237 matches
-
maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. în mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al hilicilor, instrument al eliberării, iubit, Marea Rațiune, și mântuire, negarea lui, prieten, și timpul, tovarăș al sufletului băutură, boală, hrană, râs, sănătate, simțuri nobile și josnice, suflet, absent, distinct de trup, dualism, imaterial, legat de trup, loc, și mântuire, metempsihoză, muritor, nemuritor, perfect, predominanța lui, prizonier al cărnii, al psihicilor, purificare, transmigrare, VIAȚA FILOSOFICĂ banii, ca o capodoperă conversația, edificarea sinelui, meditația, sărăcie, viață sănătoasă, Traducere de Mihai Ungurean * „Muncă, familie și patrie” era lozinca regimului de la Vichy. Aici, sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decît zeii. Ea se dobîndea prin naștere ori era dăruită și se asigura prin consumul unei substanțe revitalizante: ambrozia, soma, lamura; 2. ca trecere într-o altă lume, asemănătoare, în apropierea strămoșilor și a zeilor, prilej de bucurie, de fericire. Metempsihoza era tot un tip de trecere; 3. în sfîrșit, în chip de călătorie, cu precizarea: la neolitici, echivala cu o expediție în scopul cunoașterii tărîmului învecinat și neliniștitor, ceea ce pretindea anumite interdicții sau trezea mînia geniilor locale care doreau să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi desconsideră pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari, practică magia, adăugând pentru exemplificare formule magice și cărți de magie, și se dedă plăcerilor trupești. După primul denunț Bruno este ridicat din casa lui Mocenigo și dus
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în țări eretice, scrierea lucrării antipapale Alungarea bestiei triumfătoare, teza despre eternitatea universului și pluralitate lumilor, adeziunea la metempsihoză, acceptarea magiei, identificarea Sfântului Duh cu sufletul lumi, susținerea că Moise a simulat minunile și a născocit tabelele legii, afirmația că Sfânta Scriptură este doar vis, aserțiunea că și demonii se vor mântui, credința în existența pre adamiților, susținerea că
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sugativă", căci desenele sale difuzează penetrând întregul cosmos, spiritualizându-l. În consecință, nemurirea sufletului se extinde la toate viețuitoarele, de la infuzor la om, dar la nivel de specie, iar nu de individ. Individul e nemuritor prin specie. Faptul exclude posibilitatea metempsihozei din religiile orientale. Pare și o justificare a afirmației lui Eminescu: Eu e Dumnezeu. Un individ uman, ca și un infuzor, nu a murit niciodată de la începutul lumii. Și asta fiindcă eul nu e corp, ci e chiar centrul Universului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înlocuit cu păstorul care își “privește” moartea, resemnându-se. Astfel, Destinul urmează a fi îndeplinit. „Ca un ied de lapte ajuns-ai. Bucură-te, deci, Bucură-te! La drepta străbate pajiștea sfântă Din dumbrava Persefonei.” E moartea-fericire, ultimul stadiu al metempsihozei orfice, stadiu în care omul se preschimbă în zeu. Iedul de lapte, abia născut, stabilește cadrul pastoral, iar străbaterea pajiștii sfinte la dreapta, simbolizează drumul „cel bun”, alegerea favorabilă. În ceea ce privește comunicarea oii năzdrăvane cu păstorul, se poate întrevedea un oarecare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Totuși, aceste lucruri sunt de-ajuns pentru a remarca o aparentă contradicție: cum putea cineva să fie pitagorician și abderitan în același timp? Pentru că Pitagora susține exact contrariul a ceea ce susține Democrit: dualismul, desconsiderarea trupului, idealismul, spiritualismul, ezoterismul, nemurirea sufletului, metempsihoza, metensomatoza, idealul ascetic, renunțarea și alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului să se închine gânditorului Atomului? Nu vom ști niciodată, pentru că nu ne-a rămas de la el decât un text care, efectiv, permite integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu reîncarnarea într-un animal demn de dispreț într-o altă viață; nu există alte perspective
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. În mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
181-182; evitarea neplăcerii 201; și familia 211-212; și femeile 213-215; filosof-medic 182-183, 194, 201; și Herodot 183, 187, 215, 261; și imanența 185-186, 190-192; îndoieli asupra existenței lui Leucip 37-38; și materialismul atomist 103; și Menoiceus 183, 215, 261; contra metempsihozei și a metensomatozei 188; și Metrodoros 173, 215, 261; și moartea 174, 187-189; și muzica 202, 241-242; naufragiul său (?) 296; origini 175, 179; papirus 221; și plăcerea catastematică 204-206; și plăcerea cinetică 204-206; și plăcerile sufletului și ale trupului 207-208
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
233-234; și retorica 241-243; și Tetrapharmakon-ul 183, 236; și toposul furtunii 281; subiectele tratatelor sale 221, 228; și zeii 236-239 Phintys 214 Pindar 22, 159, 235, 286 Pitagora - și dualismul 72; filosof al numărului 72; și idealul ascetic 72; și metempsihoza 72, 275-276; și metensomatoza 71-72, 275-276; și muzica 241; și nemurirea sufletului 13, 72, 275-276; statuie 221 Platon - și Academia 85, 141-142, 154-155, 180, 211, 224; și Antistene 53; și Aristip 10, 53, 103, 109-110, 122-123, 146, 148; și Aristofan
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
185, 193, 209, 259-260, 270-271 suflet - și artă 202; constituire 60-61, 208; damnat 177; fermitate 66; instanță materială 61-62, 65, 88, 173, 186, 209; liniște 64, 66, 87, 182, 196-197, 203, 247; loc 61-62, 186, 263; medicație 88, 174, 182; metempsihoză 72, 187-188, 275; metensomatoză 36, 72, 187-188, 275; muritor 274; nemuritor 13, 72, 185, 187, 208, 275-276; sediu al sensibilității 186; transmigrare 36, 276-277; = trup 60, 119, 134; comandă trupul 263; în legătură cu trupul 187, 209-210; opus trupului 160; viață socială
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iubirii și, respectiv, cea a urii, și două etape de tranziție, întocmai ca în cazul ciclului Kitchin, ciclu economic scurt, fundamentat în epoca modernă. Dar ciclurile lui Empedocle sunt cicluri lungi, guvernate de principiul renașterii sau reîncarnării sufletului, cicluri ale metempsihozei organizînd evoluția Cosmosului ce tinde către echilibru. Este o concepție a divizibilității timpului, modificată ulterior de către Zenon. Această formidabilă idee a renașterii sufletului, a reîntoarcerii, este reluată și de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și de doctrina lui Pitagora
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
era oprit de către unul dintre arhonții care guvernează cele șapte ceruri, sau de către misterioasa "fecioară de lumină" și trimis înapoi pe pămînt să se reîncarneze, pentru o nouă încercare pe calea sa către desăvîrșire. Astfel sunt îmbinate doctrina orientală a metempsihozei și soteriologia creștină, promițătoare a vieții veșnice. Hermetismul nu a avut și nu are nici în recidivele sale postmoderne ceremonii, ritualuri sau epifanii, temple, statui sau icoane. Sin-gurele taine recunoscute sunt cele ale Cuvîntului. Ceea ce nu înseamnă că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
supuse unei serii de încercări care să le elibereze de coruptibilitatea corpului, prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul suflet - trup, unitatea și nemurirea sufletului este rezolvată de Macrobius prin supunerea lui la renașteri ciclice într-un corp care este sursa tuturor relelor (expresia platoniciană corp
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Courcelle, cercetând în profunzime maniera de scriere a comentariilor (în general) din perioada târzie (erudiție, împrumuturi, practici) a ajuns la concluzia că Porphyrios și nu Plotin, a influențat neoplatonismul occidental, datorită stilului său mai clar, mai puțin esoteric. În problema metempsihozei, Courcelle consideră că Macrobius s-a inspirat din Peri Stygos, în cea a sinuciderii din De regressu animae și din comentariul lui Porphyrios la Phaidon, în cea a căderii sufletului, Peri Stygos este privită drept sursa cea mai importantă. William
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
unei gândiri post-platoniciene, care va inspira creștinismul și care va face ca Roma păgână să fie dată uitării; Lethe este Tibrul, Mnēmosyne este Bosforul. Doar spiritul imperial trece de la un oraș la altul, de la un imperiu la altul, într-o metempsihoză simbolică și spirituală. La fel, ceremonialul înmormântării autocratului divin, care va sacrifica la început anumite etape "păgâne", pentru a le înlocui cu noi componente (vom vedea un exemplu eșuat chiar la funerariile lui Constantin I), ca mai târziu să le
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
interesant dar lipsit de implicațiile și rezonanța celui din Pădurea spânzuraților.Spiritul romancierului se îndreaptă în direcția neașteptată a narațiunii filozofice din romanul Adam și Eva (1925). Este o metafizică a desăvârșirii morale prin iubire.Creația fantastică bazată pe ideea metempsihozei budhiste (există și în proza eminesciană) evocă istoria unei perechi de îndrăgostiți sortiți să parcurgă șapte existențe, sub nume diferite și șapte civilizații, în căutarea unității spirituale pierdute. Toma Novac descoperă în Ileana femeia ideală, corespondentul lui metempsihotic căutat în
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la germani, arborele cosmologic, în India); 4- Litholatria (cultul lumii minerale: piatra de la Kaaba, aeroliți, dolmene); 5-Hidrolatrie (cultul apei, al izvoarelor, fluviilor, mărilor, Gangele, Nilul); 6-Pyrolatrie (divinizarea focului: cultul Vestei, Prometeu); 7-Animismul: a-viața morților: umbra, fantoma, dublul sufletului, transmigrația, metempsihoza; b-ritul funeraliilor: mormântul, mausoleul, cenotaful, cremațiunea, mumificarea, obiectele ce se îngroapă, masacrele cailor și a servitorilor la mormântul nevestelor; c-Inania Regna: călătoriile în împărăția morții, Raiul, Infernul, Purgatoriul-Prometeu, Iștar, Virgil; d-cultul strămoșilor: manii, penații, larii, lemurii; e-spiritele: geniile
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
despre "muzica astrelor". Pitagora este creditat cu reprezentarea tetractis-ului (una dintre cele mai fascinante aventuri ale geniului uman). Tetractisul a fost considerat o expresie perfectă a frumuseții naturii până la descoperirea cifrei 0, necunoscută în acea vreme. Tetractis Pitagora credea în metempsihoză sau transmigrația sufletului și reîncarnarea după moarte. El propovăduia într-un lăcaș asemănător mănăstirii, în care studenții trebuiau să treacă un număr de cicluri ascetice, printre care cele mai importante erau ciclul menținerii liniștii (echemythia), în care li se testa
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
o "traducere" filosofică a simbolurilor. În Filozofia teoretică și în Teme romantice apar observații fundamentale: sideromania și somnia lui Eminescu, borealismul, naturismul, mizantropia, obsesia genezei, stingerea universului, pesimism afectiv, idealism transcendental, naturism cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul, uranismul (concepte călinesciene). În "Filozofia practică" urmărește "felul în care sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl reprezintă confuzia voită dintre realitate și vis, încât eroul consideră spațiul și timpul categorii subiective (nu există timp și spațiu decât în sufletul nostru). Nuvela Sărmanul Dionis este totodată o nuvelă fantastică și filosofică, în care sunt prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]