212 matches
-
Orașul este reconstruit în sec IV, economia locală renaște.La începutul sec.V, germanii invadează Galia. În 481, Clovis devine regele francilor și unifica teritoriile ( Nordul Franței și Belgia, apoi și o mare parte al perimetrului actual al Franței). Dinastia Merovingiana, succesorii francilor, apoi Imperiul Carolingian ( Carol cel Mare) ocupă începutul perioadei medievale. Wimille se atașează la comună Boulogne, regiunea este convetită la creștinism, suferind apoi mai multe războaie. Philip al II-lea al Franței ( Dinastia Capețienilor) cîștigă bătălia de la Bouvines
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
al administrației. Era aceasta a durat până când Napoleon a dizolvat toate teritoriile ecleziastice în 1803. Castelul vechi ("Altes Schloss") este menționat pentru prima dată într-un document din 1113, dar este cu siguranță mult mai vechi. Se crede că regele merovingian Dagobert I a construit aici o fortificație în secolul al VII-lea pe care carolingienii care i-au urmat au folosit-o ca palat regal și imperial. În 1268, după ce a trecut din mâinile Guelfilor în cele ale Hohenstaufenilor, castelul
Meersburg () [Corola-website/Science/304686_a_306015]
-
(Rheims, c.496 - 13 decembrie 558) a fost regele franc al Parisului, făcând parte din Dinastia Merovingiană, unul dintre cei patru fii ai lui Clovis I care și-au împărțit regatul francilor la moartea tatălui lor în 511. A fost unul dintre fiii Sfintei Clotilda. La împărțirea regatului , a primit orașul Paris, teritoriul său mărginindu-se la
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
conducerea ducatului până în anul 788. Timp de un secol și jumătate, ducii de Bavaria au rezistat incursiunilor slave în partea de est a ducatului, iar, începând cu epoca ducelui Theodo I, ducatul și-a dobândit independența deplină față de regii franci merovingieni, din ce în ce mai slăbiți în urma disputelor interne. Însă când Carol Martel din dinastia carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La rândul
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504 e.n., și apoi după dominația francă asupra burgunzilor. De-a lungul restului secolelor al VI-lea-al VIII-lea, zona Elveției a continuat să fie sub hegemonie francă (dinastiile Merovingiană și Carolingiană). Dar după expansiunea din timpul lui Carol cel Mare, imperiul franc a fost împărțit prin tratatul de la Verdun în 843. Teritoriile Elveției de astăzi au fost împărțite atunci între Francia Mijlocie și Francia Orientală până când au fost reunificate
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Clovis s-a extins peste aproape întreaga fostă provincie romană Galia (corespunzând Franței de astăzi) situată în centrul Europei. Este considerat fondatorul atât al Franței (cu care statul său semăna îndeaproape din punct de vedere geografic) cât și al Dinastiei Merovingiene care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două secole. În 486, cu ajutorul lui Ragnachar, Clovis l-a înfrânt pe Syagrius, ultimul oficial roman din nordul Galiei, care conducea zona de lângă Soissons din Picardia de astăzi. Această victorie a
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
biserica și a crea o legătură puternică între coroană și episcopatul catolic. Acesta a fost Primul Conciliu de la Orléans. a murit în 511 și e îngropat în Basilica Saint Denis din Paris, în timp ce tatăl său fusese îngropat alături de ceilalți regi merovingieni la Tournai. La moartea sa, teritoriul său a fost împărțit între cei patru fii ai săi, Theuderic, Chlodomer, Childebert, și Clotaire. Această împărțire a creat noile unități politice ale Regatelor din Reims, Orléans, Paris și Soissons și a inaugurat o
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
ai săi, Theuderic, Chlodomer, Childebert, și Clotaire. Această împărțire a creat noile unități politice ale Regatelor din Reims, Orléans, Paris și Soissons și a inaugurat o perioadă de dezbinări ce a continuat, cu scurte întreruperi, până în 751, la sfârșitul Dinastiei merovingiene. Moștenirea lui Clovis se bazează pe trei acțiuni importante: unificarea națiunii france, cucerirea Galiei și convertirea la religia romano-catolică. Prin prima acțiune, și-a asigurat influența asupra poporului său în probleme majore, lucru pe care un mic rege regional nu
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
(în ) a început să domnească în Franța odată cu încoronarea lui Hugo Capet în 987. A fost cea de-a treia dinastie franceză, după Dinastia Merovingiană și Dinastia Carolingiană. Primul rege al dinastiei a fost Contele Parisului, Hugo Capet, care a fost ales de nobilii feudali după moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea. Astfel, "Capet" (probabil un pseudonim, provenind de la capă/pelerină conform etimologiei populare
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
denumirea domeniului feudal al Capețienilor din jurul Parisului. Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un conducător unic de către Clovis I în anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinări sub dinastia Merovingiană. Cea de-a doua dinastie francă (Dinastia Carolingiană) a urmat primei în secolul al VIII-lea, și a întărit considerabil regatul, transformându-l, în timp, într-un imperiu. După moartea lui Carol cel Mare Imperiul Franc este divizat în 3
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
romană Germania, în ultimii ani ai împăratului roman Magnus Maximus (c. 388). Se pare că tot ei au condus și alte triburi în luptă. ar putea fi un predecesor al legendarului duce Pharamond, un strămoș al dinastiei regale france a merovingienilor.
Marcomer () [Corola-website/Science/303187_a_304516]
-
provincii romane din nordul Galiei care, înainte de invazia romană din 100 î.e.n., era locuită de "Belgae", un amestec de populații celtice și germanice. O migrație treptată a francilor germanici în secolul al V-lea a adus zona sub dominația regilor merovingieni. Schimbarea treptată a echilibrului puterilor în secolul al VIII-lea a dus la evoluția regatului franc în Imperiul Carolingian. Tratatul de la Verdun din 843 a împărțit regiunea în Francia de Mijloc și cea de Vest și astfel într-o mulțime
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
a reprezentat partea nord-estică a regatului francilor merovingieni, cuprinzând părți ale estului Franței, vestului Germaniei, Belgiei și Olandei de astăzi. Capitala principală era la Metz, deși unii regi ai Austrasiei au domnit și de la Rheims. După moartea regelui franc Clovis I în 511, cei patru fii ai săi
Austrasia () [Corola-website/Science/303180_a_304509]
-
era denumirea prin care, la franci și la merovingieni, era desemnat un om liber, care jurase fidelitate persoanei regelui și îl însoțea în campaniile războinice. Substantivul "antrustion" este un împrumut din limba franceză. Cuvântul din este împrumutat din latina medievală: "antrustio", "antrustionis" (la acuzativ singular: "antrustionem"), care este un
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
cei care au format armata cu care a cucerit teritoriul. Aceasta era compusă în special din franci, dar și din câțiva galo-romani care trecuseră de partea lui Clovis. După cucerire, rolul lor a scăzut, deoarece la fiecare nouă expediție, regii merovingieni ridicau o armată de cetățeni, în care galoromanii se amestecau cu francii. Între campanii, mențineau un mic corp de gărzi ("trustis dominica"). Dintre aceștia, ei îi alegeau pe cei însărcinați cu înființarea de garnizoane în orașele de graniță. Instituția "antrustion
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
Merovingienii au fost o dinastie de regi franci care au domnit peste o zonă cu suprafață variabilă în Franța și Germania de astăzi începând cu secolul al V-lea și până în secolul al VIII-lea. Au fost cunoscuți și după porecla
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
al VIII-lea. Au fost cunoscuți și după porecla de "regi cu părul lung" (latină "reges criniti") de contemporani, pentru părul lor netuns (prin tradiție, șeful de trib al francilor își lăsa părul lung, în timp ce războinicii și-l tundeau). Dinastia merovingiană își ia numele de la Merovech sau Merowig (uneori latinizat ca "Meroveus" sau "Merovius"), conducător al francilor salieni din aprox.447 până în 457, și capătă importanță odată cu victoriile fiului său Childeric I (a domnit aprox.457 - 481) împotriva vizigoților, saxonilor și
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
regatul vizigot de la Toulouse în bătălia de la Vouillé din 507. După moartea lui Clovis regatul a fost împărțit între fiii săi, în conformitate cu obiceiurile france. În următorul secol, această tradiție a împărțirilor va continua. Chiar și atunci când domneau mai mulți regi merovingieni, regatul — asemenea Imperiului Roman în perioada târzie — era văzut ca o singură entitate politică, guvernată colectiv de mai mulți regi (fiecare pe domeniul său), și uneori evenimentele puteau duce la reunificarea întregului regat sub un singur rege. Arta conducerii la
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
colectiv de mai mulți regi (fiecare pe domeniul său), și uneori evenimentele puteau duce la reunificarea întregului regat sub un singur rege. Arta conducerii la începuturile dinastiei se baza pe descendența mitică și protecția divinității, exprimată prin succese militare. Regelui merovingian îi reveneau daunele de război, atât cele mobile, cât și pământurile și populația aferentă, și se ocupa de redistribuția bogățiilor cucerite între primii săi urmași. "La moartea sa, proprietatea era împărțită în mod egal între moștenitori ca și cum ar fi fost
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
regi în conducătorii unei cete de războinici, nu în șefi de stat. În plus, regele trebuia să se întrețină singur din domeniile sale personale (demesne), care erau numite "fisc". unii istorici au considerat acest lucru ca dovedind lipsa unei noțiuni merovingiene pentru "res publica", iar alții consideră acest punct de vedere ca o simplificare neavenită. Acest sistem a evoluat în feudalism, iar auto-întreținerea regelui a continuat până la Războiul de o sută de ani. Comerțul a intrat într-un declin odată cu prăbușirea
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
iar auto-întreținerea regelui a continuat până la Războiul de o sută de ani. Comerțul a intrat într-un declin odată cu prăbușirea Imperiului Roman, iar comunitățile agricole erau în cea mai mare parte autosuficiente. Negustorii din Orientul Mijlociu dominau legăturile comerciale rămase. Legea merovingiană nu era o lege universală bazată pe echitate rațională, aplicabilă tuturor, asemenea legii romane; era aplicată fiecăruia în conformitate cu originea sa: francii ripuarieni aveau propria lor "Lex Ribuaria", codificată la o dată ulterioară (Beyerle și Buchner 1954), în timp ce așa-numita "Lex Salica
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
codificată pentru prima oară în 511 (Rouche 1987 p 423), era invocată sub exigențele medievale până în perioada Valois. Din acest punct de vedere, francii se aflau în urma burgunzilor și a vizigoților, neavând o lege universală după modelul roman. În perioada merovingiană, legea era memorată de "rachimburgs", care memorau toate precedentele pe baza cărora se baza, deoarece legea merovingiană nu permitea crearea de legi "noi", ci doar de a păstra tradiția. Tradițiile sale germanice nu ofereau nici ele vreun cod civil de
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Valois. Din acest punct de vedere, francii se aflau în urma burgunzilor și a vizigoților, neavând o lege universală după modelul roman. În perioada merovingiană, legea era memorată de "rachimburgs", care memorau toate precedentele pe baza cărora se baza, deoarece legea merovingiană nu permitea crearea de legi "noi", ci doar de a păstra tradiția. Tradițiile sale germanice nu ofereau nici ele vreun cod civil de legi necesar unei societăți urbanizate, așa cum Iustinian a elaborat și promulgat în Imperiul Bizantin. Cele câteva edicte
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
nu permitea crearea de legi "noi", ci doar de a păstra tradiția. Tradițiile sale germanice nu ofereau nici ele vreun cod civil de legi necesar unei societăți urbanizate, așa cum Iustinian a elaborat și promulgat în Imperiul Bizantin. Cele câteva edicte merovingiene rămase privesc în general împărțirea proprietăților între moștenitori. Regatul merovingian, care includea, cel mai târziu din 509, toată Galia cu excepția Burgundiei, și reunea toate triburile francilor, s-a aflat într-o stare aproape continuă de război, de obicei civil. Fiii
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
păstra tradiția. Tradițiile sale germanice nu ofereau nici ele vreun cod civil de legi necesar unei societăți urbanizate, așa cum Iustinian a elaborat și promulgat în Imperiul Bizantin. Cele câteva edicte merovingiene rămase privesc în general împărțirea proprietăților între moștenitori. Regatul merovingian, care includea, cel mai târziu din 509, toată Galia cu excepția Burgundiei, și reunea toate triburile francilor, s-a aflat într-o stare aproape continuă de război, de obicei civil. Fiii lui Clovis și-au păstrat legăturile de rudenie în războaiele
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]