251 matches
-
înlocui cu calificarea de „student”. Desigur, din clipa în care au început să se rușineze de propria ignoranță, au început să disprețuiască și cultura (caracteristică a micii burghezii pe care au preluat-o imediat, prin mimesis). În același timp, tânărul mic-burghez, adecvându-se la modelul „televiziv” - pe care, fiind creat și promovat de însăși clasa din care el face parte, îl percepe drept natural -, devine în mod bizar grosolan și nefericit. Dacă lumpenproletarii s-au îmburghezit, burghezii s-au lumpenproletarizat. Cultura pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aș putea să regret țărișoara. Asta dacă nu cumva tu mă consideri schimbat radical, lucru care face parte din psihologia italienilor dispuși să vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în ceea ce-i privește, țăranii sunt, oricum (după cum spunea Lenin), niște mic-burghezi, cel puțin ca potențial. Morala era una singură, la fel și retorica. În ciuda marii varietăți de „culturi” italiene - adesea foarte îndepărtate unele de altele în timp -, „valorile” lumii mic-burgheze și țărănești coincideau în esență. Ambivalența acestor „valori” a produs o lume în același timp bună și rea. În contextele lor culturale concrete, aceste „valori” erau pozitive sau, cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai ales, pe acceptarea lor morală. Nouă - bărbați privilegiați - ne este ușor să acceptăm folosirea științifică a anticoncepționalelor și, mai ales, ne este ușor să acceptăm la nivel moral cele mai diferite și mai perverse tehnici de amor. Dar maselor mic-burgheze și populare (chiar dacă sunt deja „consumiste”), încă nu. Iată de ce eu îi invitam pe radicali (cu care se purta acest discurs ce capătă sens deplin tocmai dacă este văzut ca o discuție cu radicalii) să lupte pentru răspândirea cunoașterii mijloacelor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mult de lecturile copilăriei, Pinocchio sau chiar Gian Burrasca 1). Dar, dacă atunci când vorbește despre propria vocație și propriul devotament față de Dumnezeu și față de Biserică, trăsăturile dominante sunt pudoarea, litota și gluma (caracteristici care vor fi tipice și pontificatului mic-burghez al lui Ioan al XXIII-lea2), când se referă la autoritățile ecleziastice temporale - de exemplu, la episcopul de Florența - și când își declară propria hotărâre de a da dovadă de o supunere totală și ascultare față de acestea, tânărul Don Milani știe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de parcă ar fi înregistrat, în limbajul său „scris”, este un jargon, demonstrând astfel fără drept de apel specializarea existenței lui Valcarenghi. Un astfel de jargon este constituit dintr-un limbaj de fond „vivace”, de altfel foarte sărac, de caracter milanez mic-burghez (nu popular!), care s-a format la începutul anilor ’60; cu acesta se amestecă pulverizarea limbajului politic stângist devenit „flecăreală”, adică o serie de fraze gata întocmite, de locuri comune, de pure indicații. De la bun început, lectura cărții lui Valcarenghi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să fie „altfel”. Conflictul de clasă din anecdota regăsirii vechilor scrisori ale lui Di Giacomo către Elisa la Porta Portese se află în realitate la originea întregii poezii a lui Di Giacomo. Scrisorile dezvăluie, de fapt, un Di Giacomo îngrozitor de mic-burghez, în cel mai bun și în cel mai rău sens al cuvântului. Limba italiană folosită în ele exclude, aș spune în mod teologic, dialectul. Este limba privilegiului, atât de asimilat, încât devine inocent și uituc. Și este și limba unei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai rău sens al cuvântului. Limba italiană folosită în ele exclude, aș spune în mod teologic, dialectul. Este limba privilegiului, atât de asimilat, încât devine inocent și uituc. Și este și limba unei psihologii răsfățate, care pune neliniștile unui narcis mic-burghez în centrul universului, fără să mai lase loc și pentru altceva. Fundalul este cel al unui Napoli burghez și cult (biblioteci, cafenele, teatre, editori, golful văzut prin ochii „alienați” ai unui aloglot). Se simte puternic și acel parfum exotic ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de a asimila reguli și tehnici ale unei culturi diferite (asimilare la care ajunge doar după ani de studiu, adică prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a realiza o palingeneză mic-burgheză. El rămâne acel om din popor. Dar, din momentul în care ia penelul sau stiloul în mână, renunță la inocența sa și fură de la clasa dominantă - cu care este în contact încă de la naștere - un fel diferit de a se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de comportament, în felul în care se îmbracă și se încalță, se piaptănă sau zâmbesc, acționează sau se comportă față de ceea ce văd în reclamele marilor produse industriale: o publicitate ce se referă, aproape la modul rasist, la stilul de viață mic-burghez. Rezultatele sunt evident dureroase, deoarece un tânăr sărac din Roma nu este încă în stare să realizeze aceste modele, iar acest fapt îi dă neliniști și frustrări ce îl aduc în pragul nevrozei. Sau există modelul falsei toleranțe, al permisivității
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
decât pentru a primi mesaje. De multe ori, Lenin și colegii săi luau amenințarea de contaminare În sens literal și foloseau metafore din domeniul igienei și al teoriei germenilor patogeni, astfel că s-a ajuns să se vorbească de „bacili mic-burghezi” și „infecție”. Terminologia aceasta nu era exagerată, deoarece Lenin voia Într-adevăr să țină partidul Într-un mediu cât mai steril și mai aseptic posibil, pentru a-l feri de numeroasele boli ce bântuiau afară. În general, modul În care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
categorii de producții ne pot ajuta să explicăm de ce cadrul instituțional de obținere a lor poate varia. Să luăm grâul drept exemplu de ceea ce voi numi aici „cultură proletară” și să Îl comparăm cu zmeura, pe care o consider „cultură mic-burgheză” prin excelență. Grâul se pretează la cultivarea mecanizată la scară largă, reprezentând pentru agricultura colectivizată cam ce era molidul pentru silvicultura științifică centralizată. O dată Însămânțat, el nu are nevoie de multă Îngrijire până la recoltare, când o combină Îl poate tăia
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sunt prea Înghesuite sau dacă temperatura este prea ridicată, se strică În câteva ore. Așadar, fiecare etapă a cultivării lor necesită manevrare atentă și viteză, fiindcă altfel totul este pierdut. Nu este deci de mirare că fructele și legumele - culturi mic-burgheze - nu erau, În general, produse În colhozuri, ci În gospodării individuale. Sectorul cooperatist lăsa, Într-adevăr, obținerea acestor produse pe seama acelora care aveau interesul, motivația și priceperea necesare. În principiu, aceste culturi pot face obiectul activității marilor Întreprinderi centralizate, Însă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Însă aceste forme de agricultură, deși pot fi integrate sistemului fiscal și celui de calculare a profiturilor, odată ce produsele sunt adunate, procesate și vândute, devin relativ ilizibile și greu de controlat. Ca și În cazul meșteșugarilor independenți și al comercianților mic-burghezi, monitorizarea veniturilor comerciale ale fermelor mici este un coșmar administrativ. Posibilitățile de evaziune și rezistență sunt nenumărate, iar costul obținerii de date anuale exacte este ridicat, dacă nu chiar absolut prohibitiv. Din perspectiva unui stat preocupat În principal de apropriere
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
apelor liniștite, care se mișcă doar atunci când sunt „stârnite” de un agent exterior. În 1921, la cel de-al zecelea Congres al Partidului, În timp ce trupele lui Troțki Înăbușeau o adevărată revoltă proletară Împotriva autocrației bolșevice, Buharin și alții condamnau „infecția mic-burgheză” ce se transmisese de la țărănime la unele segmente ale clasei muncitoare. Vezi Paul Averich, Kronstadt, 1921, Princeton, Princeton University Press, 1970, capitolul 3, mai ales pp. 129-130. În ceea ce privește prevenirea bolii și a infecției efective, Lenin și-a asumat sarcina de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Rosa Luxemburg, vol. 1, Oxford University Press, Londra, 1966. Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 236. Rosa Luxemburg era și un spirit estetic liber. Mereu mustrată de tovarășul ei de viață și de partid pentru gusturile și dorințele ei mic-burgheze, ea apăra valoarea vieții private, dedicându-se În același timp și revoluției. Elanul ei este foarte bine surprins În sfatul pe care Îl dădea În legătură cu designul ziarului grupării Spartakusbund, Die Rotte Fahne [Stindardul roșu]: „Nu cred că un ziar trebuie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din lupta pentru eliberarea ultimelor
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
București, 1972. Traduceri: Fáy András, Fabule, București, 1955. Repere bibliografice: Dumitru Carabăț, „Cișmele și noroi”, VR, 1954, 9; Gh. Achiței, „Balul intelectualilor”, GL, 1961, 24; Ion Lungu, Un roman izbutit, TR, 1961, 25; Eugen Luca, „Balul intelectualilor” sau Procesul spiritului mic-burghez, VR, 1961, 7; Nicolae Manolescu, „Zile de iulie”, CNT, 1962, 14; Virgil Ardeleanu, „Zile de iulie”, ST, 1962, 3; Dumitru Solomon, „Itinerar neobișnuit”, GL, 1962, 21; Camil Baltazar, „Însemnările unui învățător”, GL, 1963, 10; Valeriu Cristea, „Septembrie pe Crișuri”, GL
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
propagandă, sprijinită de consecințele de ansamblu ale celui de-al doilea război mondial, de dezvoltările Războiului Rece. Implantul străin a exploatat, desigur, numeroasele tare ale unei societăți subdezvoltate. În timpul Războiului Rece, În anii terorii propriu-zise, Împotriva „culturii vechi”, a spiritului mic-burghez, a propriului popor s-au creat mecanismele eficiente ale unei culturi noi, de import. Nu era totuși prima oară când În România se petrecea așa ceva. Dar de data aceasta noua cultură tăia toate legăturile culturii pașoptiste, liberale, democratice, a celei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din comunism, atunci tocmai această idee este una dintre ele, cu diferența că ea a supraviețuit în instituții speciale ale intelectualității și nu în societate în ansamblul ei. Pe tot parcursul comunismului, politicienii comuniști au pus eșecurile lor pe seama „mentalității mic-burgheze” a acelor categorii de populație care nu făceau parte din proletariatul industrial. Forma practică cea mai puternică a acestei paradigme a „mentalităților” a fost așa-numita „revoluție culturală” din China. În România, ea a luat forma unei doctrine politice a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
simpla relație de subordonare de la început. Inițial, din motive ideologice, conducătorii industriali au fost considerați un rău necesar. Etichetați - pe urmele unei paradigme ideologice foarte asemănătoare cu cele actual dominante în opinia publică, dar, desigur, inversate valoric - a avea „mentalități mic-burgheze” ca urmare a educației, a modului de trai și a poziției ocupate în sistem, au fost puși sub un dublu control politic. Erau „controlați” atât prin intermediul organizării politice a muncitorilor la locurile de muncă, cât și prin intermediul structurilor administrative și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
înseși a lumii”, I. proclamând însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil și celor ale lui Shakespeare și „care nu se pot revela decât după ce au fost ucise stereotipiile vieții mic-burgheze”. Exegezele consacrate scrierilor sale stăruie asupra seriozității cu care I. și-a clădit o cultură sistematică. Listelor lungi de cărți de literatură, mai ales din secolul al XX-lea, pe care le comentează în articolele publicate în România în anii
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în comedia apăsat sentimentalistă (dar de anume pătrundere psihologică și virtuți umoristice) Idolul și Ion Anapoda (premiera în 1934 la Teatrul Național din București), ce se apleacă, în manieră tradițională, asupra lumii funcționarilor mărunți, punând în prim-plan tipul insului
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
o întâlnire întâmplătoare a foștilor soți, într-un local, discuții „acasă”, privitoare îndeosebi la copil, „cucerirea” de către Traian Daia a unei femei etc. În text sunt intercalate, frecvent, citate dintr-un manual privitor la ceea ce s-ar putea numi mediocritate mic-burgheză (Calea fericirii de dr. Victor Pouchet, București, 1934): unica lectură a Marei. Nu lipsesc discuțiile despre literatura franceză. Capitolul următor narează mai cu seamă o experiență de pacient, trăită, din cauza unei depresii nervoase, de narator. În fine, personajul parcurge convalescența
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției simbolismului, pe optica mic-burgheză a promotorilor lui, prinși Între Încleștarea proletariatului cu clasele posedante, atașându-se o vreme sentimental de primul, părăsindu-l În momentele de Încercare, adică după Comuna din Paris În Franța, după revoluția din 1905 În Rusia, după trădarea generoșilor la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]