112 matches
-
roman, satiră, jurnal); c) contextul (social, estetic etc.); d) paratextul (indicațiile "tehnice": titlul, prefața, glosarul etc.); e) hipertextul (elementul transdisciplinar, capacitatea unui text de a deriva din altul etc.); f) intertextul (relațiile intertextuale, de co-prezență a textelor în texte); g) metatextul (referințele la text, relația critică etc.)". Analiza operei literare trebuie să țină seama de toate aceste elemente ceea ce presupune combinarea mai multor metode critice și adaptarea lor la realitatea textului. Dacă studiile de teorie literară, scrise cu multă inteligență și
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
rațiuni de stil, ci și din pudoare și teama de ridicol. Pe de altă parte există și o alta teamă, aceea de a nu ucide din prea multa analiza sentimentul. Amintirile au două voci evocatoare, a adultului, autor și al metatextului despre care vorbeam și a copilului, care are o percepție mai "primitivă" asupra relațiilor cu ceilalți. Privirea adultului intra și ea în rol și urmărește "tabloul" momentelor prezentate, contribuind la dedublarea personalității celei care scrie. Adultă i se adresează copilului
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrîntă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va rămîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație ( naturalețe) vs. cultură ( artificiu) este
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
nu bravează și nici nu sînt nonșalante. Iar primul narator, Dumas, cel care (s)pune povestea în cadru dintr-un cadru, mai anulează - sau instituie! - încă o convenție narativă. Căci, în prefața auctorială la romanul Cei trei muschetari (încă un metatext: al treilea!, tot nereeditat, tot netradus!), naratorul pretinde a crede în existența unui "manuscris in-folio, înregistrat la cota 4772 sau 4773, nu mai țin bine minte", intitulat " Memoriile domnului conte de la Fère". Pe care declară a-l fi publicat fără
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum sînt acelea despre accesul indirect la ficțiune în opera lui Eliade sau faptul că prefețele de la studiile de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar rareori acestea sînt duse pînă la capăt. Există un risc ciudat al acestei cărții: acela de a convinge prin excesul de erudiție. Criticii actuale, s-a spus, îi lipsește un fundal teoretic. Sabina Fînaru pare, la o simplă răsfoire
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
asigure transferul de prestigiu dinspre triumfătorul optzecism către beligerantul milenarism fac apel mai curând la elementul analitic conjunctural decât la fidela reproducere, nu întotdeauna marcată, a citatului cultural. Intertextului clamat de antecesorii lor, ei îi preferă, într-un limbaj specializat, metatextul. Iar literaturii propriu-zise - notele de subsol. Așa se explică opțiunea pentru priza directă la psihologia cotidianului, care nu aparține, prin viteză, atât genului tacticos al poeziei, cât mai degrabă numeroaselor tipuri de comentariu. Astăzi, în plin 2008, poezia fermă a
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va ră-mîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este prezentă la toate nivelele textului. Personajul cu un caracter reprobabil își trimite veninul promiscuității, al îndoielii lui demolatoare în limbaj, de unde este preluat de narator. Acesta încearcă să se apere, dar se contaminează, fatalmente. Ironia parcurge rapid distanța din metatext în text (discursul Somnoroasei), pentru a se transmite asupra Trântorului și a se întoarce, ca un bumerang, împotriva naratorului. Starea Trântorului provine dintr-o indecizie, care conduce spre ironie. Indecizia, provenită din lipsa unei opțiuni existențiale (și nu provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin a se juca stângaci pe ei înșiși, iar pe mine acest lucru m-a îndepărtat pentru că n-am mai simțit decât autenticitate jucată, chiar dacă sunt momente în care faptul că-i vezi râzând la cameră induce un soi de metatext. Nu știu, mi s-a părut că viziunea regizorului e o ramă care mă împiedică să intru în viața familiei Arhir, chiar dacă accept că orice prezență a unui aparat de filmat e o intruziune în sine. Chiar dacă vorbește despre o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai auzea o Împușcătură În lanul de secară trecînd pe deasupra scaunelor ca o ploaie de alice, ba se iveau și imagini acute, metafore cu adresă directă, metatext fără text, apropouri, bancuri iambice, numai că Într-o lume aflată-n vertiginos picaj invers spre culmi cu mistreți dezvelindu-și sub buza de sus colții poleiți, totul era aluzie, lunecînd spre iluzie pînă la vertij. Proces ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În care cea din urmă Își povestește nunta putîndu-l determina să pălească chiar și pe Dinu Săraru, la conacul căruia s-a desfășurat inubliabilul eveniment, ori pe Borges, care e nevăzător. Mireasa dă la iveală un text ultrasensibil, aproape un metatext, din care izvorăște bucuria de a trăi, de a fi de bon ton, de a te căsători. Multe dintre aceste cuvinte cît și din cele ce se vor ivi mai jos Îi aparțin autoarei. Proaspăta doamnă, o femeie care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Ca un veritabil postmodern, servindu-se, totuși, de limbajul neomodernist al necuvintelor, Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în fapt, în interiorul poeticii și, totodată deasupra ei. Sufletul este cel care se răsfrânge asupra exteriorului, întrupându-se apoi în oglindă și luând numeroase chipuri, așa cum ființa poetei are mai multe fațete, fiecare regăsindu-se și descinzând din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primul). Strategia ambiguizării “personajelor” prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra În pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheasmă Îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheasmă Îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, Îi confirmă existența În act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă. Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în opinia mea - nevoie și de o traducere culturală. În mod ideal, intervențiile mele liminare trebuie citite împreună cu operele care leau prilejuit, precum și cu acelea pe care le mobilizează. Toate, dacă mi se permite o pedanterie naratologică, formează un vast metatext interactiv, indispensabil înțelegerii unor problematici atât de complexe și dificile ca acelea dezbătute de mine. Pentru a nu adăuga o coerență post festum volumului, textele au fost revăzute numai atunci și acolo unde trebuiau corectate, nuanțate sau aduse la zi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lor indisolubilă cu conținuturile. Din aceste motive, deși textele pot fi parcurse independent, iar notele pot fi „sărite”, cititorul meu ideal ar trebui să fie atent la tot ce se găsește în această carte, precum și - cum spuneam mai sus - la metatextul ei. Titlul culegerii a venit oarecum de la sine. Desigur, sintagma „războaie culturale” trebuie luată în sensul său cel mai larg, chiar metaforic: este un trop, nu un concept. Totuși, cuvântul Kulturkampf a fost folosit pentru prima oară la Berlin, în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1996; Peisaj confiscat, Timișoara, 1997; Transparență cu Pietà, București, 1997; Capodopera cinematografică, București, 1999; Crinul regal, București, 1999; Zilele fluxului, Ploiești, 2000; Intervalul răbdării, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Lucian Alexiu, Liniștitele zile ale poeziei, O, 1990, 38; Constantin Crișan, Între metatext și orfism, TR, 1993, 43; Barbu Cioculescu, „Zidul din turn”, JL, 1996, 1-4; Alexandru Paleologu, Justificare metafizică și lirică, LCF, 1996, 5; Ion Stratan, Chipul din depărtare, VR, 1997, 5-6; Regman, Dinspre Cercul Literar, 178-180; Carmelia Leonte, Lumea ca iluzie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
comentatorului: „a interpreta”, „a juca”, „a mima”, „a traspune”, etc. - autorul are o atitudine obiectivă, de implicare; mai mult sau mai puțin vădit, el se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj; sau se poate „trăda” prin felul în care concepe metatextul. Felurile modurilor de expunere: 1. narațiunea; 3. dialogul; 2. descrierea; 4. monologul. NARAȚIUNEA - este un mod de expunere, alături de descriere, dialog, monolog; - este un mod de expunere propriu genului epic (!!) fiind chiar baza acestui gen; - ca semn, ca bază a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
personaje, cu mediul etc.; accentul este pus pe comunicare, pe relațiile create în individ și colectivitate, între individ Ț individ etc. - caracterul personajului se mai poate dezvălui și după / din felul cum reacționează în diferite împrejurări și situații; (!!) în dramaturgie, metatextul (indicațiile de regie) poate avea funcții de caracterizare; echivalează uneori cu intervențiile naratorului / povestitorului din operele epice; - personajul este purtătorul / mesagerul unei concepții de viață, al unei idei sau al unui ideal; el „luptă” pentru ceva / cineva; - idealul său în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și alta secundară; - textul dramatic este o succesiune dinamică, progresivă și continuă de replici; întrebări, răspunsuri, comunicări, dispute, etc.; deci și mijloacele adecvate: dialogul și antiteza, care sunt dominante, comparația Ț implicită etc.; acestea se realizează și prin: monolog, aparteuri, metatext, etc.; (!!) dialogul este modul de expunere caractersitic; de altfel, piesa de teatru este dezvoltarea dialogului până la acoperirea acțiunii; textul este integral dialogat; intrepătrunderea dialogului cu acțiunea se face atât de strâns, încât o anihilează total; - din dialog derivă și câteva
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
aparteul, care poate să apară ca o formă a monologului ca un început de dialog cu spectatori, numai că replica locutorului spectatorului este dată prin : gesturi, râs, aplauze, etc.; (!!) descrierea este făcută numai de către personaje; - câteva elemente transpar uneori din metatext: vârsta, statura, vestimentația, aspectul general al locului, etc.; (!!) personajele iau cvasitotal locul autorului;autorul se manifestă direct doar prin metatext, iar indirect prin cele expuse în textul său; intervenția sa este deci minoră; (!!) la contactul cu opera dramatică / piesa, doar
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
locutorului spectatorului este dată prin : gesturi, râs, aplauze, etc.; (!!) descrierea este făcută numai de către personaje; - câteva elemente transpar uneori din metatext: vârsta, statura, vestimentația, aspectul general al locului, etc.; (!!) personajele iau cvasitotal locul autorului;autorul se manifestă direct doar prin metatext, iar indirect prin cele expuse în textul său; intervenția sa este deci minoră; (!!) la contactul cu opera dramatică / piesa, doar cititorul constată două planuri: a. planul textual; îndeplinește funcția de „semnificant principal” și total; constă în vorbirea personajelor; b. metatextul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]