83 matches
-
făcut nici un efort să-l întrețineți pe oaspetele nostru. N-ați vrea să participați la conversație? Madeleine își înfipse degetele de la picioare în glezna mea chiar când voiam să destind atmosfera cu o glumă. Ramona Sprague luă o îmbucătură, o mestecă delicat, apoi mă întrebă: — Știați că Ramona Boulevard a fost numit după mine, domnule Bleichert? În timp ce rosti cuvintele cu o demnitate stranie, chipul schimonosit al femeii deveni cumva vâscos. — Nu, doamnă Sprague, n-am știut. Am crezut că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
satelitului, ce mai cântă, printre altele, cunoscutele melodii „Mărioară de pe Vega”, „Să dai randament deplin” și vechea romanță „Am vrut să scap de radiații”, tov. Roșca 7 închină un păhărel, îl dădu peste cap, se așeză, luă o măslină, o mestecă, scoase sâmburele și-l depuse într-un container de recuperare așezat adhoc lângă masă, apoi începu să povestească: — După cum știți, sarcina primordială a satelitului nostru, sarcină pentru care ni s-a și acordat încrederea să ieșim în spațiu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mult, iar Meryt, deși își vedea fiii destul de rar, se lăuda deseori cu priceperea și sănătatea lor. - Băieții mei au cei mai frumoși dinți pe care i-ai văzut vreodată, spunea ea solemn, pentru că gura ei era o ruină și mesteca magheran toată ziua, ca să-și potolească durerile. Ani de zile, Meryt îmi povestise toate detaliile vieții ei, în speranța că o să-i spun și eu câte ceva despre mine. Până la urmă, a renunțat să mă mai întrebe, dar niciodată n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun că plec. El, Însă, mesteca În continuare ca un berbec În călduri, iar mie Îmi părea rău că nu simt ce simte el. - Eh, am plecat, să știi. M-am dus Înapoi la Vinas și mi-am luat rămas bun. I-am spus că prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iarbă sau plantă: are frunza lată și aspră, iar, cînd este uscată, este galbenă și are un miros puternic. Băștinașii sălbatici, spune el, sînt mari amatori de această plantă și chiar a văzut că o bagă În gură și o mestecă; totuși, cînd au Încercat oamenii lui să facă acest lucru, s-au săturat repede și unii au fost cuprinși de accese de vomă sau de greață. Cea din urmă Întrebuințare ce se dă acestei plante Îi pare atît de neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi ghicit repede cine l-a trimis. Poate că era mai bine să-l țină deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
palmier. Văzu doi oameni prinzând cu cârligele trupul neînsuflețit al lui Florius și târându-l prin nisip, spre porta libitinaria. I se tăie răsuflarea. Căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu pe Vitellius. Cu fața îngropată într-un vas cu mâncare, mesteca de zor și râdea, întors spre unul dintre bărbații care stăteau în jurul mesei. Vinul, de culoarea sângelui, i se prelinse pe bărbie. În clipa aceea Flamma trecu încet prin fața lui Valerius. Își arăta chipul publicului, răspundea cu gesturi de învingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gram iar până pe 4 iunie a ajuns de 4 grame. Prima doză era deja „o cantitate enormă”, cum înțelege Hanrieta. 18/24 iunie: „Douăzeci și una de zile nu am fost în stare de a-i da ceva în gură să poată mesteca, de două zile azi mănâncă o bucățică de carne, deși foarte mică, însă i-a cauzat mult bine. Vorbește, cunoaște, se simte însă este foarte slăbit. V-am scris și vă repet că numai fricțiunile cu mercur l-au adus
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]