209 matches
-
coacere internă s-au născut poeziile sale”; „vom înțelege mai bine - odată circumscris domeniul aportului străin - prin ce Eminescu însuși aduce o nouă bogăție originală la fondul comun al literaturii europene.” Fiecare poem e analizat, după ediția Perpessicius, într-o micromonografie, investigația mergând de la primele nuclee lirice până la forma definitivă și ilustrând astfel evoluția viziunii și a expresiei în etapele succesive consemnate în variante. Analizele de detaliu, cu citarea în traducere franceză a fragmentelor lirice constitutive, sunt relevante pentru exigența și
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
de la „Curierul românesc” la „Viața românească”, seria de până la 1948, însoțite de succinte prezentări de ansamblu ale publicațiilor și de ampli indici, îi urmează, peste zece ani, lucrarea Reviste și curente în evoluția literaturii române (1978), expunere sub formă de micromonografii a celor mai însemnate curente și periodice literare din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Contribuția fundamentală avea s-o dea H. în 1987, prin Dicționar al presei literare românești. 1790-1982, revizuit, actualizat și intitulat la a doua
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
în corpul propriu-zis și în addenda referințe la peste două mii două sute de publicații, fie integral literare, fie conținând pagini sau rubrici literare și care, toate, au înrâurit într-un fel sau altul viața culturală românească. Articolele sunt alcătuite ca niște micromonografii, cuprinzând date succinte despre istoricul periodicului, lista colaboratorilor principali și a textelor esențiale, aprecieri asupra orientării și valorii publicației în epocă și în perspectiva timpului, precum și, uneori, o bibliografie de referință. O atenție deosebită este acordată debuturilor, astfel încât se punctează
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
numeroase informații despre istoria, geografia, economia, cultura și obiceiurile din ținuturile locuite de români. Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru epocile mai vechi ale literaturii italiene este certificat și de micromonografia închinată prozei lui Petrarca, Petrarca prozatorul (1975). Din scrierile în proză, țesătura sociobiografică recompune analitic atât elemente despre curgerea vieții, cât și mărturii ale personalităților care l-au cunoscut pe marele florentin, alcătuind un portret aproape complet, cu vădite valențe
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
de literatură universală fiind semnate în anii de început de Ion Brăescu, Tudor Vianu, Ovidiu Drimba, Valeriu Ciobanu. De mare interes sunt materialele referitoare la literatura română veche, aparținând lui Virgil Cândea, Dumitru Velciu, Cătălinei Velculescu, lui Alexandru Duțu ș.a., micromonografiile unor reviste mai puțin cunoscute, realizate de Nae Antonescu, Ovidiu Papadima, Emilia Șt. Milicescu ș.a., studiile de estetică literară sau sintezele teoretice semnate de Tudor Vianu, Adrian Marino, Matei Călinescu, Livius Ciocârlie. Nu lipsesc nici articolele de sociologie literară, datorate
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
românească”. E prezent și în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Echinox” ș.a. Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
înzestrat cu o patimă a frumosului” (Mircea Zaciu). Perspectiva din care abordează fenomenul românesc este cuprinzătoare, interesul lui îndreptându-se deopotrivă spre istoria românilor (inclusiv a celor din Basarabia, Transnistria, Pind și Macedonia) și spre limba și literatura lor. De la micromonografii - Umorismo romeno (1939), Damian Stănoiu (1940), Mihail Eminescu (1943), La Junimea e le correnti antijunimiste (1943), Alecsandri (1946) va trece la lucrări ample, ca Grammatica della lingua romena (I-III, 1949), Storia della letteratura romena (1955) și Novecento letterario romeno
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
istorie și ficțiune. Cu acest volum S. deschide o serie de studii asupra operei unor scriitori reprezentativi ai literaturii române, între care Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Marin Sorescu ș.a., prezenți în Melancolia descendenței (1989), Bănulescu fiind preluat și într-o micromonografie apărută în 2000, apoi Marin Preda și Eminescu (Eminescu. O anatomie a elocvenței și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și „realitatea” literaturii (1984), o sinteză care urmărește articularea
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
lui Traian Smădescu, ofițer. Urmează școala primară (1935-1939), gimnaziul și liceul (1939-1947) la Caransebeș, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1947-1951). Lucrează inițial în cadrul Bibliotecii Academiei Române (1951-1953). Debutează în 1951 la „Viața românească”, iar editorial în 1968, cu micromonografia Mihail Sebastian. Doctor în filologie din 1957, cu o teză despre Spiridon Popescu, realizată sub conducerea lui G. Călinescu, devine în același an cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
titulara rubricii „Traiectorii”. Mai colaborează la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” / „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară” (unde din 2002 va susține rubrica „Cronica edițiilor”), „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Manuscriptum” ș.a. Ș. se impune atenției cu micromonografia Mihail Sebastian, care indica un istoric literar riguros, echilibrat și atent la nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
capitolul Opera lui Heliade Rădulescu, scenariul revoltei continue). În secțiunea următoare, intitulată Eminescu. Revolta geniului și geniul revoltei, S. discută esențializarea și redimensionarea revoltei la marele poet, accentul fiind pus pe investigarea operei, nu pe modelul de rebeliune al omului. Micromonografia Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu (1984) reface imaginea cărturarului român, încadrată în ideologia iluminismului european, căruia acesta îi aparține de drept, în timp ce opera este abordată în relație cu scrieri literare din epocă. Caracterul original al Țiganiadei, comentat într-o
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
în „cearta”, încă fierbinte, a „metodologiilor” noi de lectură. Criticul își fixează, prin urmare, de-a lungul unei activități foarte laborioase, prin aceste trei proiecte, ambiții majore. Monografismului îi va acorda o atenție sporadică: de la Lovinescu se va întoarce către micromonografiile unor „figurine” din veacul al XIX-lea, ca în Dimineața poeților (1980), și abia mai târziu la altă reconstituire critică de anvergură, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995; tradusă în 1998 în Franța și în 2001 în SUA). Preocuparea
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte a micromonografiei (V, 30, 1‑30, 4) este consacrată numelui Anticristului. Iată planul secțiunii: 1) contestarea cifrei 616 pe care unii o atribuie Anticristului (30, 1) - contra argumente: a) varianta 666 se regăsește în cele mai vechi manuscrise ale Apocalipsei; b) dispunem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ciuleandra, pentru raftul al doilea Adam și Eva, Răscoala și Gorila, iar pentru raftul al treilea Crăișorul Horia, Jar și Amândoi. Semnificativă rămâne, oricum, deschiderea metodologică față de teorii precum psihocritica lui Charles Mauron. S. va comprima ulterior textul într-o micromonografie, Liviu Rebreanu (2003), o lucrare de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Paris, 1978, p. 38. 30. Atitudinea autorului coincide cu cea tradițională, ai cărei avocați nativi au apărut abia mai târziu. Pentru a aprecia modul și varietatea utilizării plantelor În India antică și precolonială, cu modificări ulterioare, se poate consulta Încă micromonografia Man’s Indebtedness to Plants a lui Girija Prasanna Majumdar, constituită din articolele „Dress and other personal requisites in Ancient India”, „Food”, „Toilet”, În Indian Culture. Journal of the Indian Research Institute of Calcutta I (2) (October 1934), pp. 191-208
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
uzul generației, proiect care ar trebui Însă amplu și corect asociat comentariilor și așa extrem de inegale de care Încă se bucură scrierile sale. În plus, va trebui să suplinim aici ceea ce nici Zerlendi nu putea face, anume să elaborăm o micromonografie despre un capitol Încă prea puțin cunoscut din istoria orientalismului european. Abia trecând de toate aceste etape și preliminarii vom putea, alături de cititor, să scriem din nou despre doctorul sas Johann Martin Honigberger sau să-i citim frumoasa și bogata
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Caragiale în anecdotă (1937), Mușchetarii literaturii române moderne (1939). O „disertație”, Sărutarea (1903), cuprinde o suită de reflecții cam romanțioase asupra sărutului („divină senzație”) și a felului cum se oglindește el în literatură, iar Pictorul Octav Băncilă (1930) e o micromonografie în care autorul se dovedește a nu fi lipsit de pricepere atunci cînd se apropie de artele plastice. Ca traducător, îl atrage literatura rusă, S. recurgând însă, după cât se pare, la un text intermediar nemțesc. A transpus din scrierile lui
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
strategie a înaintării în spirală, ceea ce presupune reveniri și revizuiri, completări și rafinări. Scrierile despre Topîrceanu, Delavrancea și mai ales despre Zarifopol și Duiliu Zamfirescu sunt edificatoare. Se observă, în cazul lui Duiliu Zamfirescu, trecerea de la cutare aspect particular la micromonografie, apoi la ediții succesive de inedite epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1982), ultimul volum fiind editat postum, dar și Introducere în opera lui Cezar Bolliac (1985) și George Bacovia. Nuanțări (1987) ori antologiile întocmite. Toate atestă „o pasiune a scrisului rară chiar în timpul nostru”(Dumitru Micu). Micromonografia consacrată lui Miron Costin este o interpretare a operei cronicarului văzut mai mult ca scriitor decât ca istoric. La apariția eseului despre Ion Barbu - în care își exersează o ipoteză de lucru structurantă: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Editate postum, cele două volume Scrieri din exil (2003), primul intitulat Figuri din lumea literară, iar al doilea Portrete politice, mărturisesc darul lui Ș. de a evoca vremurile și oamenii. Lângă portretele de mici dimensiuni stau câteva de mărimea unor micromonografii, precum cele închinate lui E. Lovinescu și N. Iorga. Evocările se întind de la anii studenției sale boeme și ai începuturilor literare (sunt remarcabile secvențele despre Academia Bârlădeană, despre participanții la întrunirile ei literare, Al. Vlahuță, G. Tutoveanu, V. Voiculescu, V.
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Fragmente despre teatru (1998), A muri în Tibet. Jurnal (1998) și Despre regi, saltimbanci și morminte (I-II, 2001-2003). Toate direcțiile se vor reuni în Geografia literaturii române, azi, proiect anticipat de exercițiile preliminare din Geografie literară (2002) și de micromonografiile Ioan Slavici (2002) și Octavian Goga (2003). Cartea se vrea „o istorie alternativă a literaturii, în care să citim cu folos așezarea spațială a temelor, obsesiilor, proiectelor”. Or, din acest punct de vedere, primul volum al ciclului, Muntenia (2003), e
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
disocieri, sinteză, dar și pentru construcție și orizonturi ample. Este originală viziunea filologico-istorică asupra manipulării imaginii lui Vlad Țepeș în lumea germanică - și mai târziu în tot Occidentul - prin versiunea Dracula, într-o lucrare de imagologie: Răstălmăcirea lui Țepeș (1992). Micromonografia Panait Istrati și Kominternul (1994) abordează, cu instrumentele sociologiei literare, o miză interzisă anterior: cauza „morții civile” a lui Panait Istrati, dictată de Komintern. „Adio, domnule Maiorescu!” (1995), la origine lucrare de doctorat, urmărește posteritatea criticii lui C. Dobrogeanu-Gherea și
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
observația și disociația se comunică printr-o retorică barocă, aparent desuetă, dar bine studiată sub raportul efectului de remanență. Aceste calități (și defecte în același timp) pot fi observate în volumele Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despre Ion Budai-Deleanu și St. O. Iosif, în studiul despre Lucian Blaga, scriitorul fiind văzut prin prisma „afinităților și izvoarelor” ori prin aceea a unei biografii interioare. V. se numără printre exegeții care au apropiat opera lui Blaga de realitatea
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
prefațat ediții din scrierile lui Victor Eftimiu, Ioan I. Livescu, Tudor Mușatescu și a îngrijit volume de memorialistică ale unor personalități din lumea teatrală (Lucia Sturdza Bulandra, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu). În 1959 începe să publice o serie de micromonografii consacrate unor actori ai scenei românești, lucrări destinate publicului larg. O documentare minuțioasă stă la baza cărților Ion Brezeanu (1959), Tony Bulandra (1961), Lucia Sturdza Bulandra (1962), Alexandru Davila (1965) și Matei Millo (1967). Scrupulul exactității îl face pe V.
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
literare ale cuceririi independenței naționale (1976), Interferențe literare româno-franceze (1977), Epopeea națională în literatura romînă (1980), Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea, Scriitorii români și unitatea națională (1988). Contribuții importante la data elaborării lor sunt monografiile și micromonografiile Alecu Russo (1964), Doi nuveliști: Emil Gârleanu și I.A. Bassarabescu (1965), Dimitrie Anghel (1966), Gala Galaction (1967), Mateiu I. Caragiale (1970), Dimitrie Bolintineanu și epoca sa (1971), Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu (1972) și Perpessicius (1974). Bunăoară, pentru
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]