212 matches
-
reconstituită în folosul francilor. Regatul franc. Dar încă din această epocă începuseră împărțirile între urmașii lui Clovis. Ei pun problema naturii lui regnum Francorum și a puterii șefilor săi, străini cu instituții romane. Regele, care aparține unei familii de excepție Merovingienii, de la numele bunicului lui Clovis, Meroveu, descinde din zei germanici și se distinge prin părul său lung. El este de asemenea șeful războinicilor care se ridică pe *scut și îi jură fidelitate. El trăiește înconjurat de o mulțime de servitori
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ca Frédégonde sau Brunehaut. Unitatea nu este restabilită decît în 613 de către Clotaire al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece ani (629-639), marchează vîrsta de aur a epocii merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece ani (629-639), marchează vîrsta de aur a epocii merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna cînd
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
merovingiene. Forțele centrifuge. Atunci ies la lumină celelalte două surse ale slăbiciunii regalității merovingiene. Una este existența entităților regionale din ce în ce mai distincte. În secolul al VII-lea, Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna cînd unite, cînd separate: la vest, Neustria, de la Somme pînă la Loara, unde francii salieni, pornind de la capitalele lor situate în valea Senei și a Oisei, tratează cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de Rin, către Bavaria, Turingia și Frisia; în sfîrșit, Burgundia, care se situează pe linia regatului burgund. Acest cadru triplu este locul unde se dezvoltă ultimul obstacol, amenințarea decisivă pentru regalitatea merovingiană: ridicarea puterii aristocrațiilor regionale cărora regii au fost obligați să le distribuie pămînturile fiscului ca beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687, aristocrația din Austrasia, condusă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687, aristocrația din Austrasia, condusă de Pepin d'Herstal, zdrobește trupele regelui Neustriei la Tertry, în apropiere de Saint-Quentin. Dinastia merovingiană, sub supravegherea primarilor palatului, a fost menținută. Nu era decît o amînare. Dar peripețiile istoriei politice nu trebuie să ascundă o realitate mult mai profundă. În Galia francă, precum în aceeași epocă în Spania vizigotă sau în Italia lombardă, apar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pecuniar (*wergeld) și *ordalia judiciară, sînt în același timp diferite între ele în practică și total opuse dreptului roman în spirit. Dar acest obstacol juridic a fost depășit de realitățile vieții cotidiene. Se pot desprinde cîteva elemente proeminente ale civilizației merovingiene și aceasta pentru că ele marchează o schimbare față de civilizația galo-romană și pentru că anunță trăsăturile caracteristice ale civilizației medievale. Societatea merovingiană. Este vorba mai întîi despre o societate pe cale de ruralizare. Populația acestor secole suferă o slăbire constantă pe care nu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
spirit. Dar acest obstacol juridic a fost depășit de realitățile vieții cotidiene. Se pot desprinde cîteva elemente proeminente ale civilizației merovingiene și aceasta pentru că ele marchează o schimbare față de civilizația galo-romană și pentru că anunță trăsăturile caracteristice ale civilizației medievale. Societatea merovingiană. Este vorba mai întîi despre o societate pe cale de ruralizare. Populația acestor secole suferă o slăbire constantă pe care nu au compensat-o în nici un fel aporturile germanice și pe care o agravează o suită de epidemii de ciumă apărută
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
argint. Apoi, este vorba despre o societate războinică. Omul liber se definește înainte de toate ca un soldat care, în locul togii romane, a adoptat costumul scurt și armele france: securea de război și toporișca, aflate în număr mare în primele morminte merovingiene. Regii și nobilii, aflați într-o continuă rivalitate, sînt mereu înconjurați de trupe de războinici care le-au jurat credință. De unde, o permanentă nesiguranță care îi împinge pe cei mai slabi să caute sprijin: este principiul *recomandării, prin care o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
private construite de nobili pe domeniile lor. Acestui creștinism încă rudimentar și adesea aproape de păgînism, sufletele de elită îi preferă perfecțiunea vieții monastice, care este și un refugiu față de asprimea vremurilor. Înmulțirea mănăstirilor este unul dintre aspectele marcante ale epocii merovingiene: rare la începutul secolului al V-lea, ele sînt aproximativ două sute către anul 600. Numărul se triplează pe parcursul secolului al VII-lea, care a fost un mare secol monastic, cu întemeieri de mănăstiri precum Luxeuil, Jumièges, Corbie... Aici se observă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
imense aparținînd cîtorva mari familii, dintre care două, cea a Arnulfienilor în jurul orașului Metz și cea a Pippinizilor mai la nord sînt strămoșii acelui Pépin d'Herstal care i-a învins pe neustrieni la Tertry și care, păstrînd un rege merovingian, a realizat uniunea primăriilor de palat din Austrasia, din Neustria și din Burgundia. El moare în 714. Charles Martel și Pepin cel Scurt. Opera fiului său, Charles Martel (+741), și a nepotului său, Pepin cel Scurt (741-768), este considerabilă și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Charlemagne. Chemat de ducele de Aquitania, Eudes, Charles Martel a învins în 732 o expediție întreprinsă din Pamplona de guvernatorul musulman al Spaniei: pentru aceasta el este considerat salvatorul Creștinătății și al Europei. După ce l-a destituit pe ultimul rege merovingian, Pepin cel Scurt a fondat dinastia carolingiană, încoronîndu-se rege al francilor, în 751. Dar, pe lîngă aceste două evenimente marcante, opera realizată în această jumătate de secol se situează pe mai multe planuri. Mai întîi, Charles Martel le-a dat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se situează pe mai multe planuri. Mai întîi, Charles Martel le-a dat Carolingienilor posibilitatea de a-și face politica, generalizînd *vasalitatea și distribuind vasalilor săi ca *beneficii pămînturi luate bisericii, în principiu cu titlu temporar: expedient genial care, întrucît merovingienii risipiseră toate pămînturile *fiscului, redă primarilor palatului posibilitatea de a-și asigura fidelitatea celor importanți. Odată regăsită această autoritate, cei doi carolingieni o vor exercita asupra întregii Galii, inclusiv Provence și Aquitania: mult timp independentă, aceasta din urmă a suportat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de răgaz pentru a se exersa în scrierea literelor; dar s-a apucat prea tîrziu de acest lucru și rezultatul a fost mediocru". Scrisul este indispensabil pentru conservarea textelor sacre ca și pentru actele imperiale. Or degenerescența scrisului făcuse textele merovingiene aproape ilizibile. Începînd din 780, în așa numitele scriptoria, mari ateliere monastice din Franța de Nord în care munca era consacrată copierii manuscriselor, este pusă la punct o scriere minunată, clară și lizibilă, care este strămoșul caracterelor noastre de tipar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de vedere economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru numeroase decenii amintirea unei aventuri glorioase și, în același timp, bazele noii societăți burgheze. "Soldat al Revoluției", "fondator al celei de-a patra dinastii, care succede celei merovingiene, celei carolingiene și celei capețiene", "uzurpator" respins, în Europa de vechile monarhii, în Franța de susținătorii Vechiului Regim ca și de cei ai anului II, Napoleon Bonaparte a fost toate acestea rînd pe rînd. El a traversat Europa ca învingător
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Curia regis în Evul Mediu și format din persoane care îl ajută pe rege să guverneze. Regele cheamă aici pe cine dorește. Conte, comitat. Cuvîntul "conte", care vine din latinescul comes, companion, desemnează mai întîi un companion al suveranului. Sub Merovingieni și Carolingieni, contele devine reprezentantul suveranului într-o circumscripție teritorială care se va numi mai tîrziu comitat. Începînd din secolul al IX-lea, conții încearcă să facă această funcție ereditară și devin prinți teritoriali. Contravalație. Ansamblu de șanțuri și turnuri
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și militare. Prezidiale. Tribunale de bailliage tranformate în 1552 în tribunale de apel, pentru a ușura sarcina parlamentelor; existau 60 în secolul al XVI-lea, 100 la sfîrșitul Vechiului Regim. Primarul palatului. La origine, șeful serviciilor domestice ale Casei regelui merovingian (palatul), el ajunge să organizeze viața economică a Curții, să comande garda regelui, să-i prezideze tribunalul, să controleze pe toți cei recomandați. La sfîrșitul sec. al VII-lea, familia Pippinizilor reușește ca această funcție să fie ereditară, ceea ce îi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
eduen la începutul secolului al IV-lea, 80 2. Milostenia Sfîntului Martin, 82 7. Epoca barbarilor (sfîrșitul secolului al IV-lea sfîrșitul secolului al VII-lea), 83 Invaziile barbare (secolul al V-lea), 83 Marile invazii, 84 Regatele barbare, 84 Merovingienii (secolele al VI-lea al VII-lea), 85 Clovis, 85 Regatul franc, 86 Forțele centrifuge, 87 Elementele de fuziune, 88 Romani și barbari, 88 Societatea merovingiană, 89 Creștinarea, 90 Document: Botezul lui Clovis, 91 8. Imperiul lui Carol cel Mare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
83 Invaziile barbare (secolul al V-lea), 83 Marile invazii, 84 Regatele barbare, 84 Merovingienii (secolele al VI-lea al VII-lea), 85 Clovis, 85 Regatul franc, 86 Forțele centrifuge, 87 Elementele de fuziune, 88 Romani și barbari, 88 Societatea merovingiană, 89 Creștinarea, 90 Document: Botezul lui Clovis, 91 8. Imperiul lui Carol cel Mare (secolele al VIII-lea al IX-lea), 93 Formarea, 94 Primarii palatului, 94 Charles Martel și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
China. Ele fac fără îndoială să apară ca exotic, dacă nu cumva morbid, acel gen de preocupări pe care un yuppie cu picioarele pe pământ le-ar rezerva mai degrabă unui muzeu al aberațiilor sau unei cronici din trecute vremuri merovingiene. Ar greși, îmi pare, dacă și-ar trâmbița prea devreme victoria. Călătoria în Țara Sfântă nu-i o excursie în trecut. Iar lumea nu prea mai pune preț pe futuriștii care consideră că a trecut vremea când homo sapiens sapiens
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Papafava, Florența, 1987, pp. 117-189. 10 După Donald Queller, The Office of Ambassador în the Middle Ages, Princeton University Press, Princeton, 1967, p. 3, nota 1, în epoca merovingiana termenul commissarius era interșanjabil cu cuvintele legatus, legatarius, nuncius și missus; pe de altă parte, François L. Ganshof, "Merowingisches Gesandtschaftswesen", în Aus Geschichte und Landeskunde. Forschungen und Darstellungen. Franz Steinbach zum 65. Geburtstag gewidmet von seinen Freunden und Schülern, Röhrscheid
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
era atunci devastat de luptele iconoclaste. Papalitatea și-a căutat un aliat în Europa Apuseană. Acel aliat avea să fie Pepin cel Scurt din Franța de azi. Scopul lui Pepin era să ocupe tronul franc și să-i alunge pe merovingieni. Acesta a fost în cele din urmă încoronat de papa Ștefan al II-lea după ce papalitatea a beneficiat de intervenția francilor în Italia. Pepin a recucerit teritoriile fostului exarhat al Ravennei din mâinile longobarzilor și le-a încredințat papei, și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma. Locul nașterii se presupune că ar fi localitatea Prüm unde ar fi trăit mama sa Bertrada. Tatăl său Pepin cel Scurt provine din familia Merovingiană și Carolingiană de lângă "Lüttich" (Liege) Belgia de azi. La moartea tatălui său Pepin cel Scurt în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
și în Biserica Anglicană. În evul mediu mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Scriitorul bisericesc Gregor de Tours i-a atribuit mai multe minuni, iar regele franc Clovis I l-a proclamat sfânt protector al francilor și al dinastiei merovingiene. De la încăperea în care a fost păstrată mantia (în ) sfântului Martin, ca parte a tezaurului coroanei, provine termenul modern de capelă, respectiv capelan. Sfântul Martin este ocrotitorul mai multor localități din lumea întreagă: Tours, Buenos Aires, Mainz, Utrecht, Rivière-au-Renard, Lucca, Martina
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]