către Boudon. Distribuția inegală a resurselor între membrii societății, inegalitatea șanselor de acces la învățământ, gratuitatea învățământului și o structură meritocratică a alocării pozițiilor de status duc la exploatarea sistemului de învățământ de către cei bogați, care sunt subvenționați de către cei din clasele inferioare și care, mai mult, își permit să parcurgă mai multe trept ale învățământului formal. Sistemul are ca rezultat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corespunde unui model de mobilitate competitivă, în care pozițiile din elită constituie „premii” ce pot fi câștigate prin competiție deschisă. Fiecare are o șansă să câștige această competiție, iar succesul depinde de efortul individual. Este, cu alte cuvinte, un sistem meritocratic în care carierele de succes sunt determinate de caracteristici obiective, fiecare având o șansă echitabilă de a obține „premiul”. Competiția este guvernată de anumite reguli de corectitudine, dar competitorii au o mare libertate în alegerea strategiilor pe care le folosesc
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
război mondial. O sursă importantă de inspirație a paragrafelor care urmează provine din sinteza lui Hassenforder din 1990. Datele, dintre care unele vor fi detaliate în continuare, arată că nici unul dintre criteriile meritocrației nu este realizat în țările dezvoltate, pretins meritocratice, și nici în fostele țări socialiste. În final mă voi referi la problematica egalității de șanse în context românesc post-1990, arătând că în România contemporană persistă importante inegalități de șanse școlare. 5.1. Anchete francezetc "5.1. Anchete franceze" 5
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea privește șansele de acces ține în bună măsură și de problematica inegalităților rezultatelor școlare, adică a educabilității, în sensul în care, respectând poate în cel mai înalt grad postulatul meritocratic, rezultatele școlare sunt determinante pentru accesul la treptele ulterioare. Problema care se pune în mod evident este dacă atribuirea acestor rezultate reflectă doar talentul și abilitățile elevilor sau dacă intervin factori de genul accidentelor de naștere. 6. Aplicație. Măsurarea mobilității
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ajutorul acestora în gospodărie. Rezumattc "Rezumat" • Din anii ’70, o parte a dezbaterilor despre rolul școlii în configurarea inegalităților sociale au fost neutralizate prin centrarea pe analizele statistice ale mobilității școlare și sociale, ce au fost inspirate și de doctrinele meritocratice. • Meritocrația reprezintă sistemul de promovare socială (inclusiv școlară) bazat exclusiv pe merit, adică pe efort și pe talent. • Studiul realizat de Blau și Duncan în SUA în 1967 indica faptul că statusul social final al unei persoane este determinat în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
monopolizarea lor de către deținătorii brevetelor educaționale (Weber, 1978, apud Brown, 2001, p. 20). Un model de analiză a monopolizării culturale a ocupațiilor se găsește în lucrarea Religia chinezilor (Weber, 1951), care arată că sistemul de promovare în funcții administrative aparent meritocratic (Burke, 2004) din China secolului al XIX-lea distribuia poziții funcționărești cu condiția stăpânirii unor texte ezoterice mai degrabă decât pe baza competențelor tehnice. Pentru Weber, ritualurile de testare prin care se făcea admiterea în comunități religioase sectare și diversele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
calități esențiale pentru funcționarea întreprinderii capitaliste. Relațiile de putere din școală le reproduc pe cele din societate, mai ales pe cele din întreprinderea capitalistă, și-l pregătesc pe copil pentru alte inegalități. În plus, ideologia coeficientului de inteligență și cea meritocratică își aduc și ele contribuția la legitimarea diviziunii sociale existente. În concluzie, diferențierea sistemelor școlare și inegalitățile și disparitățile educaționale dintre clasele sociale sunt fenomene structurale, și nu accidente sau reziduuri. Familia și școala îi pregătesc pe unii indivizi să
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sisteme de certificare profesională în multe domenii, inclusiv în științele sociale. • În concepția marxiștilor americani Bowles și Gintis, școala domesticește, transmițând trăsăturile de personalitate pe care sistemul economic le consideră potrivite pentru perpetuarea sa. Ideologia coeficientului de inteligență și cea meritocratică își aduc și ele contribuția la legitimarea diviziunii sociale existente. • Un alt marxist, Louis Althusser, a arătat că, pe de o parte, școala transmite ideologia dominantă, iar pe de alta, transmite către zona producției forță de muncă pregătită ideologic pentru
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sistem, făcând sarcina celor buni care rămân din ce în ce mai grea, resursele materiale și motivaționale sunt din ce în ce mai precare, iar sustenabilitatea activităților din ce în ce mai mică. Corupția duce la scăderea performanțelor și la sporirea actelor ilegitime. Un sistem de învățământ necorupt urmărește selecția și evaluarea meritocratică, reușind, cel puțin prin mecanismele sale interne, să asigure egalitate de șanse între copiii care participă la competiția pentru diplome. Prin urmare, cu cât un sistem educațional este mai corupt, cu atât este mai puțin egalitar, asigurând un acces ieftin
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
părinților, rezultate școlare anterioare etc.), astfel încât, atunci când se pune problema continuării sau încheierii carierei școlare la finalizarea studiilor medii, întregul impact al poziției sociale să se transforme în inegalități școlare, deciziile privind cariera fiind astfel aparent dependente doar de perspectivele „meritocratic” judecate ale tânărului. Se pare, potrivit datelor consultate, că inegalitățile de șanse se manifestă și la acest nivel. În Japonia, de exemplu, statusul socioeconomic este asociat cu angajarea de meditatori, chiar și când se controlează prin tipul de școală urmat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corespunzător discursului universitar, vor avea rezultatele școlare cele mai bune. Pedagogia universitară contribuie astfel la reproducerea socială pe linii de clasă, cu câteva excepții din clasele subordonate. Acestea nu fac decât să legitimeze pretențiile universității că ar fi corectă și meritocratică. 1.5.3. Examinăriletc "1.5.3. Examinările" Pentru Bourdieu, examinarea „furnizează unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru internalizarea culturii dominante și a valorii acelei culturi” (1984, p. 142). În sistemul universitar francez, examenele au loc la sfârșitul fiecărui
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Meditațiile și reproducerea socială. Efectele meditațiilor" În construcțiile teoretice de mai sus, apelul la meditații rezultă ca soluție logică pentru părinții care vor să ofere copiilor lor șanse cât mai mari de ocupare a pozițiilor sociale dorite, în condițiile organizării meritocratice a sistemului de învățământ. Din acest punct de vedere, educația paralelă apare ca indicator al unui sistem meritocratic și în nici un caz al unor instituții educative corupte sau ineficiente. Accesul la educația paralelă este însă dependent de resursele materiale ale
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
logică pentru părinții care vor să ofere copiilor lor șanse cât mai mari de ocupare a pozițiilor sociale dorite, în condițiile organizării meritocratice a sistemului de învățământ. Din acest punct de vedere, educația paralelă apare ca indicator al unui sistem meritocratic și în nici un caz al unor instituții educative corupte sau ineficiente. Accesul la educația paralelă este însă dependent de resursele materiale ale familiei, ceea ce califică meditațiile ca rută școlară nemeritocratică. Aceasta este consecința structurală cea mai importantă a meditațiilor presupusă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al eficienței investiției în educația suplimentară. Revenind la teorie, meditațiile derivau, la momentul realizării anchetei, direct din caracterul competitiv al promovării ciclului de învățământ liceal și al admiterii la facultate. În acest caz, se poate afirma că meditațiile reflectau natura meritocratică a sistemului școlar. Angajarea de meditatori este condiționată de doi factori: resursele materiale ale familiei și randamentul pregătirii individuale. În primul caz avem o restricție nemeritocratică ce instituie un avantaj pentru copiii din familiile cu resurse materiale solide și indică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Condițiile care generează apariția educației paralele pot fi identificate în modelele de mobilitate socială, dar și în strategiile de management parental, ale modalităților prin care părinții intervin în formarea copiilor lor. • Meditațiile constituie, adeseori, indicatori ai unui sistem de mobilitate meritocratic. Totuși, ele au și efectul de a reproduce inegalitățile sociale, fiind astfel nemeritocratice. • Datele de sondaj din Oradea arată că aproape 30% dintre elevii de liceu plăteau ore particulare. Marea majoritate a acestora erau achiziționate în regim de piață, în timp ce
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la care dă admitere elevul). • Analiza datelor arată că angajarea de meditatori este condiționată de trei factori: iminența examenelor, resursele materiale ale familiei și randamentul pregătirii individuale. Investiția în meditații este justificată rațional și indică, pentru majoritatea cazurilor, un model meritocratic de promovare în cariera școlară. Bibliografietc "Bibliografie" Althusser, Louis, 1977, „Sistemul de învățământ și societatea”, în Fred Mahler (coord.), Sociologia educației și învățământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, Editura Didactică și Pedagogică, București, pp. 173-186. Anderson, C. Arnold, 1961
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de Școala Politehnică - sau X - și de Școala Națională de Administrație, care nu organizează admiteri decât prin concurs. Sistemul de concurs a făcut obiectul unor aprecieri foarte diferite. Pentru unii, este vorba despre elementul esențial al unui mod de recrutare meritocratic, ce se îndepărtează de logica reproducerii sociale și a tuturor elementelor particulare (ibidem). Pentru alții, dimpotrivă, este vorba despre un dispozitiv ce asigură perenitatea unei ordini sociale. Cu privire la acestea, Bourdieu, afirmă: Concursul este o modalitate de a impune o formă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
definit (Young, 1958) ca „inteligență plus efort”. Cu alte cuvinte, inegalitățile educaționale și cele sociale se datorează unor diferențe în privința coeficientului de inteligență și a gradului diferit de efort depus de indivizi, și nu unor diferențe datorate originii sociale. Societățile meritocratice ar fi acelea în care în realizarea stratificării sociale prevalează abilitățile individuale dobândite (achieved), și nu cele datorate nașterii și moștenirii (ascriptive). Contrar teoriilor funcționaliste, studiile empirice din anii ’60 și ’70 au arătat că legătura dintre merit (în accepțiunea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de cazuri. În acest sens, la nivel teoretic s-a produs o relativizare a noțiunii de merit prin schimbarea semnificației acestuia din nivel de inteligență plus efort în nivel de școlaritate dobândit. Confruntarea cu realitatea empirică a acestei noi ipoteze meritocratice s-a dovedit a invalida din nou pretenția de a considera societățile vestice ca promotoare ale unor sisteme educaționale și sociale meritocratice, bazate pe principiul egalitatii de șansă. Studiile întreprinse (Jencks, 1972; Boudon, 1974; Goldthorpe, 2001a; Bowles și Gintis, 1976
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nivel de inteligență plus efort în nivel de școlaritate dobândit. Confruntarea cu realitatea empirică a acestei noi ipoteze meritocratice s-a dovedit a invalida din nou pretenția de a considera societățile vestice ca promotoare ale unor sisteme educaționale și sociale meritocratice, bazate pe principiul egalitatii de șansă. Studiile întreprinse (Jencks, 1972; Boudon, 1974; Goldthorpe, 2001a; Bowles și Gintis, 1976) au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile în care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a competenței profesionale 75. De cele mai multe ori, aceasta face posibilă ocuparea demnităților în stat - până la rangul doi - și, evident, ascensiunea socială. Aici trebuie identificat, alături de imaginea Europei luminate, cu un sistem educativ considerat de contemporani ca foarte atractiv, rolul tradiției meritocratice grecești 76. Grecii din Principate constituiau, pe lângă acea grupare concurentă și, ca atare, hulită (mergând până la formulările excentrice și picante ale lui Constantin Sion), un model demn de urmat în privința accesului la carieră și a dobândirii poziției sociale ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Furet, Omul romantic, traducere de Giuliano Sfichi, Iași, Polirom, 2000, p. 236. • Ibidem. • Pierre Bourdieu, op. cit., p. 124. • Ibidem. umană 124. Inventând muncitorul ca fapt cultural, filosofia lui Marx reabilita munca: din remediu al vanității în societatea medievală sau criteriu meritocratic în cea burgheză, aceasta era revalorizată ca semn sigur al elecțiunii istorice de care s-ar fi bucurat proletarul. Ideea revoluției politice era așadar o ambiție prin procură, o percepție foarte specială asupra realității, cultivată în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În ambele secvențe, ceea ce se petrece după 1945, sub impactul unei ocupații, și În 2000, sub deruta unei pierderi a controlului politic al Convenției, dovedește (În grade, desigur, diferite), imaturitatea exercițiului democratic În chiar interiorul societății civile, a comportamentului cultural meritocratic, care de altfel nu s-a putut instala decât În condițiile instaurării treptate, nici acum certă, a unei culturi urbane. Drept urmare, continuitatea tranziției se impune. Cu atât mai mult cu cât demersul globalității culturale abia Începe să fie teoretizat, după ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]