81 matches
-
urma/ în țara de dincolo/ de iubire" (poem din O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un climat de fericire perpetuă, nu pot fi întreținute prea mult. Mutația de semn/ percepție a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are o rază mai largă de acțiune, înglobând moduri de viață și mentalități colective. S. debutează cu un volum remarcabil în contextul unei epoci sufocate de realismul socialist, dar neconvingător în perspectivă. Defectul principal al poemelor din 1957 constă în metaforismul lor decorativ și facil („Vântul, flăcău viclean / coboară ușor lângă garduri”, „Curcubeul, / Făt-Frumos veșnic tânăr, / veșnic îmbujorat”), în timp ce calitatea de bază este că unele texte prefigurează totuși tranzitivitatea pe care poetul o va rafina ulterior: „Vântul trântește poarta, ferestrele, / copacii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
și în solidaritatea mitică cu strămoșii, C. se distinge în felul cum privește și admiră nudul feminin („Cu flori veniși, cu sânii purtați în mâini pe flori, / Masivă și frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri comune, de evocări și de „sacre” peisaje, pline de „roua” străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârșit. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
în valoarea lui ordonatoare de lumi este majoră; cuvântul nu înseamnă doar un substitut al realului, ci este chiar acest real, anunțând ivirea unor stări-limită, tensionate, insinuarea unor momente de criză existențială, când poetul se simte trădat de cuvinte. Un metaforism (și alegorism) discret asigură o anume distincție discursului liric, un anume inefabil tensiunilor, arătându-l pe B. ca pe un spirit delicat ce mai crede în mântuirea prin poezie de frigul din om și din afara lui. Memoria zăpezii (1989) reia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle d’un poète și À l’Inconnu), iar cele scrise în rusește, în placheta Zavitki hrizantemî (1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]