120 matches
-
21.06.2005 la emisiunea ŤCap și pajurăť ați produs un pleonasm de toată frumusețea" - dar și celorlalți comentatori, care scriu ,cu ortografia mizerabilă de rigoare". Din cele aproape 200 de mesaje de comentariu, un număr deloc neglijabil ilustrează pasiunea metalingvistică, concentrîndu-se asupra erorilor din alte mesaje. O cititoare nervoasă scrie: ,Trageți un glonț în cap!!!"; alt cititor intervine, ironic: , Ca idee când scrii Ťtragețiť asta presupune persoana 2 plural"; cea criticată revine, copiind din dicționar și deviind în insultă: ,tráge
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
de epistemologie asociate cu fenomenul. D.F.: Acum cîtva timp am fost de fapt mai interesat de Modernism decît de Postmodernism - și conceptul meu de Modernism era foarte puternic influențat de moștenirea nietzscheană care include forme ale dubiului epistemologic și critica metalingvistică. Cînd am început să văd diferența între Postmodernismul incipient și Modernism, aceasta s-a întîmplat fiindcă scriitorii moderni - și-i am în minte pe Joyce, Proust, Thomas Mann, Musil - au produs opere mult mai profunde decît cele produse de Postmodernism
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
textului și cea a reprezentării). Funcția fatică amintește în fiecare moment receptorului condițiile comunicării și prezența sa ca spectator de teatru; ea întrerupe sau înnoiește (reia) contactul dintre emițător și receptor, în timp ce în interiorul dialogului ea asigură contactul între personaje. Funcția metalingvistică, rareori prezentă în interiorul dialogului, funcționează din plin în toate cazurile în care există teatralizare, vizând însăși existența, respectiv explicarea codului teatral. în sfârșit, funcția poetică trimite la mesajul propriuzis, pentru a lumina raporturile între rețelele semice textuale și cele ale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a fost cel mai eficient mijloc de comunicare, forța și energia lui nu vor putea fi nicicând și în nici un fel estimate. Comunicarea poetică, fapt cunoscut, întâmpină mai multe obstacole, dat fiind faptul că limbajul poeziei are și o funcție metalingvistică, este "deformat" prin metaforizare și abstractizare, prin transubstanțierea realului etc. Or, tocmai de aceea "căutările" poetice tensionate sau chiar angoasante, cum zici, halucinante sau psihedelice de multe ori se întâmplă la interferența dintre realitate și vis, în zone abstracte, metafizice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri de cuvinte“. Al doilea se referă la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să stabilească și să mențină comunicarea; - destinatar - primește mesajul transmis (receptor) Cele șase elemente ale comunicării generează fiecare câte o funcție: Context (Referent) Funcție referențială Destinator (emițător) Funcție expresivă Mesaj Funcție poetică Receptor Funcție conativă Canal Funcție fatică Cod Funcție metalingvistică Modelul elaborat de reprezentanții școlii de la Palo Alto este inspirat din cibernetică și din teoria generală a sistemelor. Conform acestui model, pragmatica are ca obiect de studiu efectele comunicării asupra comportamentului. Relația dintre emițător și receptor, stabilită prin intermediul mesajelor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
limbajul are șase funcții, ierarhizate în funcție de situație: - funcția emotivă - centrată pe persoana care se adresează (E); - funcția referențială - centrată pe context; - funcția poetică (centrarea în mesaj). - funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); - funcția conativă - care vizează adresantul (R); - funcția metalingvistică (mesajul este centrat asupra codului); Funcția emotivă (numită limbaj afectiv de Vendryes sau funcție expresivă, la Bühler) este orientată spre emițător și are ca scop exprimarea directă a atitudinii vorbitorului față de cele spuse de el, iar tendința ei este să
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
iar funcția se materializează în sfaturi, îndemnuri, porunci, rugăminți, indicații, interdicții, în enunțurile incantative de urare, adulație, peiorative etc. Frazele imperative diferă esențial de cele declarative; cele din urmă pot fi supuse unui text al adevărului, pe când primele nu. Funcția metalingvistică centrează mesajul asupra codului, asupra limbii, devenită referent al comunicării. Funcția se realizează nu numai în lucrările științifice care țin de domeniul lingvisticii, ci și în comunicarea obișnuită. Ori de câte ori transmițătorul sau receptorul său simt nevoia să controleze dacă folosesc
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
se realizează nu numai în lucrările științifice care țin de domeniul lingvisticii, ci și în comunicarea obișnuită. Ori de câte ori transmițătorul sau receptorul său simt nevoia să controleze dacă folosesc același cod, vorbirea se concentreză asupra codului: ea îndeplinește o funcțiune metalingvistică (adică de comentariu). Alte funcții ale limbii Stabilirea funcțiilor limbajului are la bază analiza factorilori constitutivi în orice act de comunicare verbală: cel care se adresează („transmițător”, “emițător”), un mesaj, destinatarul („receptorul”), un context („referent”) la care se referă mesajul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
care ajută gândirea să se fixeze prin mijloace verbale, funcție de organizare a gândirii, de verbalizare interioară. Eugen Coșeriu, și el, reprezentant al structuralismului european, consideră că funcțiile limbajului sunt în număr de trei: emotivă, conativă, referentială. Referindu-se la funcția metalingvistică identificată de R. Jacobson, E. Coșeriu demonstrează că aceasta e de fapt funcția referențială sau de denotare, cum o numește lingvistul. Nici funcția fatică nu este acceptată; enunțurile considerate ilustrative pentru această funcție pot fi lesne încadrate în funcția conativă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
depinde, în primul rând, de funcțiunea predominant. Între funcțiile limbii, care se manifestă într-un discurs prin trăsăturile lor proprii, există numeroase interferențe. într- un mesaj, pe lângă funcția dominantă, se manifestă, concomitent, încă una sau câteva funcții. De exemplu, funcția metalingvistică se împletește cu cea referențială (limba este, ea însăși, referent) într-un text științific ce ține de domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
există efectiv între sistemul descriptiv și lexic, legate prin forma textuală a enciclopediei: dicționarul. Din punct de vedere strict textual, cuvîntului de intrare îi corespunde tema-titlu3, baza și obiectul descrierii. Cît despre definiția și exemplele din dicționar, ele constituie expansiunea metalingvistică a cuvîntului de intrare (sau denumirea), așa cum corpul descrierii este expansiunea (mai mult sau mai puțin dezvoltată) a temei-titlu. Structura este aceeași. A.-J. Greimas (1966 și 1970) consideră că noțiunea de expansiune-definiție a articolului de dicționar presupune o operație
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de dicționar inversat (1970, p. 287), deoarece o listă de definiții (expansiune) face trimitere la denumirile ce trebuie înscrise în grilă. Mai mult, între fiecare definiție și fiecare denumire se interpune o problemă de lectură. În funcție de dificultatea grilei, separarea (distanța metalingvistică) este mai mult sau mai puțin vizibilă, dar, în orice caz, intervine un anumit decalaj, spre deosebire de dicționar, care are drept obiectiv să reducă distanța dintre denumire și definiție. Descrierile pot foarte bine să utilizeze aceleași căi și să tindă către
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și Școala poloneză (Tarski) semnifică distincția între limba despre care vorbim și limba în care vorbim (limbaj obiect/vs/metalimbaj). Definițiile în limba naturală a unor termeni științifici sau a unor noțiuni complexe vor constitui ceea ce Roman Jakobson numește funcția metalingvistică (explicativă) a limbajului; critica literară sau teoria literaturii se instituie în metalimbaj al textului narativ, poetic, al genurilor discursive. Pentru Hjelmslev, metalimbajul este o semiotică adică o ierarhie nu de cuvinte sau fraze -, ci de definiții susceptibile să formeze un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
implicarea emițătorului în discursul său); *conativă (referitoare la efectul produs de mesaj asupra destinatarului); *poetică (centrată asupra mesajului în imanența sa); *fatică (vizînd stabilirea sau menținerea comunicării); *referențială (de denumire, prezentare a lumii reale sau a unor lumi posibile ficționale); *metalingvistică (de explicitare a elementelor și regulilor codului care subîntinde mesajul). GRAMATICĂ (a povestirii) Printr-un paralelism între semiotica literară și lingvistică se utilizează termenul gramatică pentru a denumi legile generale ale narațiunii (cf. Todorov, Greimas et alii). HERMENEUTICĂ 1. în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care mijloacele expresivității artistice par a fi absente. Însă chiar această absență („gradul zero al scriiturii“, cum îl numea Roland Barthes) devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru musețe și de armonie. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ este orientată spre cod, urmărind acordul interlocutorilor asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
emițătorul și receptorul simt nevoia să controleze dacă folosesc același cod (sintagme uzuale: „Mă înțelegi?“, „Vreau să spun că..., adică...“, „Nu te înțeleg, ce vrei să spui?“, „Ce înțe legi tu prin...?“ etc.). Comunicarea artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai larg, când mai aproape), ca punct fix și prezență demiurgică mai întâi (în jurul meu) și ca „axis mundi“ mai apoi. Abia ivit în lumină, noul cosmos
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sale constitutive capătă o semnificație în funcție de una sau mai multe asemenea voci sau coduri (PROAIRECTIC, HERMENEUTIC, REFERENȚIAL, SEMIC, SIMBOLIC etc.). ¶Barthes 1974 [1987]; 1981a; Culler 1975; Jakobson 1960 [1964]; Martin 1986; Prince 1982. Vezi și FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE METALINGVISTICĂ, COD NARATIV. cod cultural [cultural code]. COD REFERENȚIAL. Toate codurile sau modelele deja-cunoscutului sînt determinate cultural; dar așa-numitul cod referențial sau cultural este, evident, cel mai cultural dintre ele. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. cod gnomic [gnomic code]. Vezi COD
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
că acele pasaje din narațiune care accentuează conexiunea psihofiziologică dintre narator și naratar ("Cititorule, mă urmărești încă, sau te-au copleșit amănuntele pe care ți le-am dat?") îndeplinesc o funcție fatică. ¶Jakobson 1960 [1964]; Malinowski 1953; Prince 1982. funcție metalingvistică [metalingual function / metalinguistic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura și orienta orice act comunicativ (verbal). Cînd actul comunicativ se centrează pe COD (și nu pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
metalinguistic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura și orienta orice act comunicativ (verbal). Cînd actul comunicativ se centrează pe COD (și nu pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție metalingvistică. Mai exact, se poate spune că acele pasaje dintr-o narațiune care se concentrează pe limbajul ce o constitue și o explică îndeplinesc o funcție metalingvistică: "În Anjou, frippe, un cuvînt colocvial, desemnează ceea ce merge cu pîinea, de la untul care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție metalingvistică. Mai exact, se poate spune că acele pasaje dintr-o narațiune care se concentrează pe limbajul ce o constitue și o explică îndeplinesc o funcție metalingvistică: "În Anjou, frippe, un cuvînt colocvial, desemnează ceea ce merge cu pîinea, de la untul care se unge pe pîine prăjită felul cel mai obișnuit la gemul de piersici, cel mai rafinat dintre toate aceste frippes". ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pe DESTINATOR, (2) FUNCȚIA CONATIVĂ, legată de accentul pe DESTINATAR; (3) FUNCȚIA REFERENȚIALĂ, legată de accentul pe CONTEXT sau REFERENT; (4) FUNCȚIA FATICĂ, legată de accentul pe CONTACT; (5) FUNCȚIA POETICĂ, legată de accentul pe MESAJUL în sine; (6) FUNCȚIA METALINGVISTICĂ, legată de accentul pe COD. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. G gîndire-directă liberă [free direct thought]. DISCURSUL-DIRECT LIBER în care se prezintă gîndurile unui personaj (și nu enunțurile). Se numește adesea MONOLOG INTERIOR, cînd are o formă extinsă. ¶Chatman
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
extralingvistică; c) funcția conativă, care se aseamănă cu funcția expresivă, deosebindu-se de aceasta prin faptul că emițătorul dorește să-l implice pe receptor În actul lingvistic; În același timp, emițătorul Își exprimă o anumită atitudine față de receptor; d) funcția metalingvistică, ce „acționează În sensul introducerii unor elemente lingvistice pentru definirea unor componente din codul limbii Întrebuințate În text” (p. 7); e) funcția fatică, ce are În vedere potențarea legăturii dintre emițător și receptor; f) funcția poetică, ce se află la
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]