185 matches
-
Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă într-o stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă întro stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
El a concentrat în sine vârstele omului. Emotiv și imaginativ ca un primitiv, naiv și curios ca un copil - nou în fața universului, el a fost în același timp înarmat de cunoștințe ca un învățat și abstractor de idei ca un metafizician. 27. Literatura, și arta în genere, dacă nu e produsul societății decât în oarecare măsură, e, în schimb, cu totul în funcțiune de societate. Voim să spunem că talentul se naște, societatea îl îndrumează într-o măsură, dar ceea ce e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
strălucea mai tare - după-amiază târziu, odată cu trecerea la ora de vară. Lumea, Riverside Drive, era aprinsă cu răutate. Cu răutate pentru că lumina făcea toate obiectele atât de explicite, și acest explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
piedestale. — A doua parte a Dansului, ciripi Grimus, este un Dans al Vălurilor. Prin care Mare Parte Din Ceea Ce Este Minunat Se Dezvăluie. Stătea lângă primul piedestal, ca o bufniță profesorală și pestriță. — Dincolo de personalitate, se ascunde esența, continuă el. Metafizicienii din Oxyput VII au elaborat un dispozitiv pentru detectarea acestei esențe. Am făcut rost de unul într-una din călătoriile mele. Se bazează pe un concept simplu, conform căruia Esențele sunt de două feluri: pe de-o parte atomice, complete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la care se vor adăuga implacabil alte milioane, indiferent dacă progresia ar fi aritmetică sau geometrică, oricum tot vom avea garantată catastrofa, va fi confuzie, dezordine, bancruta statului, scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou Înspăimântător metafizicienii nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
alții victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu cuteza să-l atingă încă. Acum însă, izbutea să vadă prin acest ceva ca printr-o substanță care putrezise, dezagregându-se în fibre zdrențuite. Și dincolo de acestea nu era decât haos, multitudinea necategorisită, confuzia definitivă a universului, în fața căreia metafizicianul își acoperă ochii. Până și acea ultimă vagă rămășiță de credință că cineva, cândva, pe undeva, ar fi avut un gând pur, nemincinos, devenise acum, în mintea lui, o durere râcâitoare. Ipotezele legate de reîntoarcerea lui Rozanov nu se limitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se reîntorsese răcorit și flămând. Crease un sistem moral bazat pe Timaeus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație de-o teatralitate superbă? Adică prin gradul de participare rafinat-dansantă a mișcărilor, în care, ca-ntr-o tiradă shakespeariană de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o deșteptase molarul acel plin cu cianură. Aceste amintiri deveniseră momente de artă rafinată pentru mine. Experiența mea contrazicea acum tot ceea ce metafizicienii secolului nostru ne-au asigurat că ar reprezenta cuvântul adevăr: că tot ceea ce este „altceva” este dăunător individului. Pentru mine acel „altceva” era o adevărată provocare, o minune, un miracol. Imaginați-vă că într-o bună zi ați descoperi că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Științei. James Burnett de Monboddo făcea parte din Societatea de Corespondență din Edinburgh care a susținut cauza științei în mod neoficial, pînă a primit aprobare de funcționare în 1782. A fost judecător la Curtea Supremă, prieten al regelui George și metafizician erudit care credea în satiri și sirene, dar a fost salvat de la uitare datorită observațiilor critice la adresa teoriei sale privitoare la faptul că omul descinde din maimuță; criticile apar în lucrarea lui Boswell, Life of Johnson. Pentru plagierea și anexarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul oferă posibilitatea unor diletanți să își reinterpreteze, într-o aură misterioasă, vocația socio-profesională matamorfozându-și astfel obiectul natural de activitate. Prin urmare fizicianul se transformă în metafizician, chimistul în alchimist, artistul devine posedat de geniu, astromomul devine astrolog etc.. Toate aceste fenomene de misticism sunt explicate de Nordau prin prisma unei hiperexcitabilități morbide a unor regiuni a creierului uman. La grade moderate apar obsesiile pe care conștiința
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pasul, ele „putîndu-se constitui în strofe sau în versete”. În schimb, este negat caracterul parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gol prin fața unei oglinzi, te pomenești menit pieirii, căci trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăiește gândul nemuririi. După câteva milenii de civilizație, de-ar începe oamenii să umble dezbrăcați, aruncând cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu toții metafizicieni. Doar când te zărești gol ți-aduci aminte că exiști și că ești muritor. Îmbrăcămintea ne împrumută o superioritate artificială asupra timpului. Cum o să fii muritor, cu o pălărie pe cap și cu o cravată la gît? Hainele au creat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui Dumnezeu. Toate celelalte manifestări n-ar fi decât reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii panteiști cu tendințe estetizante susțin că natura, iar unii esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut constitutivă omului, deoarece în decursul vieții istorice a oscilat și variat în așa măsură, încît nimeni astăzi nu poate determina caracterul ei precis. Cred
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea să forțeze prin disperarea unui gest inerția devenirii, nu-i rămâne decât să accepte a fi purtat cu umbrele de soarta lucrurilor trecătoare. Hegel însuși, prea mult metafizician pentru a înțelege indivizii, a făcut din marile individualități, după cum bine se exprimă Friedrich Meineke, funcționari ai spiritului absolut. Metafizica anulează individuația. "Spiritul absolut călare pe cal", a exclamat Hegel, văzând pe Napoleon intrând victorios în Jena. Și a scris
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a lăsat uitării amintirea unei revoluții avortate, cea din mai 1968, d'Estaing a reprezentat în ochii unora un soi de Kennedy francez iar în ochii altora întoarcerea oamenilor politici și ascensiunea tehnicienilor la frîiele Statului. Epoca patimilor și a metafizicienilor puterii trecuse definitiv. Venise, se pare, vremea rațiunii și a fizicienilor puterii. Fundalul este dat de aceeași măreție a Franței. Cu toate acestea, accentul se deplasează de la colectivitate la individ. "Societatea noastră, scrie d'Estaing, se întemeiază pe avîntul individual
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că teza tratează despre teoria culorilor la Goethe și Schopenhauer, tendința lui Bogdan fiind de a dezerta în domeniul filozofiei și a se menține pe poziții strict teoretice. G. Călinescu De prisos a spune că n-are nici o aptitudine de metafizician, totuși efortul lui de a se depăși impresionează pe unii studenți. Cel puțin nu i se poate nega o mare sete de cunoaștere generală. În privința soției vieneze, îți voi revela un lucru caracteristic. Așa de pașnicul Dan Bogdan a avut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cunoașterea metodelor de descoperire a adevărului. Metodele sunt date de specificul științei definită drept formă a energiei sufletești, ințeleasă la răndul ei ca formă a energiei universale; realitatea și necesitatea științei sunt date de necesitatea și realitatea energiei. Vocația de metafizician a filosofului romăn l-a orientat spre conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică dinamismul și diversitatea lumii ca totalitate; în discursul referitor la metefizică este vizibilă tendința de evidențiere a nevoii acordului metafizicii cu știința și
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
care o relata și care, prin ineditul ei, provoca un atât de viu interes. Constantin Noica a lăsat în urma sa o operă impresionantă, de peste 10 000 de pagini (publicarea ei completă începe anul acesta la editura "Humanitas"), fiind pesemne ultimul metafizician mare al secolului și ultimul autor al unui Tratat de ontologie, și o alta, nu mai puțin importantă, de salvator al spiritelor într-un timp de restriște ale cărui efecte nu pot fi nici măsurate și nici bănuite. România nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]