316 matches
-
dezvăluie o personalitate matură, marcată de lecturile sale de filozofie și de studiile de filozofie, urmate la Universitatea din Viena. Dificultățile financiare îl obligă să se întoarcă la Timișoara în 1924, unde reia activitatea de jurnalist. În acest moment începe metamorfozarea sa, prin trecerea de la limba maghiară spre limba germană. În 1926 încetează să mai scrie poezie în limba maghiară, și își modifică semnătura, din Reiter Róbert, poet maghiar, în Robert Reiter, jurnalist german. După câțiva ani reîncepe să scrie poezie
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
celor două personaje lirice comunicarea poate avea loc. Lumile din care provin cei doi nu sunt iremediabil separate. Lumina devine un element de legătură pe care Cătălina nu-l poate ignora În invocarea Luceafărului. Dar coborârea acestuia are ca efect metamorfozarea spațiului, pe care George Popa Îl prezintă astfel : „”este spațiul (coborâtor, s.n.) care unește (s.n.) astralul cu omenescul, fizicul cu metafizicul, forma derivată cu forma dintâi, lumina de ordin secund cu lumina primordială”, Poate că verbul adecvat ar fi fost
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
stărui în lucrare, dar în fine puterile ne părăsesc, nervii se paraliză. Aceasta nu e altceva decât arderea, consumarea nervilor în acțiune, când simțim și căldură, ca în orice combustiune. Tot așa este și cu gândirea, cugetarea: o combustiune, o metamorfozare prin oxigen a părții corespunzătoare din creieri. Materia se înlocuiește prin repaos, când cenușa - imaginară - se eliminează. De aci se vede analogia între această descompunere și reîmprospătare în creieri, nervi sau mușchi și între focul întreținut cu lemn. Tot ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atât mai mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența față de structurile lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un răzvrătit. Ion Barbu supune moștenirea poetică unei metamorfozări întru abstracția și concentrarea versului împinse până la impresia de enigmă. Eufoniile lui sunt cele din veac, însă ideile sunt cele de ultimă oră a gândirii abstracte, în cazul de față gândirea matematică, în care numărul și ecuația sunt principalele fundamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe 10 ianuarie 1945. Apoi, fragmente memorabile, pline de farmec și profunzime despre prima îndrăgostire, fetița de cincisprezece ani, Tamara, acel „fluture”, „nymfetta”, a colecționarului de fluturi, și el un băiat, ceva mai mare, autorul însuși în prima fază a metamorfozării sale. Cuplul copiilor îndrăgostiți cutreieră toate locurile orașului, cele mai neobișnuite, de la muzee până la biserici, pentru a găsi singurătatea, vagabondare sublimă, dezvăluind adevărata natură a iubirii, care nici măcar nu are nevoie de actul iubirii, „drumomania” fiind un fel de copulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mi păstrez imaginea pe care mi-am făurit-o despre tine. — De ce nu ne putem imagina totuși o cale? — Nu, nu, nu vom ajunge la așa ceva, acolo nu vom ajunge! — Acolo, unde? — Acolo, unde totul e în continuă schimbare și metamorfozare și fiecare lucru o pornește de-a-ndoaselea. Nu, nici nu-mi pot imagina așa ceva. Tu nu știi ce însemni pentru mine. Ești imaginea purității și a inocenței. Tu nu știi ce vorbești, așa că, mai bine, încetează să mai vorbești. Acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tiran sau de pustnic: un monstru în ambele cazuri” (II, 47). În fapt, el știe prea bine că disprețul față de ceilalți și ura pe care ceilalți i-o provoacă sunt doar consecința propriei identități: a răului din el sau a metamorfozării subiective a lumii. „Neizbutind să deprind arta de a mă suporta pe mine însumi, cum era s-o învăț pe aceea de a suporta lumea? Răul e totdeauna în noi, iar a-l căuta aiurea arată că ești la primii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
persistente; - anemiile între 7 și 8 g%, rezistente la tratament; - hemofilia cu manifestări hemoragice; - boala Hodgkin în stadiile I și II. Deficiența funcțională accentuată se manifestă în: - leucemia acută; - leucemiile cronice rezistente la tratament; - leucemiile cronice trecute în stadiul de metamorfozare blastică; - policitemiile complicate cu hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, mieloscleroză, tromboembolii, transformare în leucemie acută; - trombocitemiile hemoragice însoțite de complicații tromboembolice; - anemiile sub 7 g%, rezistente la tratament; - boala Hodgkin în stadiile III și IV; - mielomul multiplu cu fracturi multiple, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o precedase în ziua a doua: „știu că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de dragostea unui cavaler. Dar târgoveața nu are în comportamentul ei nimic legat de curtoazie, este o bovarică avant la lettre. Se poate trasa o linie comună între nevasta din Bath și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
didactic, moralizator: violul a transformat-o pe tânără într-o bătrână, a urâțit-o, a pervertit-o, inocența a fost pierdută, însă va fi în final recâștigată, atunci când femeia va fi stimată, acceptată și prețuită, ceea ce duce la o nouă metamorfozare, pozitivă, într-o frumoasă soție, cu aspect de zână.435 Tânărul se salvează de la sacrilegiul comis, i se oferă o șansă, aceea de a se pune în serviciul virtuții, de a le servi de data aceasta onorabil pe doamnele de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Doamna povățuitoare în acest pelerinaj îi reproșează naratorului înclinația spre senzualitate, spre dragostea profană, pe care însă acesta o refuză, mărturisind că s-a convertit spre o altă formă de iubire, care presupune castitatea, puritatea, noblețea. Iubind-o pe Fiammetta, metamorfozare a bunătății, cea care l-a cucerit complet, naratorul s-a convertit, la rândul său, într-un simbol, acela al sufletului creștin. Cu toate acestea, pasionalitatea nu este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Aceste idei, pasaje, devin conținuturi integrate care ajută la interpretarea ,,deschisă" a textului blecherian. Astfel, concepția eminesciană asupra femeii ,,femiea icoană/ statuie", perspectiva bacoviană și heideggeriană asupra morții, lipsa afectului și cunoașterea lumii prin senzații atât de specifice prozei bengesciene, metamorfozările kafkiene ale personajului, imposibilitatea kierkegaardiană a eu-lui de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie și nu în ultimul rând viziunile fantomatice ale eului narator asemănătoare celor descrise de textele lui Poe, cu origini adânci în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
împrumutată de medic în timpul vieții sale, pentru exercitarea existenței sale ilegale de om.216 Aparent ilegală și de neconceput este și noua ipostază a personajului Gregor Samsa, din textul Metamorfoza de Franz Kafka cea a unei ,,gângănii înspăimântătoare". În fapt, metamorfozarea lui Gregor vine din exterior: Of, Doamne, gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am ales și eu! Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite decât cele din magazinul părintesc de odinioară; în plus, mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o va căuta în celelalte romane. Aceste metamorfozări ale realității au un scop precis, de a pregăti transformările proprii ale naratorului-personaj în celelalte scrieri: Deodată într-o înfășurare de vânt mi se păru că o statuie de marmură se ridică în aer. Era în acel moment o certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată va recunoaște în această transformare începutul metamorfozărilor care vor urma: ,, Urmarea cea mai surprinzătoare a acestei întâmplări avu loc peste câteva zile în mijlocul unei pieți"236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca o apariție infernală vorbind în mijlocul focului și a trăsnetelor"237 îi va apărea naratorului-personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lumea nu pentru a o înțelege, ci pentru a crea o altă realitate. Dacă personajul Hortensiei Papadat-Bengescu încearcă să-și ,,organizeze fizic sufletul"284 pentru a-l cunoaște și a-l descifra mai bine, personajul lui Blecher încearcă o continuă metamorfozare a acestuia în ideea prinderii unei alte identități. Emanuel a dispus de timpul și spațiul necesar pentru a-și cunoaște sufletul care nu mai este de mult o necunoscută pentru el. Tentativa personajului este alta, de a pătrunde într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele 305. Primele două romane ale lui Blecher vorbesc despre tentativa eului de a scăpa de sine. Întâmplările în irealitatea imediată aduce în prim plan nevoia evadării eului în ireal, impulsionat de dorința metamorfozării continue în vederea găsirii unei alte identități iar Inimi cicatrizate descrie demersul eșuat al personajului de a se folosi de eros pentru a avea libertatea mult visată. Personajul va înțelege că libertatea altuia nu este libertatea sa. Ultimul roman al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă și dorește o metamorfozare a ceea ce i-a fost dat să fie, creând în acest scop lumi imaginare, al doilea roman al lui Blecher, Inimi cicatrizate, poate fi comparat în ansamblul lui cu un alt tablou celebru al lui Edvard Munch, Death in the
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
of Death, 1954364 Cunoscut pentru tehnica sa aparte, ,,earthquake lines" care exprimă de fapt imprevizibilul thanatic, Arp sugerează că moartea, asemenea fulgerelor sau tunetelor, poate ,,lovi" în cel mai neașteptat mod. Semnificativă în acest sens, pentru opera lui Blecher, este metamorfozarea ,,locurilor bune" în ,,locuri rele". Încercarea lui Blecher, în primul scenariu oniric despre moarte din Vizuina luminată, este de a tematiza sentimentul care premerge sfârșitului: Mă gândesc adesea la propria mea moarte și încerc cu răbdare, cu exactitudine, și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cognitive și la dezvoltarea gândirii abstracte. Fără să eludăm faptul că repetiția este până la urmă “mama Învățării”, accentul pus pe acest tip de formare bazat exclusiv pe exercițiu și model, fără să-l Îmbine cu experimentul creativ, demersurile euristice, interpretările, metamorfozările, jocurile didactice, descompunerile structurale, transferurile informaționale În alte zone, este sortit eșecului. Scopul școlii este acela de a-i dezvolta abilități și de a-i furniza instrumente capabile să realizeze transferuri de achiziții, de a dezvolta gândirea proprie. Una dintre
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
care se substituie, prin ficțiune iconică, de cele mai multe ori, coerenței argumentative. Dată fiind pregnanța procedeului în pamfletul arghezian, considerăm oportună o analiză mai amănunțită. Mai întâi, trebuie remarcat că grotescul arghezian sancționează obiectul nu prin exces de devalorizare, ci prin metamorfozare șocantă, într-un spirit afin celui baudelairian: "râsul provocat de grotesc are în sine ceva profund, axiomatic și primitiv, care se apropie mai mult de viața nevinovată și de bucuria absolută decât râsul provocat de comicul de moravuri, care e
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
consistente" sau "organul polemic al trupului său a reușit să scoată un horcăit porcesc", extrem de răspândite în publicistica pamfletară argheziană, trimit la materialitatea inferioară a corporalului biologic sau la degradarea acestuia prin funcții animaliere. În text, ele concentrează iconic fenomenul metamorfozării, de obicei, independent de celelalte secvențe. Purtătoare ale unei forme infantile de agresivite, expresiile, deși traduc intenția vexatorie a enunțiatorului, sfârșesc prin a stârni râsul, prin imaginea anormală în care sunt "surprinși" împricinații. 4. Umorul negru. Se observă, la Arghezi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]