123 matches
-
exclusivitate pe export-import și, pe termen lung, ar alcătui împreună cu el o realitate economică nouă, în care săteanul ar fi mai mult decât o simplă entitate productivă. Raportul comercial interiorizat este actualmente imposibil, de unde consecințele: satul este izolat, formând un microcosm care-și epuizează realitatea; el este în mod direct și solidar legat de suprastructura administrativ-comercială cu care se află în raport de dependență. Realitate umană întoarsă către sine, comunitatea sătească rezidă în întregime în jocul raporturilor interindividuale; prinsă în organizarea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevăr mai vechi pe care ceilalți l-ar fi distorsionat”55. Iar În Agon (1982), Bloom elogiază gnosticismul drept „deconstrucția inaugurală și cea mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă Într-adevăr că gnosticismul dă semnalul unei exegeze inverse a Scripturilor, Îndreptată contra tradiției. Rămîne Întrebarea dacă Bloom poate fi calificat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Despărțirea de percepția primordială a lumii este,de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-temporalului, locuirea fiind posibilă în secvențe existențiale, redimensionate mitic. Aflat într-o continuă căutare a universaliilor, individualul se schimbă după chipul și asemănarea lumii, devenind microcosm. Omul și universul se organizează ca un tot unitar ( universul-imaginea omului, omul-imaginea universului) a cărui reprezentare semantică este meta-imaginea, în calitate de coexistență și coparticipare. Meta-imaginea se autodefinește prin intermediul ceremonialului care deschide drum cunoașterii individuale și universale. Prin ceremonial umanul se reintegrează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
până în februarie, când lemnul nu este "în mâzgă", dintr-un anumit loc, "din sâhlă" (loc pietros) și de pe "dosul muntelui", mai puțin expus intemperiilor. 56 Ritualul construirii locuinței din Bucovina a dat naștere unei terminologii care transformă casa în adevărat "microcosm": pe temelia din piatră se așează bârnele rotunde de brad, care susțin construcția, numite "tălpi"; casa era ridicată cu bârne care se încheiau la capete "stânește" sau "în coadă de rândunică", aceste capete se numeau "cheutori"; "cununile" erau ultimele bârne
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Centrul Lumii" 65, este prezentă sub dublu aspect, de "imagon mundi" 66, dar și de oglindire a omenescului. Cele patru elemente originare (apa, pământul, focul, aerul) se regăsesc și la nivel microcosmic, reprezentat de om și casă: "omologarea tradițională dintre microcosm și macrocosm raporta cele cinci elemente cosmologice (apă, foc, lemn, aer, pământ) la organele corpului omenesc (...); omul posedă în trupul său propriu toate elementele care constituie Cosmosul și toate forțele vitale care asigură înnoirea sa periodică". 67 Construcția casei începe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului. Meta-imaginea valorifică semnificațiile imaginii arhetipale și ale imaginii mitice, construind pecetea umanului ca purtător de anima catholica. Interdependența om-casă însoțește întregul complex ritualic al pragurilor de trecere nașterea, nunta, înmormântarea. În Bucovina, copilul, care vine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența microcosm macrocosm, evidențiind permanenta comunicare dintre lumea interioară și trăirea exterioară, Wittgenstein consideră că "gândirea muzicală, notele muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care există între limbaj și lume." 110 În mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
viață proprie. "Cosmos viu", umanul ajunge la consacrare prin împărtășirea din forța creației originare. Semnul poetic, "Omul Cosmos" poate fi reprezentat la nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic , în felul următor: Începutul vieții omenești este marcat de renașterea ca microcosm: "Nani, nani, copiliță / Draga mamii garofiță. / Că mama te-a legăna / Și pe față te-a spăla / Cu apă de la izvoare, / Ca să fii ruptă din soare. / Nani, nani, drăguliță / Crește-ai ca o garofiță. / Să fii naltă trestioară, / Albă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luna în spate și doi luceferi în cei doi umeri.""148 În imaginarul tradițional, legătura ontologică dintre ființa umană și ființa universală este prezentată, în literatura populară, fie indirect, prin intermediul paralelismelor, a comparațiilor și a analogiilor, fie direct, umanul devenind microcosm, ipostaziat sub forma elementelor cosmice. Încă de la începutul vieții omenești, "ursirea" se realizează într-un cadru cosmic, soarta fiind pecetluită prin analogia ființei umane cu ființa universală: "Nani, nani, copilaș, / Dragul mamii fecioraș, / Că mama te-a legăna / Și mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuprindea. Cine pe-acolo trecea / Poamă vie tot mânca, / Iar din gură blestema: Ardă-i focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la anul cel nou, omul este prezent ca microcosm, mai ales în colinde, această transfigurare fiind realizată în urma coexistenței sacru-profan, spațiul ritualic devenind transcendent: "Omule pomule, / Nu te milui, / Nu te jelui, / Bucură-te, bucură / Că rădăcina ta, / Murind în pământ, / A prins în cer, / Și lutul tău / S-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cronotopi (Pătru, Conu Iliescu); f. poetul, purtător al destinului neamului (Testament); g. omul, creator al universului artificial (Cel ce gândește singur); h. lupta pentru restaurarea omului și a societății (Cuvinte potrivite, Testament, Cântarea omului); i. omul, centru de corespondență între microcosm și macrocosm (Cântare omului); j. societatea, o sumă de modele umane degradate. SURSELE INOVAȚIEI ARGHEZIENE: 1. Un contact cu totul nou cu creația populară. Arghezi reține cuvântul aspru, expresia dură dar autentică; 2. O atitudine activă față de materialul lingvistic. Arghezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
numără voturile posibile și unde cetățeanul fără drept de vot - dacă votează, merge la pușcărie, onorabilul - are drept să voteze cu guvernul: Altă vorbă... Să voteze cu noi e ușor: are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare. 4.6. Comicul microcosmului caragialian Latura socială a comicului apare în O scrisoare pierdută mai mult decât în orice altă piesă a lui Caragiale. Personajele sunt înfățișate sub multe aspecte individuale, precum nume proprii, ticuri verbale, stâlciri de cuvinte, costum, gestică. Structura lor grotească
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual diferit de al celorlalți. E ingenioasă metoda folosită de comediograf, și anume aceea de a pune personajele să se admire unele pe altele cu scopul de a spori comicul microcosmului său scenic. Brânzovenescu este mereu sub influența „puternicei“ inteligențe a lui Tache Farfuridi; amândoi sunt surprinși de naivitatea lui Trahanache, admirându-i „forța“ politică, iar acesta este, la rândul său, încântat de gândirea lui Dandanache. Cațavencu este pentru toți ceilalți
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tipuri de rachiu. Lat. alchim. aqua vitae; din secolul al XIV-lea.) 98 eau (fr.) = apă (rom.). 99 eau-de-vie (fr.) = rachiu (rom.). 100 Léon Ginește, L'alchimie expliquée par son langage, Editions Dervy, 2001, p. 124. 101 "Dacă teatrul este microcosm iar lumea este un macroteatru, adevărul este, poate, dincolo de lume, la trezirea din acest vis care este viața (după Calderón) sau la trezirea din ațipirea provizorie care, după Leibniz, este moartea. Astfel, fastul lumesc al teatrului, ce poartă în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ne e scris fi-ne-va dat! Ochii mei înverzesc semaforul. La joncțiunea științelor liminare Redusă la dimensiuni infinitesimale sub microscop - o biată tresărire moleculă mai degrabă ipotetică de polimer defuncta tristețe, defuncta iubire. Dar uite că trăiește bine-mersi în microcosm în interstițiile sufletului, în firidele firii. Notează-i masa atomică - dezmăț de cifre: e rețeta secretă a fercirii.
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
astfel încât sfârșitul ultimului vlăstar conduce la prăbușirea ei. În cazul nuvelei lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul microcosm format din locuința propriu-zisă, dar și din proximitățile contaminate poartă amprenta melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mecanică CENTRUL DE GRAVITAȚIE ["PUNCTUL DE GRAVITAȚIE E SUFLETUL ORICĂRUI OBIECT] 2255 Oricare corp care are un singur punct de gravitație e față cu tot restul universului un individ capabil de-o împărțire infinitezimală ca și universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - față cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitație e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus, pentru a-l restabili. [DISPERSAREA CENTRULUI DE
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
primejdie care-l paște pe om este "complexul lui Iuda". Neputându-și suporta și înfrânge păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
suporta și înfrânge păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința lui poate realiza o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]