94 matches
-
vreunul dintre ticăloși ar fi măcelărit-o. Am declarațiile lor aici și o să ți le arăt. Am deschis ochii. Meeks învârtea încuietoarea unui seif din perete. — Cu cât te-a plătit Loew ca să-ți ții gura? l-am întrebat. — Un miar, scăpă el suma și se trase înapoi, de teamă să nu-l lovesc. Îl disprețuiam prea mult ca să-i dau satisfacția unei pedepse, așa că am plecat, în timp ce prețul lui plutea încă în aer. • • • Acum aveam zilele lipsă ale lui Elizabeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la lucruri serioase, băiete. Cât vrei ca să uiți de istoria familiei Sprague? Am studiat dormitorul, alegând din priviri obiecte - și etichetele cu prețuri despre care Madeleine îmi povestise cu atâta mândrie. Picasso-ul de pe peretele din fund - o sută douăzeci de miare. Două vase din dinastia Ming, de pe măsuța de toaletă - șapteșpe mii bucata. Maestrul olandez de deasupra patului costase vreo două sute de miare, iar oribilul grifon precolumbian de pe noptieră vreo douășpe jumate’. Emmett îmi spuse zâmbitor: — Văd că ești sensibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prețuri despre care Madeleine îmi povestise cu atâta mândrie. Picasso-ul de pe peretele din fund - o sută douăzeci de miare. Două vase din dinastia Ming, de pe măsuța de toaletă - șapteșpe mii bucata. Maestrul olandez de deasupra patului costase vreo două sute de miare, iar oribilul grifon precolumbian de pe noptieră vreo douășpe jumate’. Emmett îmi spuse zâmbitor: — Văd că ești sensibil la lucruri frumoase. Admir treaba asta. Iar niște lucruri așa de frumoase chiar acum pot fi ale tale. Nu trebuie decât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fierbințeala armei îmi arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e domeniul tău. Cum Îi zice, capital riscant? —Capital-risc. —Exact. Îmi spune că de data asta nu e vorba de bani mulți, doar de capitalul inițial. —Cât? —Cât să Încep producția și s-o pun pe picioare. —Cât vrei? Zece miare plus cheltuieli de dezvoltare și-ar mai fi și ambalajul. Să zicem treisprezece jumate. Nu ți-aș cere, iubita mea, numai că fluxul de lichidități e cam blocat la momentul ăsta. Nu-mi dau seama că mi s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Murise zâmbind, pe când punea gălbenușul peste o porție de berenj, la o masă cu oaspeți. Bucătarul și femeia în casă duseseră farfuriile amestecate cu lacrimi, însă nimeni nu știuse nimic până la sfârșit, când puseseră fructele. Atunci, curtea lor din cartierul Miar se umplu de străini - azeri, evrei, rusnaci rătăciți și adepți ai Coranului, între care sufiții se vedeau de departe. Mevleviții nu erau îndrăgiți nici în nord, la Tabriz, nici în altă parte, iar în cultul provinciei Azerbaijan nici nu existau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Neîncrezător, nu riscă să afle unde se pitește mingiuca, deși știe precis, a văzut doar cu ochii lui cum ăl borțos a dat-o în stânga, nu pariază, e prea ușor să câștige din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul babei cu papornița, de și-ar pune mintea cu ei, în trei clipite i-ar rade, mai râde puțin când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să dăm pe drum, începând cu laptopul ăsta. — Stai, am spus, pierdut din nou în ceață. Pentru ce încasezi taxa asta? — Pentru ca să-ți fiu ghid, prostule. Îl cauți pe Trey Fidorous, nu? — Știi unde se află? — Mda. — Adevărat? — Mda. Cinci miare. E-o nimica toată, nu-i așa? M-am gândit. Nu aveam prea multe opțiuni. Puteam să am încredere în ea sau să mă împleticesc singur mai departe, până când avea să ajung la capătul pistei pe care încercam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mama. Eram, pe vremea aceea, copil; acest cireș a crescut odată cu mine, acum se vede că îi vine rîndul. Și eu sînt vechi: încep să simt că moartea intră în copaci. În curînd mă voi întoarce la ai mei. Miar face plăcere să privesc de acolo înapoi, veghind ca ordinea clanului să rămînă neîntinată. Dar aceasta nu e decît o iluzie. Recunosc însă că, fără aceste amăgiri, viața noastră ar fi cu totul searbădă. Anii trec, din copil se ivește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atomică în Oceanul Înghețat sau pe undeva pe acolo? — Adevărat? — Întreabă-l pe Thomas ce efect a avut asta după câteva zile asupra acțiunilor lui în companiile de muniție. Le-a crescut prețul imens. Imens! Am câștigat câteva sute de miare peste noapte. Ascultă-mă pe mine, la începutul anului, când a zburat Gagarin și toată lumea vorbea despre un oarece dezgheț, lucrurile au început s-o ia razna. Nu mi-a plăcut deloc cum arată situația. Slavă Domnului că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Seacă, lipsită de conținut, materialistă, vulgară. Suficient pentru a întoarce stomacul pe dos oricărei persoane civilizate, zău așa. Privi trist în gol. Și cel mai rău este că nici măcar n-am câștigat licitația. Mi-a înhățat-o cineva cu zece miare în plus. Și știu că va fi marea lovitură a sezonului de primăvară. Părea dificil de spulberat tăcerea care se lăsase. Lui Patrick îi ieșeau ochii din cap ca unei broaște în timp ce privea dincolo de mine și părea să fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de azi ajunsese la cifra rotundă de patru miare - un nou record personal. Poate o să moară Înainte de mă Întoarce la birou, am gândit eu, socotind că e momentul cel mai potrivit să fiu optimistă. Poate, cine știe, poate chiar o să se prăbușească din cauza vreunui aliment rar și exotic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
obsesie pentru pasagerii cu machiaj, trup și vestimentație perfecte din aceste lifturi silențioase. Nu văzusem În viața mea femei cu păr de un blond atât de strălucitor și nu știam că toate șuvițele acelea, create de faimoși coloriști, costau șase miare pe an numai ca să le Întreții, și nici că ceilalți din branșă puteau ghici pe loc la care stilist realizase culoarea respectivă după o singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea nu poposise asupra unor bărbați mai arătoși. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pachet, așa că expedierea a două sute cincizeci de pachete s-ar ridica la vreo două mii șapte sute cincizeci de dolari. Plus timpul nostru, ăă, noi două petrecem o săptămână Întreagă să Împachetăm toate astea, deci două salarii săptămânale, ceea ce Înseamnă Încă patru miare... În acel moment, m-am Îngrozit În sinea mea, realizând că salariile noastre cumulate pe o săptămână Întreagă de muncă reprezentau În mod clar cea mai nesemnificativă cheltuială din toate cele enumerate. — Mda, totalul e cam șaisprezece mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de bonitate bancară și adeverința de serviciu. Singura problemă e garantul nostru. Trebuie să fie cineva care locuiește În oraș și câștigă pe an peste patruzeci de chirii lunare, iar bunică-mea nu câștigă nici pe departe o sută de miare pe an. Pot să semneze ai tăi pentru noi? — Doamne sfinte, Lil, nu știu. Nu i-am Întrebat și nu-i pot suna În clipa asta. Sună-i tu. — Foarte bine. Ei câștigă atâta, nu? Nu eram prea sigură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cred eu că ai făcut! — Am făcut. — Nu se poate. Tu glumești. Pentru cincisprezece minute? — Am făcut‑o! Parcă aveam de ales. Era nemulțumită de mine - cel puțin așa dădeam impresia că fac ceva util. A costat Încă vreo două miare - nu era mare scofală. Era aproape fericită când a Închis telefonul. Ce altceva mi‑aș fi putut dori? De‑acum Începusem să râdem amândouă. Știam și fără să‑mi spună Emily - iar ea știa că eu știam - că le cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e‑mail o listă cu ce ai de făcut, ca să nu uiți nimic. — N‑o să uit nimic. A mai fost În Europa de patru ori anul ăsta, știu ce am de făcut. Ridic numerarul de la banca de la subsol, schimb câteva miare În euro, cumpăr niște cecuri de călătorie de alte câteva miare și confirm de câte trei ori toate orele ei de la coafor și cosmeticiană pe toată durata călătoriei. Altceva? A, da, o să mă asigur că de data asta hotelul Ritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uiți nimic. — N‑o să uit nimic. A mai fost În Europa de patru ori anul ăsta, știu ce am de făcut. Ridic numerarul de la banca de la subsol, schimb câteva miare În euro, cumpăr niște cecuri de călătorie de alte câteva miare și confirm de câte trei ori toate orele ei de la coafor și cosmeticiană pe toată durata călătoriei. Altceva? A, da, o să mă asigur că de data asta hotelul Ritz Îi dă celularul care trebuie și o să vorbesc cu șoferii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
magazinului și au decis amândouă că ar fi mai bine să Închidă magazinul pentru câteva ore, până când evaluează marfa. Setul de voiaj Louis Vuitton - cele două sacoșe enorme, geanta de mărime medie și un geamantan - Îmi aduseseră doar ele șase miare, iar când au Încetat, În sfârșit, să șoptească, să examineze și să chicotească, am ieșit de acolo cu un cec de peste treizeci și opt de mii de dolari În mână. Ceea ce, după calculele mele, Însemna că puteam să plătesc chiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]