328 matches
-
mult, cuvântul se folosește pentru a desemna spațiile exterioare dotate cu tomberoane sau containere: "ghenă de gunoi amplasată în parcare" (realitatea.net); "ghena de gunoi care se revarsă în parcare" (clujeanul.ro). Termenul a căpătat, inevitabil, și utilizări metaforice sau metonimice: "Aruncăm limba română la ghenă!" (220.ro); "trăim într-o ghenă de gunoi" (razzvan.info); "înjurături cu miros de ghenă" (Cotidianul, 17.03.2008); există "Ghena Virtuală" (laleagane.ro) și chiar, în limbajul familiar-argotic, construcții în care sensul negativ este
La ghenă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6889_a_8214]
-
1985: 138). Lexicul barbutului cuprinde în primul rând diferitele denumiri familiar-argotice ale zarurilor, apoi termenii speciali legați de situațiile de joc. Zarul (cuvântul standard e tot un împrumut din turcă) este desemnat în limbajul argotic, în cel mai simplu mod, metonimic, prin materialul din care este confecționat. Tradițional, zarurile se făceau din os, așa că se numeau (și se numesc încă) oase: "Ai oasele la tine, Gică?/ Te fac pe zece un barbut..." (Nichita Stănescu, text din 1955, în Argotice, 1992: 47
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din țigănescul u�t- (u�taw) "a se ridica". De la "a se ridica (pentru a pleca)" la "a pleca, a fugi" nu e decât un pas, diferența fiind anulată metonimic și contextual. E posibil ca și sensul "a fura" să provină nu dintr-o evoluție semantică pe teren românesc, ci direct din țigănește (dată fiind legătura dintre "a ridica" și "a fura"). Oricum, ar trebui ca această etimologie să fie
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
cuvîntul arșic (din turcescul așik) desemnînd un os al articulației, la animale, folosit în respectivul joc de îndemînare. De altfel, zarul însuși e cuvînt turcesc (în limba veche apărea că masculin, cu pluralul zări). Zarurile se făceau din os, așa că, metonimic, nu e de mirare să întîlnim oase cu sensul "zaruri" (în argou, sensul este curent pînă astăzi). Revenind la table, e de observat că și alte elemente esențiale ale sale sînt denumite în română prin cuvinte de origine turcă: micile
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
situa proza macedonskiană "artistă". Prima bucată de acest fel datează din 1881 - Palatul fermecat, o încîntătoare colecție de obiecte ciudate, degajînd ideea de lux și de artificiu extrem. Pînă tîrziu, prozatorul se va amuza imaginînd colecții de obiecte pitorești, grupări metonimice de piese banale sau rare care formează ansambluri muzeale; este latura ornamental-academică a simbolismului macedonskian. Dacă la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a mijloacelor sale, mania de colecționar și-a descoperit-o încă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
este latura ornamental-academică a simbolismului macedonskian. Dacă la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a mijloacelor sale, mania de colecționar și-a descoperit-o încă din tinerețe și a cultivat-o toată viața. Etalarea metonimică de curiozități, ca într-un muzeu imaginar, a fost întotdeauna maniera specific macedonskiană de a scrie proză: "... în păreții ei se afla un ocol de firide cu perdele de borangic cusute în mătăsuri și fluturi, prin crăpătura cărora se zăreau
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
o anumită variație. Interogați insistent de reporterii de televiziune, martorii sau simplii trecători au dovedit că operează cu mai multe etichete. Unul desemna, de pildă, spațiul în cauză prin termenul coafură („chiar în interiorul coafurii”, B1 TV, 5.03.2012), desprins metonimic din firmă sau din sintagma salon de coafură; altul recurgea, mai tradiționalist, la vechea și modesta denumire frizerie („a ieșit din frizerie foarte calm”, B1 TV, 5.03.2012). Extinderea de sens are o explicație, așa cum sugeram mai demult, în
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
în ultimele două săptămâni, în legătură cu bogata terminologie argotică a "femeii imorale", mai exact a prostituatei, ar trebui măcar trecute în revistă, pe lângă metaforele animaliere (maimuță, pupăză) și cele ale "obiectului uzat" (boarfă, ștoarfă), și alte zone ale creativității metaforice sau metonimice și mai ales cuvintele pentru a căror evoluție nu mi se pare că s-ar fi găsit o explicație semantică mulțumitoare. În paradigma culinară, în care femeia e un produs de consum în genere conotat pozitiv, intră diverse "delicatese", mai
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
Gr. Chelaru ("Din limbajul mahalalelor", în Buletinul Institutului de filologie română "Alexandru Philippide", 1937), înregistra termenul chiftică cu sensul "femeie cu purtări rele", presupunând totuși că inițial va fi fost o denumire peiorativă pentru servitoare. Legătura sugerată este așadar una metonimică. În aceeași revistă, C. Armeanu ("Argot ieșean") considera că sunt echivalente chiftea, diminutivul său chiftică și sinonimul parțial pârjoală, toate cu sensul argotic "servitoare"; acestora le adăuga și interjecția substantivizată sfâr. Informațiile au fost completate de Iorgu Iordan ("Note și
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
pierzându-și marca ironică și apărând tot mai des în contexte utilitare: „vând cauciuce de iarnă Michelin” (bmwzone.ro). În context se folosesc de obicei și sinonimele termenului, numeroase în română, provenind din împrumuturi lexicale și din schimbări de sens metonimice: pneu, anvelopă, gumă: „eu merg cu cauciuce all season și nu am bani de anvelope de iarnă” (clawbc.ro). La întrebarea „cauciucele de iarnă sunt utile?” (incepator.ro), răspunsurile cuprind termeni echivalenți: „ai nevoie de pneuri de iarnă”; „gumele de
Caucioace by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6577_a_7902]
-
actuale, trimiterea la poziția pedalei de accelerație nu mai este evidentă, ci doar subînțeleasă („vine din spate un descreierat cu un gipan care o calcă la blană", maimultverde.ro). Din asemenea construcții s-a desprins folosirea termenului blană cu sensul metonimic viteză, ca în expresiile a băga blană și a da blană: „bagă blană la coaja lui" (zoso.ro; în citat apare, cu riscul de a crea confuzii comice, un alt termen familiar-argotic: coajă „mașină ieftină, nu tocmai rezistentă"); „este foarte
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
aceeași structură sintactică a expresiilor, aceeași consoană inițială a cuvintelor și același număr de silabe, în forma lor articulată. Explicația rațională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deși expresiile inițiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau emoția prin efectele lor fiziologice (reale, dar exacerbate); prima conține și o comparație condensată („pielea ca de găină”). Exemplele recente, numeroase, provenind mai ales de pe forumuri, dar și din texte și emisiuni informative, au o constantă semantică: părul
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat”, DEX). Expresia a da colb are sensul „a da gata” (DA), „a distruge”, „a termina”. Cei doi se pregătesc să-l înșele la joc pe omul agiei (metonimic: agia) și să-l lase fără bani. Toate expresiile din finalul dialogului sunt simple formule de acord și de întărire: pe zdreavăn și țeapăn apar de mai multe ori în dialog, cu sens de intensificator („tare”, „complet”), ca și de la
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
administrativ, penurie, arbitrar, corupție și abuzuri. Evident, raportată la abundența mărturiilor despre Gulag și la amploarea traumei aferente, literatura de închisoare preexistentă comunismului e firavă sub toate aspectele. Singurele ei capodopere autohtone sunt scrierile lui Arghezi, Poarta neagră (care dă, metonimic, titlul cărții lui Mircea Anghelescu) și Flori de mucigai. Se adaugă, la rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
limbii române, Livpress, 1998). Desigur, termenul impresie nu poate avea un sens limitat la deținuți sau minori din centrele de reeducare; definițiile incomplete surprind, doar, un efect îndepărtat al evoluției cuvîntului în mediul argotic: individul care "are impresii" este desemnat, metonimic, prin trăsătura sa caracteristică, sau printr-un joc de cuvinte care remotivează etimologic termenul impresar, legîndu-l de noul sens al lui impresie. Pentru că intră în expresiile a da impresia, a lăsa impresia, a face impresie, cuvîntul impresie apare ca legat
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
asemenea utilizări: adormitul, amețitul, nepriceputul. În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea bazate și pe o extindere de sens, metaforica sau metonimica, prin hiperbola sau litota. Substantivele, create prin articulare cu articol hotărît sau nehotărît, la singular sau la plural, sau doar prin plasarea în contexte tipice, se comportă ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
bani, a cîștiga bani, a da bani etc. -, deși există și formulări cu singularul, chiar fixate în unele proverbe (,Banul e ochiul dracului", ,Banul face și desface" etc.). Expresivitatea colocvială actuală preferă atribuirea de sens colectiv singularului, printr-un proces metonimic (sinecdocă). Desigur, preferința pentru singular - un ban, banul (în pronunțarea orală curentă, adesea transcrisă ca atare în texte, banu') - nu este o inovație absolută, dar constituie o deviere față de uzul curent, în formulări de genul: ,sigur că am și eu
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
02.2006). În mod excepțional, forma fără flexiune corespunde unui uz special (și ironic), de calificativ: "Spiritul Steaua în epoca Becali-Stoica" (ib.). Păstrarea flexiunii e în rest normală, numele de echipe fiind denumiri foarte frecvente în limbajul familiar, adesea folosite metonimic sau chiar personificator. De altfel, oricît de puternic și supărător ni s-ar părea azi tiparul "genitivului invariabil", e de presupus că el corespunde doar unei faze inevitabile, dar trecătoare, de asimilare a numelor proprii, a cuvintelor străine și a
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
pentru închisoare (pus poate în legătură cu partea finală a argoticului bahaus, sau pur și simplu pornind de la contextele negative și de apropierea de sensul ospiciu): "La dilibau cu el!" (EZ, forum 14.09.2006). Mai mult, dilibau ajunge să capete sensul metonimic "cap" (,înțeleg că românca asta avea o problemă la dilibau", cafeneaua.com, 18.08.2005) și chiar să se transforme, accidental, într-un adjectiv, sinonim cu diliu: "|sta e Marin, vechiul suporter progresist, ce-i drept și cam dilibau" (onlinesport
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
terifiantă a decrepitudinii fizice, a îmbătrânirii și, firește, a morții. Decesul conferă corpului statutul de obiect absolut, prin anularea iremediabilă a subiectului, iar dacă moartea a survenit în urma unui accident, multe organe se pot refolosi, ceea ce însemnă că, pe bucăți, metonimic, corpul poate migra și trăi în alt corp. Scenele eviscerării, ale îmbălsămării sau mumifierii sunt posibile doar pentru că sufletul a dispărut sau migrat, iar aceste tratamente nu satisfac decât curiozități morbide sau muzeistice. Trecerea tinereții și instalarea declinului sunt dramatice
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]
-
imagine, retorica purității și a absolutului, gândul întrupat și cel liber, iată, căile prin care Poetul leagă lumea materială de cea spirituală! Primul sonet, autentică artă poetică, ne introduce în universul mirific, propunând o perspectivă atipică, ce surprinde prin reprezentarea metonimică a simțurilor:„Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
cuprinde pe de-ntregul, într-o singură privire, sau să-l putem vedea vreodată complet pe Celălalt. Oricum ne-am roti sau am roti corpul obiect, imaginea percepută este parțială, restul fiind doar fotomemorii.Frumusețea și senzualitatea corpului este reprezentată metonimic ‒ partea pentru tot ‒, atât cât ne permite câmpul scopic, în viață și în arte. În multe compoziții renascentiste cu personaje îmbăindu-se, pictorii, desăvârșiți regizori, așezau actorii în scenă în unghiuri complementare, din față, din spate, din profil, pentru ca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
Nu sunt deloc convins. Îmi întemeiez justificarea pe faptul că pictorul a violat, în mai multe rânduri (vezi Umanografie), regula absenței lui obiective, prin autoportret. În Brâncuși: E=mc2, I, artistul figurează cu aplomb mâna care pictează portretul Celuilalt, ceea ce, metonimic, ne conduce, din nou, la autoportret. Detaliile (inelele de pe degete) sunt de nedezmințit pentru cine îl cunoaște. Or, dacă Niram se pictează pe sine când și cum poftește, ideea că Celălalt ar putea fi un substitut pentru autoreprezentare mi se
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
omenesc, faza metaforelor primitive, care sunt, de fapt, personificări : creștetul sau piciorul unui munte, brațul unui fluviu, măruntaiele pământului, coșul pieptului etc. Poezia lipsită de metaforă este un nonsens, deoarece cunoașterea artistică se bazează pe cunoașterea metaforică (comparații prescurtate) și metonimică (transfer de însușiri) În următorul eseu, dedicat tot metaforei, se exemplifică prin analiza creației lirice a poetei Melania Cuc (Tablete șotron și Vânătoare de șoim) * O temă în care se îmbină analiza cultural/literară cu cea sociologică, a relației dintre
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
punere în abis a unei imagini ambivalente. Umbra lucidă alătură întunericul unei lumini divizate (lux + idus, de la iduare, a diviza). Ființa ce se desprinde din haos, sau materia ce parvine la conștiință pot fi corelative simbolice ale acestei metafore distribuite metonimic în cuprinsul unui volum de patruzeci și șapte de poeme, o cifră care, din nou, alătură numărul asociat mitopoetic Creațiunii numărului crucificării sau aneantizării trupului ei manifest. Supunând această metaforă revelatoare, cum i-a spus Blaga, sau cognitivă, cum îi
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]