92 matches
-
10%) (vezi articolul principal al pădurii pentru detalii). Din punct de vedere geologic, roca fundamentală o constituie acumularea de sare, în unele locuri foarte aproape de suprafață. Așa se explică concentrația mare de NaCl în apa lacurilor și fântânilor de aici. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită (plantă adaptată condițiilor de viață pe solurile sărate), prezente în sărăturile de la Jabenița, certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
numai două - Ocna Șugatag și Sovata sunt de interes național, ca stațiuni, dar ca potențial terapeutic, toate au o valoare ce depășește granițele României..." ..."Exploatări de sare la suprafață, exploatări arhaice de mici dimensiuni, au existat în majoritatea suprafețelor salifere. Microrelieful suprafețelor respective, cu numeroase excavații sau surpări (prăbușiri), ocupate azi de bălți, mlaștini cu apă dulce sau numai vegetație specifică unei umidități ridicate, prezente în sărăturile de la Coștiui, Ocna Șugatag, Figa, Jabenița, Orșova, certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
treptat până în Valea Dunării și Valea Nerei. Între Valea Râlii și Coronini (Pescarii), în partea de sud a Munților Locvei se desfăsoară Depresiunea Moldova Nouă, care a permis formarea ostrovului Calinovăț. Procesle actuale de modelare (șiroire, torențialitate) au generat un microrelief carstic cu văi torențiale cu aspect de mic canion. Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți se află parțial în Parcul Natural Porțile de Fier, pe direcția vest-est, de la Valea Cernei, în vest, până la extremitatea estică a parcului și coboară în altitudine
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
est de apele Călmățuiului, iar la vest de cele ale Oltului, se află la circa 50 km de curba hipsometrică de 200 m care marchează limita geografică între Podișul Getic la nord și Câmpia Română la sud. În acest sector microrelieful este format din crovuri și gorgane. Partea estică a acestei câmpii este străbătută de două văi aproape paralele cu Călmățuiul, numite Vâlceua Mare și Vâlceua Mică. Clima comunei Sprâncenata este o clima temperat-continentală de tranziție, iar în raport cu relieful existent este
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
Nivelul de eroziune superior se regăsește pe vârfurile Vlădeasa, Buteasa, Vârfurașu (1688 m) și Poieni (1627 m). Celelalte două suprafețe de eroziune se găsesc la altitudinile de 700-800 m (suprafața Traniș) respectiv 600-700 m (nivelul Feneș-Deva). Se poate observa bogăția microreliefului. La altitudinile mai mari, ca urmare a forței de eroziune a gheții și zăpezii, s-au creat multe forme de relief mici, care întrerup monotonia peisajului prin varietatea lor. Pe culmi apar terase de soliflucțiune, iar pe alocuri versanții sunt
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
are înălțimi ce variază între 50 și 125 m (300 - 425 m altitudine absolută). Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat. Formațiunea s-a format prin eroziunea produsă de un torent în
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
prinzând sub el cristalinul autohtonului și învelișul lui sedimentar. Intercalațiile de amfibolite și gnaise, ca și o parte din numeroasele lentile de cuarț și pegmatite din cadrul cristalinului getic, se înscriu în relieful munților Godeanu, alcătuind vârfuri mai înalte, abrupturi cu microrelief framântat sau stânci izolate. La extremitatea estică, sedimentarul pânzei, format din conglomerate și gresii permiene, alcătuiește un relief specific de dezagregare. Formațiunile sedimentare ale autohtonului, reprezentate în special prin calcare, gresii, conglomerate, marno - calcare, argile jurasice și cretacice, apar în
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
puțin răspîndite. Mult mai extinse sînt formațiunile sedimentare eocene, aparținătoare flișului transcarpatic. Ele sînt formate din gresii, conglomerate, calcare dolomitice bituminoase cu poziție transgresivă, bine reprezentate în zona Masivului Oușoru și în general pe flancul estic al Suhardului, care dau microrelieful cel mai spectaculos, ce se înscrie pregnant în peisaj, întocmai unor imense ruine, reprezentînd puncte de mare atracție turistică. Aspectul reliefului este impus de predominarea șisturilor cristaline, care dau în general forme greoaie. Din punct de vedere hipsometric Suhardul reprezintă
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Mureșului, de unde-și dezvăluie un profil crenelat, cu acel aer de atrăgătoare sălbăticie. Munții Trăscăului reprezintă o unitate montană care compensează lipsa urmelor glaciare, a piscurilor semețe, cu alte valențe — cu nimic mai prejos ca importanță — dintre care am aminti microrelieful periglaciar, bine reprezentat aici. Atracția turistică pe care o exercită acest masiv constă, poate, tocmai din neașteptata lor complexitate și diversitate peisagistică, fără îndoială, un rol important în definirea trăsăturilor cadrului natural al Trăscăului îl are relieful carstic, bine reprezentat
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
valea principală, creând culmi orientate pieziș spre Râmnicu Vâlcea. În partea de nord, la est de Olt și contactul cu Masivul Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai complicată. La marginea
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
în cartierul Goranu al Municipiului Râmnicu Vâlcea. "Rezervația Naturală Ocnele Mari" are o suprafață de 15 ha. Rezervație naturală geologică situată pe teritoriul orașului Ocnele Mari, în bazinul pârâului Sărat, afluent de pe dreapta al râului Olt. Are drept scop conservarea microreliefului spectaculos dezvoltat pe depozite de tuf dacitic si trovanți. "Rezervația paleontologică Golești" are o suprafață de 10,0 ha. Este situată în comuna Golești, sat Poienița în bazinul pârâului Sâmnic. Are drept scop conservarea numeroaselor fosile de vertebrate și, impresiuni
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
în argilele dezintegrate ale sarmațianului mediu în rocile tehnogene, argilo-nispoase în condițiile suprasaturării cu ape atît de la precipitațiile atmosferice cît și de la apele subterane. Alunecărilor de scurgere le sunt caracteristice formele alungite în plan. Direcția lor este orientată spre văgăunile microreliefului pantelor unde se produce o concetrare a apelor subterane și terestre o suprasaturare anumită de apă, acestea fiind provocate de legăturile strînse dintre activitatea primelor și regimului precipitațiilor atmosferice. Volumul alunecărilor de asemenea diferă de la cîțiva pînă la sute de
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
porțiuni se formează torenți de alunecare. Ei au aspectul unor fîșii cu lățimi de zeci de metri înaintînd spre baza versantului. Se deosebesc de restul deluviului de alunecare printr-o plasticitate mai mare prin viteza mare de deplasare și prin microrelieful lor. Suprafața alunecărilor curgătoare are de obicei neregularități foarte mici prezentînd aspectul unei arături bolnăvicioase (fig. 4.2 p 51). Un subtip al alunecărilor de scurgere e alunecarea în formă de cuib. Ea se dezvoltă pe versanții formați din alternanțe
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
multiseculara, cu fânețe ce aparțin regiunii de silvostepa din nordul Moldovei, cu pâlcuri de stejar și gorun, bogate în poieni, iazuri și terenuri mlăștinoase, unele din ele cu soluri salinizate. Aici au avut loc numeroase alunecări de teren, formând un microrelief variat care în corelație cu factorii abiotici au dat posibilitatea instalării unui covor vegetal bogat în specii cu caracter pontic. Aici se află peste 570 de specii de plante antofite , dintre care adevărate rarități floristice pentru România, cum ar fi
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
c) Alunecările-surpări sunt legate de marile râpe de desprindere rezultate în urma alunecărilor profunde și s-au format prin ruperea și căderea pe pante a masei de teren, urmată de împingerea laterală pe un plan de alunecare. Partea alunecată prezintă un microrelief cu numeroase trepte și este străbătută de crăpături transversale. Alunecările profunde sunt de două tipuri: glimee și sub formă de trepte. a) Alunecările de tip glimee (grueți) afectează suprafețe restrânse în și, după raportul lor cu structura geologică, se împart
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse. Geomorfologic relieful luncii se prezintă în general plan, cu o pantă continuă de la nord spre sud. Transversal terenul este înclinat spre râul Prut (est). Aspectul general al luncii este cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Meridionali (Munții Cindrel, Munții Lotrului și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]