20,801 matches
-
Doina Condrea Derer Strega În ce raport se află cu această proză romanele care au primit în 2002 unele dintre cele mai prestigioase premii din Italia? Este vorba de "Strega": Nu te mișca ( Non ti muovere, Mondadori) de Margaret Mazzantini; "Campiello": Custodele apei (Il custode dell' acqua, PIEMME) de Franco Scaglia; "Bancarella": Omul care vindeca cu flori (L'uomo che curava con i fiori, PIEMME) de Federico Audisio di Somma. Dincolo de radicala deosebire
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
la Roma, Margaret Mazzantini a primit premiul "Selezione Campiello" și "Rapallo-Carige" pentru proza de debut Ligheanul de zinc, 1994. După ce s-a dedicat genului dramatic (Manola, Mondadori, 1998 și monologul Zorro, 2000) a revenit la proză cu romanul-monolog Nu te mișca. Scris la persoana întîi, textul se limitează strict la unghiul de vedere al naratorului, dar antrenează multe personaje-suport, redate exclusiv în raporturile cu povestitorul și prin cromatica lui. O mai mare greutate are însă faptul că, rememorîndu-și viața, protagonistul pune
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și bufon al viețuirii prin anihilarea aproapelui. Ororile, crimele, perversiunile se dezlănțuie. Sângele se revarsă în ritmul muzicii. Păpuși de carne într-un timp de crepuscul se mișcă străine și singure. O lume interșarjabilă, cu semne egalizatoare între victime și călăi, stăpâni și slugi. Se ascund, se pândesc, se suspectează, desfășoară complicate stratageme pentru a se înșela unele pe altele, cu exasperare, cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
nu mă lasă... Prin zumzetul de la parter ca al unui hol de gară, o mai aud strigându-mi din urmă, pe când mă urneam din loc: Du-te la impresioniștii tăi,... și stai acolo cât vrei, nu contează, eu nu mă mișc de-aici până nu vii! Colombina!... În materie de pictură, ea jura doar pe Corot, al cărui peisaj ciuruit de raze - văzut împreună la parter cu puțin înainte - o fascinase: un copac bătrân bătut de soare aruncând prin frunzișul stufos
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
cap și nimeni din ei nu întrecuse măsura drămuită la o porție; numai Leandru mînca aceeași cantitate de trei ori mai repede decît ceilalți. Încet-încet el desluși și printre animale pe unele care mănîncă mai repede ori mai încet, se mișcă mai repede sau mai încet și începu treptat să întrevadă în jurul său două ritmuri diferite de viață, două pulsuri inegale ale sîngelui, ori ale sevei din plantă, două soiuri de făpturi vîrîte în cadrul acelorași zile și nopți, care durează deopotrivă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
de cîntecele greierilor, dacă țîrîitul acela care se aude pe scenă ca într-o noapte de vară obișnuită înseamnă pace, armonie sau isterie, conflict, picătura chinezească. Cine agonizează? Muribunda al cărui cap ca o mască, ieșit prin burta scenei, se mișcă, se zbate pe un corp inert îmbrăcat în veștmînt de mireasă? Doar ea? Sau toate celelalte personaje care văd lupta terifiantă a omului cu moartea? Personaje care o simt, care fug de ea sau se duc spre ea, care încearcă
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
ei, constau în primul rînd în reconsiderarea fundamentală a mitului. Dintr-o vrăjitoare extrem de abilă și perfidă, cum a consacrat-o mitologia, Medeea devine în viziunea Christei Wolf eroina tragică sacrificată de urzelile diavolești ale orgoliilor și intereselor politice care mișcă istoria declanșînd forțele unei mase confuze și derutate. E interesant că Medeea Christei Wolf poate reprezenta și un simbol christic; ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la capăt. Este multă supunere și mult orgoliu în
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
vechituri. Dincolo de grădină, prin geamurile galeriei, am văzut-o pe Susana întinsă pe pat, cu un șal albastru acoperindu-i umerii. Avea ochii închiși și capul dat pe spate, dar nu dormea și nici nu părea să sufere, fiindcă își mișca regulat brațul drept în ritmul unei muzici, de la radio fără îndoială. I-am anunțat pe Finito și pe Juan că urma să-i fac Susanei un portret la cererea căpitanului; la început nu voiau să mă creadă, apoi au devenit
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ăsta. Hai, ia-o pe coridor pînă în sufragerie, și la stînga e galeria. Și ridicînd vocea ca să fie auzită pînă în capătul coridorului, adăugă: - Draga mea, a venit băiatul cu desenul! N-a răspuns nimeni și nu m-am mișcat. Muzica de la radio s-a oprit. - Haide, vino! Doamna Anita mă luă de braț și mă conduse. Și n-o băga în seamă dacă îți face nazuri. Te aștepta, de fapt. Mă însoți puțin, pînă în fața unui dormitor care am
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
odihni... N-o să te fac foarte palidă, mă rog, cît mai puțin cu putință. Și poți să-ți pui o floare în păr, dacă vrei. Dacă desenul ar fi pentru tine, l-aș face așa cum îl vrei tu. Susana își mișcă încet capul și mă privi curioasă. - Nu-l vreau pentru mine " reflectă cîteva clipe și se însufleți din nou. E-n regulă, o să facem altceva. O să te las să mă desenezi așa pentru căpitan, ca pe o imbecilă înconjurată de
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
jocul, mișcarea, hrănirea, himerele, dar și demonii, frica și călcarea în picioare a speranței, fantasme ucise, torsul pisicii dar și "o secundă când totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
30. Se anunță o întîrziere de patruzeci de minute. Mă îmbrățișez și-mi iau rămas bun de la șoferul care se întoarce, grabnic, la Sibiu. Singură în holul unei gări incredibil de neprimitoare. Sînt împodobită ca un pom de Crăciun. Nu mișc. Am stat mai bine de o oră în picioare, paralizată de frig și îndelung studiată de privirile trecătorilor. Făceam parte deja din décor. Un aurolac a încercat să lege niște vorbe, m-a ciupit oarecum de fund și m-am
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
și-mi trag basmaua pe ochii. Ultima imagine, plăcuța din gara Ploiești-Vest. În urechi, fluierul și melodia cu căsuța albă cu flori... Nu puteam să-mi ridic capul, deși țipetele îmi devastau timpanele. Mi-era atît de somn... M-am mișcat. În fața mea, un tînăr caraghios cu un făraș într-o mînă și cu o mătură în cealaltă zbiera din toți bojocii după ajutor. După minute bune, am început să ne deslușim. El mi-a spus că este aproape 2 noaptea
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
sale de week-end o rubrică intitulată "Extemporal de sâmbătă" — o mini-radiografie a evenimentelor săptămânii scurse, prezentată cam în stilul "Bulei demnitarului" din Academia Cațavencu. Parcurgând coloana din pagina a doua a ziarului, îți faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul cel mai spectaculos, păstrat pour la bonne bouche (adică "la urmă", pentru pruteanieni) selectează tembelisme rostite sau comise de personajele publice. Ediția din 8 martie a "Extemporalului" notează sub această rubrică, de obicei plină
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
o rubrică intitulată "Extemporal de sâmbătă" — o mini-radiografie a evenimentelor săptămânii scurse, prezentată cam în stilul "Bulei demnitarului" din Academia Cațavencu. Parcurgând coloana din pagina a doua a ziarului, îți faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul cel mai spectaculos, păstrat pour la bonne bouche (adică "la urmă", pentru pruteanieni) selectează tembelisme rostite sau comise de personajele publice. Ediția din 8 martie a "Extemporalului" notează sub această rubrică, de obicei plină de haz, intitulată
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
cîteva săptămîni, iar sicriul acestuia fu depus în holul fostului palat regal (...). Se spunea că fusese iradiat la Kremlin, fiindcă începuse să clănțănească despre independență. Naționalismul lui nu deranja, era chiar bine văzut pe post de diversiune populistă, dar se mișcaseră și alții, ceva mai substanțial, așa că era nevoie de un exemplu pentru restabilirea disciplinei multinaționale" (p. 187). Romanul lui Virgil Duda este un proiect îndrăzneț și original. El propune rescrierea unor pagini controversate din istoria noastră recentă, din perspectiva unor
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
și ne aminteam de CAPȘA, de NESTOR... ori ne recitam poezii. Însă cel mai extraordinar lucru era bolta cerească! Niciodată nu mi-aș fi putut imagina cum, noapte de noapte, deasupra noastră se petrec atari minunății...Toată noaptea bolta se mișcă, stelele având un tainic circuit al lor...Ursa Mare, Ursa Mică, Luceafărul de dimineață...Toate se urneau precis, precum un uriaș orologiu celest. Se mai aflau cu noi doi bătrâni tovarăși de trudă: Zaharia Boilă, care nu contenea să ne
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
tuturor celor antrenați în asemenea activitate anevoioasă și responsabilă. Și mai ales, descoperirea atâtor amănunte în stare să contribuie la refacerea firului existenței lui I. L. Caragiale, întregul capitol Între legendă și adevăr, care arată prin câte cotloane ale întâmplărilor își mișcă Dorina Grăsoiu spiritul interpretativ. Printre ele, o informație parvenită prin filiera ziarului "Noutatea" de Iași, al cărui trimis special remarcă relația dintre Caragiale și fiul său Mateiu căruia îi confecționează într-o vacanță la Piatra Neamț, pentru cei 12 ani ai
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
confecție confortabilă (mai mult sau mai puțin pentru midinete). E și tiparul interpretării lui Fanny Ardant... "M-am apropiat de rol cu teama și venerația cu care te apropii de un mit. Am pornit din afară, de la cum pășea, cum mișca brațele, cum rîdea"... Acest nivel i-a reușit; "martori oculari" spun că asemănarea e uimitoare; totul e impecabil în interpretarea lui Fanny Ardant, doar că-i lipsește tocmai grăuntele de nebunie, sîmburele secret, acea grandoare a sălbăticiei sau a ciudățeniei
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
minunate. Dar nu fuseseră subtitrate. Existau doar niște file, pe care era scrisă povestea fiecăruia. Și asta era tot. - Ca un fel de libret... - Da. Cred că dacă înveți cum să privești ceea ce se întâmplă pe ecran și cum se mișcă imaginile din cameră și felul în care joacă actorii, poți înțelege cel puțin jumătate dintr-un film. Iată de ce trebuie să citești multă filosofie, istorie.... Filosofia, de pildă, e foarte potrivită pentru a înțelege filmele. La 14 ani învățam în
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Marina Constantinescu Deși haosul în care trăim se nuanțează, aberant, din ce în ce mai tare, deși derizoriul se mișcă liber și destins prin existențele noastre, deși minciuna și impostura își bălăngăne picioarele pe un tron mult prea înalt, avînd iluzia că stăpînesc vreun regat, în timpul acesta, creatorii adevărați își văd de creațiile lor și de destinul lor artistic. Ei
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Fapt mult mai important - cei cinci sînt, intelectual vorbind, extrem de activi și scriu în continuare capodopere. Asta înseamnă că, între noiembrie 1922 și mai 1923, într-o Portugalie nefericită, aflată în mizerie și sfîșiată de lupte interne, Providența și-a mișcat ușor degetul asupra țării, făcînd să se nască - pe o suprafață minusculă în kilometri pătrați - cinci personaje miraculoase. Și le-a sortit să ajungă la 80 de ani în plină putere creatoare. Cadourile Providenței sînt întotdeauna regale, disproporționate, de aparențe
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
eroina proeminentă a romanului, atunci când, în pragul sfârșitului apropiat, își amintește trecutul: Când deschise ochii, timpul nu mai avea măsură; era fără opreliște și se lăsa tot văzut parcă de foarte sus. Întâmplările se amestecau, aproape, departe, unele nu se mișcau din ceața aceea lăptoasă cu sticlă pisată. Văzu vălmășagul războiului, oameni murind, lume venind peste lume, dar toate astea erau dincolo, ca umbrele, pluteau ca în vis și n-o atingeau". Cornel Ungureanu, într-un studiu mai vechi, vorbește despre
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
1980.) În personajul cel mai reliefat al cărții, acea Sida de care am amintit, s-a văzut o descendentă literară a Marei lui Slavici. Energică, vitală, robustă, de o impresionantă robustețe, ("Sida avea pe atunci 120 de kg și se mișca iute, duduiau podelele sub ea și se loveau cu clinchet dulce țurțurii de cristal ai candelabrelor; când pășea prin odăi, toată casa era un clinchet de clopoței..."), dominatoare și împătimită de avere, ca și Blagu de altfel, soțul molâu și
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
ți-am mai spus, seara, soția mea îmi citește diferite cărți. În felul acesta, ziua pare extrem de lungă, dar m-am obișnuit. Mintea și-a găsit o altă formă de "derulare" în acest spațiu relativ întunecat, astfel încât pot să mă mișc rapid pe apele Steiului din lunca de la Călan și mă văd pe valea din apropierea casei părintești de unde se zăresc dealurile pe care, de Paști, coborau pentru prima oară în an vitele, pentru ca apoi să urce din nou, și cealaltă pantă
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]