187 matches
-
Cum metafizica este acea disciplină care cercetează natura realității care transcende fenomenele pe care le studiază științele naturii, este clar că enunțurile care se fac în cadrul acestei discipline sunt nonsensuri. De asemenea, problemele ei sunt pseudoprobleme, deoarece întrebările puse de metafizician nu sunt susceptibile de a avea ca răspuns enunțuri cu conținut factual. O consecință foarte interesantă a adoptării acestui principiu este acela că știința devine exemplul paradigmatic de cunoaștere și certitudine, iar matematica se află într-o situație destul de delicată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
om al procesului”, ca și Mircea Eliade, un „practician”, nu numai un spirit speculativ, cum sunt mai toți criterioniștii. V. are, poate, o formulă mai potrivită pentru a-și defini demersul intelectual și natura spiritului său scotocitor și disociator: „un metafizician al realului”. Noica remarcă și un fel de „titanism bun” în această nelimitată deschidere a spiritului. Orice subiect ar aborda (de filosofie, sociologie, literatură sau din sfera acțiunilor practice), el începe prin a pune „temeiuri” sau prin a defini „feluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
698)"/>. Tot atunci - Își aduce aminte Eugène Ionesco -, studenții legionari din România „Îi loveau pe oamenii care nu aveau un nas prea ortodox” <endnote id="(696, p. 140)"/>. Și personajul imaginat de Matei Călinescu, Zacharias Lichter, cu „o fizionomie de metafizician și de iluminat iudeo-german de la sfârșitul secolului al XVIII-lea”, are nasul „superlativ, Încovoiat semitic” <endnote id="(663, p. 8)"/>. Pentru filozoful român de origine evreiască Ion Ianoși, „premisa biologică” la identificarea etnică este „cu totul și cu totul insuficientă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Platon. Datorită teoriei sale a ideilor, lui Platon i se recunoaște în unanimitate meritul, în general prea puțin sau aproape de loc pus în discuție, de adevărat părinte al tradiției metafizice a Occidentului. Această interpretare a acreditat convingător imaginea unui Platon metafizicianul cel mai pur, absolut, din cultura europeană. * Dacă aceasta este imaginea tradițională care s-a impus, a unui Platon acaparat, oarecum în întregime, de fior metafizic, rezultatele cercetărilor și interpretărilor mai noi au amendat această imagine în câteva dintre datele
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
francez al religiilor și-a asumat cu privire la religie un punct de vedere personal, diferit de cel al lui Émile Durkheim. Îi reproșează, pe bună dreptate, lui Durkheim „identificarea sentimentului religios cu sentimentul social”. Consideră că sociologul Durkheim ar fi devenit metafizician atunci când a propus o înțelegere exhaustivă a sentimentului religios prin câteva „afirmații dogmatice”. În altă ordine de idei, teza divinizării societății propusă de Émile Durkheim o consideră a fi neconvingătoare. De ce? Printre altele, pentru că nu explică teodiceea. i.2.5
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
du Seuil (27, rue Jacob, Paris), 1960: am utilizat recenzia lui W. GARDINI, în: "Fede e Civilta", nr. 4, p. 357. [265] Glosa lui GARDINI, ibid. [266] E. GATHIER S.I., op. cit., p. 105. [267] Dacă oamenii ar aplica toate "teoriile" "metafizicienilor" din zilele noastre, în mod consecvent, ar rezulta o adevărată babilonie (din fericire și din nefericire, într-o anumită măsură, ea rezultă într-adevăr!). [268] E. GATHIER, op. cit., p. 106. [269] P. GATHIER susțină că: "Este imposibil de regăsit teoriile
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fiecare zi. Aducerea și reproducerea experimentală în laborator a fenomenului psihic a fost o reușită, dar față de rezultatele studiilor de acest fel, interesele s-au multiplicat considerabil. Acestea au încetat să se mai rezume doar la cercul academic restrâns al metafizicienilor din marile centre universitare sau de cultură, spre a se extinde la tot ceea ce se întâmpla în noile centre urbane, ca succes și reușită personală în realizarea profiturilor economice, în obținerea de avantaje sociale, ca sănătate fizică și mentală, ca
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vieții. Indiferent dacă argumentația se plasa în registrul conformității teologice sau al condiționării vitaliste generice, individul era justificat printr-o relație supraordo-natoare, care-l determina comportamental și volitiv independent de rațiunea lui subiectivă 4. Atâta timp cât astfel de aserțiuni le făceau metafizicienii sau "literații" - în accepțiunea franceză a termenului -, nefiind autentificabile decât că exercițiu de coerență doctrinara, puteau fi tratate că opinii, ca puncte de vedere sub semnul relativului, asadar promovarea lor în practică ținea de opțiunea fiecăruia, nicidecum de vreun imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
istorie, iar devenirea acestei istorii înseamnă adaptarea lor la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței" (s.n.)105. Ale experienței care poate infirma, dar niciodată confirma o viziune metafizică, cum spunea Blaga, "ca să nu se creadă că metafizicianul e cu totul scutit de controlul faptului empiric"106. Prin aceasta Blaga se apropie încă o dată de punctul de vedere al lui Dilthey. Creatorul unei viziuni metafizice iar când folosim cuvântul creator, vrem să sugerăm tocmai apropierea dintre natura filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aspectele structurale ale realității constituie obiect al cunoașterii obiective", în timp ce "concretul, calitativul, nu este susceptibil să primească o expresie conceptuală"242 (vezi și IV, 5). Moritz Schlick sintetiza în felul următor ceea ce noi am numit dualismul funciar al metafizicii: "Toți metafizicienii au încercat să ne spună care este conținutul lumii; ei au încercat să exprime inexprimabilul"243 (vezi de asemenea II, nota 211). Desigur, reacția antimetafizică a unui neopozitivist precum Schlick care elimină trăirea și intuiția dintre modalitățile cunoașterii obiective e
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 10. 209 Apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 371-372. 210 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 60. 211 Ibid. În același spirit va gândi ulterior și Moritz Schlick. El relevă faptul că metafizica e "imposibilă pentru că pretinde lucruri contradictorii. Dacă metafizicianul ar aspira doar spre trăire, pretenția lui s-ar putea împlini, și anume prin creație literară și artă, prin viața însăși" (apud P. Kampits, op. cit., p. 217 unde capitolul dedicat filozofului austriac este intitulat, în mod sugestiv pentru poziția acestuia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metaforic de mister" (s.n.)41. Viziunea ambilor filozofi gravitează în jurul aceleiași idei. Pentru Dilthey, tocmai "lupta" cu enigma universală asigură consubstanțialitatea sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu unul și același lucru: revelarea misterului cosmic și divin"42. În plus, pentru filozoful nostru atitudinea în fața misterului constituie criteriul major de delimitare a tipurilor de cunoaștere. Revenind acum la problema definirii filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decât o cunoaștere cu pretenții de adecvație în raport cu existența în totalitatea ei" (s.n.). Blaga privește acest fapt ca un semn de "luciditate" destinat să-l pună la adăpost de "orice dogmatism", iar de pe această poziție trimite săgeți ironice la adresa tuturor metafizicienilor postkantieni, care "se simt într-un fel moștenitorii, prin testament pretins irecuzabil, al <<revelației divine>>". El califică drept "surogate ale revelației divine" toate încercările metafizice care pretind că ar fi justificate "numai în măsura în care pornesc de la premisa că ar avea un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
organică decât mecanică și că din punctul de vedere al esenței sau naturii lor ele se deosebesc de alte corpuri. Se înțelege că Descartes nu poate să considere atâtea substanțe individuale câte lucruri materiale există. Cu atât mai puțin Descartes metafizicianul și fizicianul. Pentru Descartes, în fond, nu există lucruri în general ci lucruri întinse și lucruri care gîndesc, corpuri și spirite. Atributul distinctiv sau esențial nu se adaugă la substanță, ci o face să se manifeste ca substanță determinată. Lăsăm
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în mod istoric, tradițional, cum ar fi reciprocitatea, de exemplu. Fără a ne orienta demersul în direcția epistemologiei, vom puncta câteva elemente, pe linia propusă de Nisbet. Esențialmente sociolog preocupat fundamental de comunitate, Emile Durkheim a fost și epistemolog și metafizician, chiar dacă ideile sale nu au avut în aceste din urmă direcții ecoul extraordinar avut în altele. Conform concepției sale atât de influente, nu doar disciplina rațiunii este o reflecție a disciplinei comunitare. Categorii ale rațiunii cum ar fi timpul, spațiul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ca rezultat perspective noi, nebănuite în epoca vedică, în toate aceste dezvoltări ulterioare, zeul Soma a jucat un rol mai degrabă șters: principiul cosmologic și sacrificial pe care îl semnifica zeul au sfârșit prin a capta atenția teologilor și a metafizicienilor. 71. Cei doi Mari Zei din epoca vedică: Rudra-Liva și Vișnu Textele vedice mai invocă și alte divinități. Majoritatea își vor pierde treptat importanța și vor sfârși prin a fi uitate, în timp ce unele vor câștiga ulterior o poziție neîntrecută. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de un profil familiar pe meleagurile noastre, de teroristul termidorian sau de stalinistul convertit în liberal. Sfîntul Pavel este un organizator, un reglementator înnăscut, care preferă minților strălucite, instabile și puțin rezistente, mediocrii solizi. Nici doctrinar pentru un bănuț, nici metafizician. Trăind în viteză, călătorind fără încetare, adaptînd mistica la realitate. Acest spirit pozitiv se limitează la a da instrucțiuni concrete asupra unor subiecte concrete, cu autoritatea pe care o conferă supleanța. Sfîntul Duh lucrează prin el, el este doar interpret
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
căuta să înțeleagă ce aduce ea nou, practica asocierii la distanță este un joc al spiritului. Pentru un "filosof al istoriei" (cum îl numesc disprețuitor savanții istoriografi), este un joc rentabil, căci variația anacronică degajă invariabilitățile și diferențele. Și cum metafizicienii ne părăsesc, s-a făcut loc, la urma urmelor, pentru meta-istorici. Un joc pe care l-aș rezuma aici fără dificultate: trăim un secol al XVI-lea la pătrat, la puterea n. Dar un secol al XVI-lea răsturnat, o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
are nicio importanță în calea Timpului, „totul moare“. Astfel, vorbește despre un copil la modul ideatic; dacă va avea o fată, o va face regină „a spațiilor geometrice dificile“, iar dacă va fi băiat, „acesta va fi Muzicant, Matematician, sau metafizician “, toate fiind „meserii“ a căror problemă va timpul exact, acela lipsit de eroare. Aceeași concepție, despre lipsa importanței omului ca materie organic, este întâlnită și la Biriș, problemă extinsă, apoi, la toți, potrivit căreia: „Timpul e ireversibil, fără îndoială, clipele
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
sau cerând să fie tras la pas, pe aleile cele mai line. Când citea, smulgea din cărți filele care îi displăceau. În felul acesta, își făcuse o biblio tecă pentru uzul lui, alcătuită din lucrări închise între coperte prea largi. Metafizician profund, filozofia sa, printr-o elaborare foarte personală, devenea pictură sau poezie; un Platon cu inimă de La Fontaine, își construise ideea unei perfecțiuni care îl împiedica să încheie ceva. În manuscrisele găsite după moartea lui, spune într-un loc: „Sunt
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale și devine, astfel, metafizician. Despre iubirile fericite Se vorbește foarte mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspectă. Toți sunt de acord că iubirea e un lucru (foarte) mare, că e rostul și încununarea oricărei vieți, că rotunjește și justifică totul. Toți știu citate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
până la asfixie n-are prea mare legătură nici cu lenea, nici cu devitalizarea boierimii țariste, nici cu imaturitatea cronică a unui bleg. Ilia Ilici nu face nimic, dar motivațiile lui nu țin nici de psihologie, nici de sociologie. Oblomov e metafizician, e Hamlet în variantă rusească. Indecizia, deliberarea nesfârșită, suspensia oricărei opțiuni culminează în paralizie și moarte. Miza inadecvată pe un paradis al candorii, nevroza scrupulului nemăsurat, lehamitea, teama de complicațiile inutile ale unei lumi care, pe de altă parte, e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând metafizici bazate pe antinomic, goana după rezolvarea contradicțiilor ar înceta, fiind posibilă o colaborare a metafizicienilor, printr-o întâlnire între concepții opuse. Această cunoaștere antinomică a transcendentului, pe care o propune Lucian Blaga, pare să fie greu de asociat cu vreo altă formă de cunoaștere metafizică ce s-a teoretizat în istoria filosofiei. Ea "se deosebește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa transcendență e transcendența și tot așa la infinit. Transcendența ne apropie de ideea de unitate, de totalitate și de infinit, lucru încercat de toți marii metafizicieni. Unitatea este totalitate și totalitatea este unitate, realitate intrinsecă, în care se înscrie orice particularitate. De pildă omul este totalitate în sine, poate conține totul. Nu există nimic în marele univers care să nu fie și în om, analogic și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
s-au ridicat socialiștii practici de la revista Contemporanul (1885-1890), condusă de C. Dobrogeanu-Gherea și trupele sale compuse din Al. Vlahuță, Traian Demetrescu, Beldiceanu, O. Carp, A. Stavri, I. Păun, Bujor, V. Crăsescu, D-na Sofia Nădejde, Macedonski, împotriva teoreticienilor și metafizicienilor Eminescu, Creangă, Caragiale, Delavrancea, D-na Cugler-Poni, Gane, Șerbănescu. Afinitatea lor cu spiritul german era combătură de latinofilii Macedonski, Mircea Demetriad, Cincinat Pavelescu, Zamfirescu, Hasdeu, Urechia. Această reacție s-a întors spre originile poporului dac și vechile legende ale pământului
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]