420 matches
-
am fost în ultimii 29 de ani. Aceiași, tu și eu. Ne-am întâlnit cu Dumnezeu, care ne-a spus: vă mai dau de trăit împreună încă o sută de ani. Să compenseze anii în care, prin forța lucrurilor și micimea oamenilor ați stat separați. Să fie și pentru anii în care tu ai fost, poate, prea preocupat de soarta altora. Să fie pentru a vă petrece timpul cu copiii. Când veți sărbători 129 de ani împreună să nu uitați că
Adrian Năstase, scrisoare emoționantă de la Dana Năstase, soția sa by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78911_a_80236]
-
cartea, el a constat în interesul pe care druizii îl stîrnesc tocmai prin misterul pe care îl emană. In schimb, dezbrăcăți de ritualuri și desfăcuți din taine, curățați de picanterii lugubre și absolviți de bănuieli criminale, dimensiunea lor capătă o micime anodină. Dar cum orice generalizare este periculoasă printr-o ilicită deschidere a valabilității unor constatări punctuale, nu poți afirma că explicarea rațională a oricărei teme istorice în numele adevărului duce inevitabil la omorîrea ei, dar cel puțin aici, în volumul Druizii
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
cu care a înfruntat un aparat represiv puternic și necruțător, cu multe crime la activ; ea merită admirație și pentru eroismul discret de a rămâne om întreg printre atâția oameni incompleți, de a-ți păstra demnitatea într-o lume a micimii sufletești și prostului-gust. De altfel, și în prezent, vocea ei impune respect prin demnitate și prin lipsa de meschinărie. Recent, Ana Blandiana, admirabila poetă Ana Blandiana, asumându-și cu modestie rolul de editor, i-a publicat Doinei Cornea un Jurnal
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
cândva pe mozart pe bach/ pe john lennon/ dar n-am avut norocul acesta/ au murit cu toții." Pe nesimțite, cadrul se schimbă, spre un soi de judecată de apoi, al cărei deznodământ nu poate fi decât unul foarte indulgent în raport cu micimile specifice oricărei ființe umane: "departe de blocul meu de beton undeva la orizont/ Dumnezeu cântărește sufletul lui nietzsche/ în cantar stau unii peste alții stivuiți sute de îngeri,/ heruvimii cei cu ochii mulți/ și serafimii cei cu șase aripi/ din
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
murit, interviul luat de Călin Ciobotari lui Grigore Vieru. Discuția e veche de trei ani, de la Salonul de Carte al Bibliotecii Județene "Gh. Asachi". Pretextul ei e aniversarea de 70 de ani a poetului Vieru. Despre politică, inclusiv literară, despre micimea, ca oameni, a unor mari scriitori, și despre prietenie. Pe cuvintele "păreți un om fericit" se încheie o întrevedere scurtă, ca o radiografie. Prelungită în atîtea și atîtea, prea târzii, mărturii ale cunoscuților. De la, el însuși dispărut, Constantin Ciopraga, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
pe scenă pe Dan Bittman. Era un studențaș cu fumuri, care își dorea puțină faimă și aventură. Părinții lui mi-au fost prieteni de parcă ei erau colegii mei de trupă. Niște oameni deosebiți, nu ca el, pe care aroganța și micimea îl fac să fie cu nasul pe sus", a spus fondatorul trupelor Iris și Voltaj.
Bittman este "cu nasul pe sus", susține un compozitor by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/72685_a_74010]
-
intrarea (suntem în 1873) ca poet al Egiptului. Și al împăratului care luptă în pierdere. Nu e greu de înțeles de ce Napoleon, sinteză a contrariilor, a aprins imaginația romanticilor, ca și meditația pe trainicele ruine ale piramidelor, veche măsură a micimii și deșertăciunii vechi și noi. Ceva mai surprinzătoare e datarea Epistoliei închinătoare către Mitru Perea, din Țiganiada lui Budai-Deleanu: 18 marț 1812. La Piramidă. În Eghipet. Câteva zile mai devreme, în 12 martie, poemation-ul își găsea forma definitivă, iar nașterea
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
Simona Vasilache Cea mai comentată dintre Nopțile lui Mace-donski e-un vis de Bagdad. In micimea unei odăi, nu-i e dată împlinirea. Si nu e singura înfrângere, într-o întreagă operă de năzuinți plafonate. „Oricare coperis de casă/ E baltă de lumină" e nădejdea din Excelsior, manifest al volumului omonim, din 1895. E tipărit la
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
only has permission/ To do my instant bidding/ Which is to SAY what I have told him/ To repeat...” Există în textul cântecului o subtilă subminare a ambițiilor gnoseologice ale unei lumi care, de fapt, refuză cunoașterea. Autolimitați la sfera micimii personale, nu mai vrem să trăim, ci să imităm gesturile mecanice ale unui ritual golit de conținut. „Casa” noastră, nouă și veche totodată, e un refugiu precar, o formă de a accepta că suntem vulnerabili, deoarece refuzăm să transgresăm teritoriile
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
cu geamuri pentru captarea energiei solare și numeroase bazine cilindrice cu apa astfel încălzită - o pădure de cilindri. Acum, în octombrie e răcoare, ne spun localnici, doar puțin peste 30 de grade Celsius. La severitatea formelor arhitecturale se adaugă și micimea ferestrelor, toate cu gratii și obloane, ultimele apărând de căldură, primele răspunzând, în bună parte, vieții tensionat a locului. Un loc și un stat cu o istorie extrem de zbuciumată, trimilenară - regele David stabilise capitala la Ierusalim în anul 1003 îH
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
inspiră, ci în talentul celui care o descrie. Potrivit acestei logici, poți scoate nestemate din orice putregai, în virtutea unui procedeu magic care metamorfozează cloaca în aur și rahatul în bici. Dar, omenește vorbind, sînt teme care își molipsesc scriitorii cu micimea orizontului lor interior. E ca o contagiune păgubitoare din cauza căreia platitudinea unei lumi poate altera umoarea ochiului chemat s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
aceste boli necruțătoare și altele, așa cum se va întâmpla și cu urgia de azi, SIDA. Atâta timp însă cât rămân incurabile și se propagă incontrolabil, groaza pe care o stârnesc scoate la iveală toate faliile ascunse și vulnerabilitățile societății, toate micimile omului, toate abdicările lui de la omenie, sălbăticia și iraționalitatea mentalității de turmă. Pentru America, poliomielita sau, cum i se spunea pe atunci, paralizia infantilă, a fost o urgie produsă, în mod paradoxal, de ameliorarea condițiilor sanitare. Până în secolul al XX
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
pustiu și să lovești un înger. Scenele cu cîte doi actori sînt, cele mai multe, foarte tari. Și din poveste - adulter, hoții, găinării, situații absurde, aberante, dialog dintre șefi și subalterni, dintre „deștepți” și „proști”, șmecheri, situații care ne populează realitatea și micimile vieții de zi cu zi - și din mizanscenă. Ritmul este alert, copleșitoare devin toate elementele și nu ai răgaz să-ți tragi sufletul. Uneori, poate că ni-l tragem prea des, din rutină, din plictis, din menajamente multe și fără de
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
norma morală, și ar fi sinucidere crasă ca, în loc să se prefere pe sine, artistul ar da atenție societății. Ceva din aceste trăsături le regăsim la Erich Bergel, al cărui geniu s-a lovit de timpuriu de ostilitatea împrejurărilor și de micimea semenilor. Născut la Râșnov în 1930, într-o familie de sași, în obiceiurile căreia cîntatul la violă, pian și orgă erau acte firești, Erich dă semne de precocitate la vîrsta de 3 ani, cînd reproduce fără greșeală secvența unui cîntec
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Sorin Lavric Andreas Capellanus, Despre iubire, ediție bilingvă, traducere din latină și note de Eugenia Cristea, studiu, notă introductivă și bibliografie de Anca Crivăț, Editura Polirom, 2012, 386 pag. Ce nemulțumește la textele medievale e disproporția dintre anvergura termenilor și micimea realităților pe care le descriu. Lămurirea unei chichițe cere neapărat scrierea unui tratat, iar o banală distincție lexicală dă naștere unui val de scolii explicative. Numărul îngerilor care încap în vîrful unui ac inspiră o dispută seculară și o prepoziție
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
detectează valoarea. Atacurile în haită contra personalităților sunt atât de frecvente încât au devenit regula, și nu excepția comportamentului public. Injuriile la adresa lui Mircea Cărtărescu și infamiile îndreptate contra lui Vladimir Tismăneanu, ambii, personalități validate pe plan internațional, dovedesc nu doar micime de caracter, ci și psihanalizabila reacție înspăimântată a nulităților al căror nume nu și-l amintesc nici măcar propriile mame. Argetoianu măcar avea talent literar. Ei nu au decât balele otrăvite ale nemerniciei.
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
decis pentru cea din urmă, căci ea deschidea perspectiva fructificării energiei apelor de către mintea umană. Aveam șansa unui mod special de a ne apropia de cascadă, cu spectacolul ei grandios. Acolo am simțit totala nepăsare Împărătească a naturii, Măria Sa, față de micimea omului ca realitate cosmică. M-a salvat de umilință cugetarea lui Blaise Pascal care definea omul ca fiind doar o trestie, dar o trestie gânditoare. Cu greu mi-am desprins gândul de lecția Cascadei Niagara. Da, săptămâna culturală de la Hamilton
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
fi în refuzul de a recunoaște măreția acestor tineri, în fața epopeei din Făgăraș, veninul incriminator trebuie să abdice. În Țara Făgărașului, timp de șase ani, doisprezece tineri au ținut în șah o forță militară a cărei mărime a fost în contrast cu micimea satelor presărate între rîul Olt și Carpații Meridionali: șapte batalioane de Securitate, 150 de cîini polițiști, 500 de informatori racolați dintre săteni, alături de camioanele, armamentul și logistica aferentă. Din cei doisprezece, pe teren vor muri patru: Andrei Hașu, zis „Baciu
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
în jurul său. Incestul reprezintă apoteoza tragediei personajelor, elementul cel mai greu de acceptat din punctul de vedere al moralei sociale de azi. Dar miza romanului este mai mare. El își propune să readucă în discuție, ca în vechile tragedii grecești, micimea ființei umane în fața destinului, precaritatea intrinsecă a omului aflat în imposibilitatea de a-și controla existența dincolo de satisfacerea unor nevoi fizice. Alexandru și Anda își trăiesc propria dramă, dar și viețile celorlalte personaje (Ahoe, Sonia, Ioana, Sebastian) se află sub
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
această dată vocația fundamentală, „era bine scrisă, plină de răutăți“ și, ca atare și în circumstanțele date („orașul fiind mic, domnișoara cunoscută“), „făcuse zgomot“, dar avea un „defect“, și anume „disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și între micimea acestui lucru“. S-ar spune că „defectul”, contrabalansând decisiv calitățile, explică în cele în urmă trecerea sub tăcere de către memorialist a numelui ziarului bucureștean ce îi găzduise respectivul debut critic. Acesta fusese desemnat, totuși, puțin mai înainte, ca primul dintr-
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
scurt. Dar aia e altă poveste. Ca să fiu extrem de cool, am decis să nu decid dinainte ce voi face anul ăsta (mă rog, anul trecut, de-acuma) de Revelion. Numai neamurile proaste, care nu au înțeles încă măreția universului și micimea unui revelion, se pregătesc și fac salata boeuf. Nu? Așadar, fără să știu, am decis în fapt să nu fac nimic. Asta, oarecum m-a sâcâit și m-a făcut să-mi dau seama că e... fals. Că nu sunt
Cum era s-o omoare de inimă BOOM pe Frusina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19038_a_20363]
-
formală. Să știți că au fost momente foarte frumoase în închisoare. Tragedia apărea atunci când vedeam cum cădeau intelectualii noștri. La Jilava am stat cu mai mulți miniștri și mă gândeam cum au putut oamenii aceștia să conducă țara, cu această micime de suflet și de caracter, că acolo, săracii, își dădeau arama pe față, povesteau tot. Am văzut un general care a furat ceapa de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
acomodeze cu valul de emoții pe care le trăia întreaga natură. Simțea un entuziasm neobișnuit. Cu toate că nu mai era la vârsta încercărilor, a aventurilor, a schimbărilor, ceva din interior o impulsiona să modifice rutina zilnică. Era deziluzionată de oameni, de micimea personalității celor din jurul ei. Totul se derula prea monoton, prea previzibil. Avea nevoie de ceva nou, de un țel. Drumul pe care se angaja nu avea niciun indicator. Doar setea ei de cunoaștere, de autodepășire, o ajuta să se aventureze
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
lege suficienți în propria valoare, prea „gârbejiți“ o taină să dezlege, prea mici slujbași în limba asta mare! Căci nu e râsul singura povară pe care-o poartă-n veci o „glumă proastă“, când bate în piept o inimă amară, micimea lor din suflet pare vastă! Când ar vorbi de zei și de respect, n-ar mai urî ce nu pot să înțeleagă și am s-o spun deschis aici, direct, credința mea în spirit e întreagă! 10 februarie 2016, București
OAMENI „GÂRBEJIŢI“ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383947_a_385276]