266 matches
-
spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu favorizează numai dezvoltarea narațiunilor despre pasivitatea ei. Ele arată, de asemenea, că secvențele basoreliefale: . În felul acesta, narativitatea imaginii basoreliefale devine un spațiu expresiv mai amplu decât cel oferit de modelele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
că imaginea feminină este asociată obiectelor de artă din spațiul personal. Această construcție specifică a feminității nu se realizează prin descrieri literale ci prin relația între ceea ce artistul decide să ofere sau nu privirii în operele sale, în funcție de marile narațiuni mesopotamiene. Bahrani își argumentează ideea prin analiza unui fragment basoreliefal din Palatul de Nord al cetății Ninive care înfățișează secvențe din banchetul prilejuit de înfrângerea Elamului. Aceasta este una din puținele scene care implică apariția elementului feminin, pentru că în majoritatea scenelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu favorizează numai dezvoltarea narațiunilor despre pasivitatea ei. Ele arată, de asemenea, că secvențele basoreliefale: . În felul acesta, narativitatea imaginii basoreliefale devine un spațiu expresiv mai amplu decât cel oferit de modelele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Vezi Antoine Guillaumont, art. „Messaliens” În Dictionnaire de Spiritualité, vol. 10, partea a 2-a (1979), col. 1074-1083. 48. Efrem Sirul, Imnuri despre erezii 22.4 (Între anii 363-373) și Epifaniu, Pan. 80 (376-377), menționîndu-le prezența În Antiohia și originea mesopotamiană. 49. Guillaumont, art. cit., col. 1074-1079. 50. Ibidem, col. 1080. 51. Ibidem, col. 1081. 52. Reinhardt Staats, „Messalianism and Antimessalianism in Gregory of Nissa’s De Virginitate”, The Patristic and Byzantine Review 2(1983), pp. 27-44, În sp., p. 27
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
părților corpului sunt aproape identice), în plan social (instituții sociale și credințe religioase cu substrat asemănător) și în plan psihosomatic (trăsături fizice și mentale apropiate). Alte teorii localizează leagănul trunchiului semitic comun undeva în estul Africii ori în Mesopotamia. Teoria mesopotamiană este însă vulnerabilă, întrucât este greu de admis că un popor ar putea trece de la stadiul de agricultor pe malurile unui fluviu, la cel de nomad, contrar legilor sociologice privind etapele istorice, iar teza africană mai mult naște întrebări decât
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
spațiul nord-peninsular a fost mai puțin avantajat din acest punct de vedere, fiind așezat pe o axă periculoasă între puterile vremii, în calea tuturor vitregiilor, respectiv pe linia de contact dintre Imperiul Roman (iar mai târziu Bizanț) și Parția (bazinul mesopotamian), ceea ce explică caracterul efemer al formațiunilor statale din nordul Arabiei. 2.1.2. Evoluția istorico-teritorială în perioada înfloririi civilizației arabe (630 - 1258) Marea migrație arabă din secolul al VII-lea a fost ultimul val semitic, dar și cel mai consistent
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
au apărut fie odată cu statul actual, fie odată cu diferite formațiuni statale ale unor civilizații astăzi dispărute. În această din urmă situație, nucleele respective s-au menținut până astăzi în virtutea inerției istorico-teritoriale. nucleul central-irakian din jurul Bagdadului, conturat încă din perioada antichității mesopotamiene din mileniile 3-1 î.Hr. (civilizațiile sumeriană, asiriană, babiloniană, caldeeană) s-a păstrat ulterior în calitate de centru polarizator al Califatului Abbasid, iar în perioada contemporană reprezintă nucleul central al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate până în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
a lacului de baraj Assad, construit de Siria pe cursul râului. Acesta diminuază la rândul său și mai mult volumul de apă ce ajunge în Irak, țară dependentă aproape total de apele fluviului. Dacă Egiptul este darul Nilului, despre Câmpia mesopotamiană se poate spune că este darul Tigrului și Eufratului. Civilizațiile care s-au dezvoltat în bazinul mesopotamian au beneficiat de condițiile similare pe care le-a oferit Nilul în Egipt, iar centrul polarizator al Bagdadului de pe cursul Tigrului s-a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
mai mult volumul de apă ce ajunge în Irak, țară dependentă aproape total de apele fluviului. Dacă Egiptul este darul Nilului, despre Câmpia mesopotamiană se poate spune că este darul Tigrului și Eufratului. Civilizațiile care s-au dezvoltat în bazinul mesopotamian au beneficiat de condițiile similare pe care le-a oferit Nilul în Egipt, iar centrul polarizator al Bagdadului de pe cursul Tigrului s-a bucurat de valențe asemănătoare orașului Cairo de pe valea Nilului. Partajarea resurselor de apă între statele arabe vecine
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
mai bine de 20 de ani. Fenomene ca cele amintite nu sunt doar "perturbatoare" și "trecătoare". Multele edituri apărute după 1989 documentează prin cărțile traduse și comentate, uneori, că decăderea, apoi dispariția multor civilizații și țări înfloritoare mai vechi (egipteană, mesopotamiană, greco-romană) sau mai noi (imperiile habsburgic, țarist și sovietic, parțial și Commonwealth-ul britanic, imperiul chinez din secolul al XIX-lea și cel japonez de la mijlocul secolului al XX-lea) tot cam așa s-a produs. Încetinirea răspândirii procesului s-ar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subunități de rang inferior din cuprinsul unităților mai largi menționate mai sus, precum limita dintre subunitatea arabo-mediteraneeană și subunitatea vest-sahariană (atlantico sahariană) din Maghrebul extins, dintre subunitatea central-nordică și cea sudică (yemenito-omaneză) a peninsulei arabe, dintre arealul levantino-iordanian și cel mesopotamian (irakian) a regiunii circumisraeliene sau limita dintre subunitatea est-sahariană (ciadiano-sudaneză) și subunitatea Eritreanosomaleză din cuprinsul ariei arabofone mixte est-africane. C. Parametrii de referință și procedeele de regionare folosite Pentru operarea criteriilor de regionare specificate la punctul B., au fost luate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
și identică a aceleiași categorii de stări conflictuale - conflictele interne cu cauze etno-confesionale - 33%), precum și în baza atributului de periferie marginală al ambelor state date de valorile indicelui de potențial geopolitic. De asemenea, configurarea Irakului sub forma unei subunități singulare mesopotamiene, diferită de subunitățile vecine, a fost realizată pe baza unor particularități a elementului conflictual diferită de a statelor vecine (predominarea ca număr și durată a conflictelor limitrofe cu entități nearabe - îndelungatele dispute cu Iranul), precum și pe baza intrării Irakului după
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
spațiului arab. Într adevăr, morfologia deșerturilor plane se suprapune marilor unități de platformă, ce alcătuiesc peste 80% din domeniul arab, situat în cea mai mare parte în aria climatului tropical arid, cu excepția ariei litorale nord africane și regiunilor levantino-iordaniană și mesopotamiană, încadrate în limitele climatului subtropical (mediteraneean). În acest cadru fizic inospitalier, fluviile care traversează imensele spații fierbinți (Nil, Eufrat, Tigru), apar ca niște bizarerii peisagistice, sub forma unor oaze filiforme ce străbat deșerturile repulsive. Corpul social număra 354,1 milioane
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
politică specifică 260. Această transformare însă nu schimbă mesajul universal, arhetipal, care se ascunde în orice mit, ci doar modifică formele, reprezentările cu ajutorul cărora este comunicată povestea. Mai mult, crima lui Cain din Vechiul Testament este un motiv întâlnit în mitologia mesopotamiană, iar religia lui Israel a fost influențată de miturile Orientului Mijlociu, Wout van Bekkum 261 explicând aceste similarități prin intermediul motivelor folclorice. Practic, deosebirile dintre mitologii și elementele specifice ale acestora nu sunt rezultatul distincțiilor manifestate la nivelul naturii umane, ci
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
două realități, așa cum vârful muntelui era locul unde omul îl întâlnea pe Dumnezeu. Ritualul punerii pe cap a unui obiect pentru a marca meritele deosebite ale unei persoane este larg răspândit în lumea antică. Grecii foloseau frunzele de măslin, regii mesopotamieni purtau pe cap ornamente conice înalte așezate între o pereche de coarne, egiptenii confecționau pentru regii lor o tocă foarte înaltă, iar perșii o bonetă înaltă decorată cu pietre și metale prețioase. De reținut este faptul că toate aceste obiecte
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cultului antropologic, „premioritic”, figurat prin Dumuzi, proprietar de oi și predestinat să experimenteze „prima” dată și pe cont propriu realitatea morții. Cum am mai spus și cu alt prilej, la altă vîrstă a aceleiași legende a îndepărtatului Sumer și spațiu mesopotamian, la babilonienii lui Hamurabi, Inanna se numește Iștar, iar Dumuzi poartă numele Tammuz. Acesta din urmă cade și el sub incidența morții acaparatoare. Iștar, amantă divină, își caută partenerul în cele patru zări ale lumii și-l bocește. Este o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
această civilizație a creat noi forme de reprezentare a sacrului, în special în domeniul arhitecturii cultice, din rândul căreia încă se mai păstrează unele mărturii ale măiestriei sale artistice, numeroasele temple și palate închinate zeilor certificând importanța pe care arta mesopotamiană o acorda religiei, divinității și redării artistice a acesteia 338. Credem și pentru aceasta că arta Orientului antic descifrează imaginea extrem de complexă a unor civilizații profund spirituale, care au dat dovada unei înțelegeri complexe a sentimentului religios, exprimat în mod
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și cazul artei bizantine, au asigurat rezistența și continuitatea în timp a viziunii artistice a acestei milenare culturi 342. În ceea ce privește formele de reprezentare, arta egipteană se dedica divinizării personalității faraonului, care era considerat, la fel ca și în cazul conducătorilor mesopotamieni, însuși trimisul zeilor pe pământ și reprezentantul suprem al acestora 343. Lunga istorie politeistă, dar și scurta "escapadă" monoteistă 344 a acestei civilizații aureolează trăsăturile definitorii ale spiritualității unei culturi de mult apuse, care mai trăiește încă prin lucrările de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
plus, credința că esența artei egiptene a fost una prin excelență religioasă 350. Trecând într-o altă dimensiune artistică și spirituală proprie culturilor antice, arta Greciei afirmă produsul uneia dintre cele mai prolifice civilizații ale istoriei universale. Ca și la mesopotamieni sau egipteni, sacrul și-a rezervat un loc aparte și în cadrul credințelor acestui mare popor, reprezentarea sa îmbogățind toate genurile și ramurile artei vizuale grecești. Referindu-se la greci, sub raport religios, cercetătorii amintesc de existența a două religii. Prima
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
argumentat de numeroasele artefacte ce au inspirat și marile opere ale altor culturi și civilizații străvechi, așa cum a fost și cea a Romei antice. Sprijinindu-se pe modelele anterioare de reprezentare, arta romană ajunge să datoreze numeroase trăsături culturii grecești, mesopotamiene și egiptene. Prin urmare, la romani, mitologia acestora amintește numele mai multor divinități a căror echivalență grecească denotă continuitatea și, într-un anume fel, unitatea credințelor antice 355. Zeii romani descriu un panteon spectacular, în jurul căruia gravita întreaga existență a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sau sfincși), care, în mod evident, poartă atât amprenta lumii naturale, cât și a celei supranaturale. Tot cu privire la raporturile instituite între sublim și frumos în arta antică, mai putem deosebi și o anume alternanță a acestora 363. Astfel, dacă creațiile mesopotamiene și egiptene au fost dominate de atenția acordată sublimului în raport cu frumosul, în cele ale civilizației greco-romane, importanța frumosului, susținută de concepția estetică a kalokagathon-ului, prevalează în fața gustului pentru sublim, marcând schimbarea de viziune ce avea să deosebească în definitiv aceste
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să deosebească în definitiv aceste culturi. Fig. 21. Taur androcefal înaripat Lamassu Nu în ultimul rând, o analiză generală asupra artei antice dezvăluie și o anumită evoluție a expresiei plastice în redarea mișcării și a detaliilor anatomice, de la căutările artei mesopotamiene, la siguranța reprezentărilor greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ani). Fără a ține seama de o tradiție anume (creștină sau necreștină), divinația devine o parte integrantă a religiei. Dintru începuturi, fiecare spațiu socio-cultural a încercat să dezvolte independent practici și forme specifice ale divinației. Astfel, putem vorbi de divinație mesopotamiană, babiloniană, egipteană, indiană, greacă, romană, germanică, evreiască etc.26 Paradoxal, practicile mantice contribuie la menținerea credinței. Dacă omul nu are credință în Dumnezeu se poate să nu i se adeverească de fiecare dată și nici nu poate face față necazurilor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
zeci de mii de ani față de graf. Notarea fonetică prin semnul scris este legată mai mult de stat, mai puțin de supranatural, și mult mai târzie (-3000). Și ne îndoim că mileniile care despart taurii de la Lescaux de primele transcrieri mesopotamiene descifrabile au dispărut fără să lase urme; fără să deschidă căi pentru următoarele. Fiindcă am fost copii înainte să fim bărbați, fiindcă am dansat înainte să analizăm, ne-am rugat înainte să cerem, fiindcă am înfipt în silex oase de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit și pictat) la culturile propriu-zis istorice despre care s-a păstrat o documentație scrisă: Imperiul Vechi egiptean și primele dinastii mesopotamiene. Mediologul nu are aceleași criterii ca istoricul. Ca valoare ontologică, el nu vede o cezură fundamentală între Luxor, Parthenon și catedrale. Statuile romane încrustate cu aur și pietre prețioase ca aceea a Sfintei Foy străluceau ca și statuile criselefantine (aur
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]