159 matches
-
în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească un convențional și simplificator mod de abordare. Unda nostalgică urmărește și învăluie, în cele din urmă, și reportajele ori însemnările autobiografice din Ținutul Sânzienelor (1984) sau paginile din microromanul Ani de studenție (1989). SCRIERI: Greieraș poznaș, București, 1974; Zăpezile fierbinți, București, 1976; Copac solitar, București, 1981; Pentru pământul natal, Buzău, 1982; Ținutul Sânzienelor, București, 1984; Ani de studenție, București, 1989; Blitz în eternitate, Râmnicu Sărat, 2002. Repere bibliografice: Alex.
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
Deriziunea are, și acum, trimiteri evidente la totalitarism și la spectrul tragico-ridicol al comunismului; ceea ce a și provocat comentarii nefavorabile în cronicile pariziene de spectacol ale piesei. O abordare a absurdului încercase scriitorul încă din Timbrele de altădată, unul din microromanele ce i-au pregătit debutul literar, publicat în „Jurnalul literar” (1998), după aproape o jumătate de veac de la scrierea lui, și, mai pregnant, în nuvela Pe vremea șoferilor ruși, text redactat în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
invizibil și 20 de povestiri fantastice”, VR, 1971, 5; Eugenia Tudor, „Capcanele timpului”, VR, 1973, 1; Dan, Proza, 134-136; Paul Dugneanu, „Grifonul lui Ulise”, o parabolă modernă, LCF, 1976, 37; Dana Dumitriu, Imagini mișcate, RL, 1976, 37; D. Micu, Două microromane, CNT, 1976, 42; Ioana Crețulescu, Fantezie și rigoare, LCF, 1978, 12; Sorin Titel, Un roman de anticipație, RL, 1978, 22; Dan-Ion Vlad, Un Babel în viitor, R, 1978, 5; Anton Cosma, „Babel”, VTRA, 1978, 11; Sultana Craia, Timpul ficțiunii, LCF
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
manieră insolită, este prezentată și revoluția din 1989. Nimic festivist, nimic „eroic”, totul fiind privit din perspectiva unui biet om năuc, victimă inocentă a unui coșmar, despre care crede că înseamnă revenirea la adevărata viață. În Doctorul de pe comoară, pe lângă microromanul care dă titlul volumului (unde sunt narate întâmplările zguduitoare prin care trec un medic basarabean și familia sa în timpul celui de-al doilea război mondial), figurează câteva proze (Ruine, în primul rând) de o reală forță emoțională, ce surprind cu
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
texte inedite, între care un memorial - Slujba din hol - și diverse jurnale, ele au fost strânse în volumul Cărți și o altă carte (1999), urmat de Cruciada umbrelor (2001), reunind o mare parte din cronicile și articolele din „Universul literar”. Microromanul Interior, intitulat inițial Margini, Margini de oraș, Eu și orașul, Apropiatul etc., se înscrie printre primele tentative românești de renovare a genului, pe urmele unor modele europene prestigioase (îndeosebi André Gide), în direcția autenticității. Sub zodia acesteia urma să stea
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente (care sfârșesc adesea rău) ale acestuia, ca în Mera Maria, Oameni de iarnă, Logodnica mecanicului Gavrilov. Tema singurătății, a inadaptării și a universului compensator este reluată în microromanul Scene din viața lui Anselmus, compoziție migăloasă, în trepte, executată cu finețe. Narațiunea, mai mult o suită de scene, înfățișează o lume stranie, reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel de marionete, simboluri, ipostaze
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și o paletă de figuri de stil de asemenea convențională și destul de sărăcăcioasă, abundența interogațiilor retorice încarcă și sufocă substanța poemului. Iarna când au murit cangurii (1984), subintitulat „microroman”, se încadrează în tiparul „literatură de vacanță” - o proză marcată de gratuitate, dar salvată de un umor care face lectura agreabilă. Personajele principale alimentează o intrigă de factură erotică, bazată pe aparentul conflict între o personalitate cam rigidă și una
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
și simplitatea sufletească a poetului-pescar, sunt coordonatele esențiale ale acestor texte. În culegerea de proză scurtă Valetul de pică (1980), predomină obsesia iubirii neîmplinite, pe fondul experienței de război a autorului. Apare aici și nuvela Fata barâșnicului, o variantă a microromanului Plimbarea domnișoarei Sura, publicat în 1925, scriere unde este incriminat absurdul unei iubiri care se vede „răsplătită” în cele din urmă pecuniar. În general, se poate vorbi la L. de o proză realistă, tradiționalistă, deseori cu accente melodramatice. SCRIERI: Plimbarea
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
Drept doi ani (1940-1942), ulterior fiind mobilizat la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung. Obține gradul de sublocotenent într-un regiment din Sibiu, pleacă pe front și își pierde viața în luptele de la Turda. În 1944, postum, îi apare microromanul Ca floarea câmpului.... Sursa de inspirație a scrierii lui S., Ca floarea câmpului..., o constituie propria copilărie și adolescență, locul central ocupându-l figura prietenului și mentorului Alexandru Drăgănescu, un văr mai mare. Romanul polarizează sentimente puternice, transformându-se într-
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972), Linia de plutire (1987), Orbirea („Literatura și arta”, 1992). Dintre piesele lui
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul răzbate la fiecare pagină, din plăcerea enormă de a combina situații, de a prelucra în mod superior stilistic, din umorismul parodic al viziunii. Postum, în 1981, apare microromanul Moara lui Veselin, replică și totodată prelungire în proză a ciclului baladesc Strada care urcă la cer, în care evoluează o galerie de personaje din toate stările sociale și etniile burgului transilvan de pe la 1900, în aceeași viziune carnavalescă asupra lumii
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Întâmplă se schimbă complet”. Succinta caracterizare pe care Culianu o făcea literaturii fantastice a lui Eliade era vădit superioară celei strict literare, pentru că pornea de la premisa de neocolit că, indiferent care ar fi fost valoarea literară a acestor nuvele și microromane fantastice, privite Într-o continuitate care Începe prin Cum am găsit piatra filosofală și sfârșește În hadit-urile pe care, laborios și interogativ, i le consemna În ultimii săi ani, această literatură nu poate fi desprinsă dintr-un continuum de semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
element din structura conștiinței”, sunt deopotrivă actuale și importante. Mai târziu, și nu mai puțin explicit, exact acesta va fi sensul major al povestirii (funcția majoră a reamintirii printr-un procedeu literar), ca și, neîndoios, al propriilor povestiri, nuvele și microromane. O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”tc " O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”" Despre scr. siddhi (p³. iddhi, tib. grub-pa), Eliade a făcut un fel de sinteză policentrică, utilă și azi: În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de Filosofie la Universitatea din București lucrează ca educator la o școală de surdo-muți (1964-1966), redactor la revista „Paza contra incendiilor”(1966-1972), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia”, iar din 1973 la „Flacăra”. Debutează la „Astra” în 1967, iar prima carte, microromanul Eternitate locală, îi apare în 1973. Umorist dotat cu vervă și cu o capacitate de a observa modul în care limbajul tinde să recreeze imaginea realității, S. izbutește să dea în Eternitate locală și în Solfegiul biruinței (1983), roman scris
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
rechemat în țară. Nu dă curs chemării, astfel că, în aprilie 1946, este demisionat prin nesupunere la ordin. Stabilit un timp în Sicilia, se pare că după 1950 a emigrat în Argentina și locuia la Buenos Aires. O nuvelă (sau un microroman), Magie albă, scrisă în 1932, îi era editată în 1952, în condiții grafice precare și într-un tiraj cvasiconfidențial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu. Dincolo de poezie și teatru, adevărata vocație a lui S. pare
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar tentative nereușite ale autorului de a surprinde, în litera realismului
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
literară a șantierului național al tineretului „Bumbești-Livezeni”), i-a apărut în 1956. Reportajul este specia de relatare profesată cu predilecție. Editat în formă brută (Oameni și stânci, O cursă lungă, 1964) sau prelucrat în povestiri (Ceairul lui Ali, 1957) și microromane (Drumuri albastre, 1962, Lumini de poziție, 1964), el prezintă „noile realități ale timpului”, așa cum se răsfrâng mai ales asupra locuitorilor din Dobrogea. Superficialitatea voluntară a descrierii contextului istoric, dezvoltarea lui convențională salvează de la îndoctrinare „tablouri” pitorești, reflectând specificul regional și
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară”, „Karpaten Rundschau”, „Foaie pentru minte, inima și literatura”, „Luceafărul românesc” (Canada). Prima carte, un microroman cu subiectul plasat în timpul războaielor daco-romane, Lovituri din umbră, scris în colaborare cu Paul Antim, îi apare în 1967. Între 1993 și 2000 e secretar, apoi secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din Brașov, care îi acordă premii în 1977, 1982
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
să își publice scrierile în timpul scurtei sale vieți, întreruptă de o boală incurabilă, căpătata în anii serviciului militar. Unele au fost tipărite postum, în volumele Sol (1977) și Față Morgana (1989), iar o antologie, cuprinzând poezii, poeme în proza, nuvele, microromane, s-a editat abia în 1996. Asimilarea esteticii expresioniste și a poeticii folclorice susțin la Ț. căutările insistențe în zona metafizicului, revelarea „fetei celeilalte a lucrurilor” devenind programul său estetic. Peste poeme, marcate de viziuni dramatice, planează un „strigat” după
TUCHILATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
după ideal, solar și frumos. Metaforele și simbolurile proiectează realul în mit, pe un fundal al meditației și al unei atmosfere romantice misterioase. Reflecții asupra vieții și morții sunt transpuse în vocabule insolite, intens emotive, de o vibrație muzicală aparte. Microromanele Dânsul păpușilor și De partea cealaltă a soarelui sunt alcătuite din tensionate viziuni expresioniste asupra condiției umane, mizând pe elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol
TUCHILATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
o tot mai marcată modernitate, o proză de finețe, cu valențe simbolice și parabolice. După nuvela - sau micul roman - Reîntoarcerea posibilă (1966) și volumul de schițe și povestiri Valsuri nobile și sentimentale (1967), apare Dejunul pe iarbă (1968), tot un microroman, care îl consacră, întrucâtva, ca experimentatorul en titre al procedeelor Noului Roman în literatura română a momentului. Un ecou destul de important avea să aibă Lunga călătorie a prizonierului (1971), roman parabolic, kafkian, cu sens evident antitotalitar. Un comentator avea să
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
rănit și apoi decorat cu Ordinul sovietic Krasnaia Zvezda, și până la „bucuria oropsiților” că a fost numit un nou guvern, al „lor”, concluzia nu poate fi decât aceea că „eroi sunt doar cei care mor”. U. publică în 1951 un microroman, Flăcăul de pe tanc, care, având aceeași intenție de manipulare ce urmează indicațiile partidului, este, poate, cel mai semnificativ din seria sa de producții repetitive. „Flăcăul de pe tanc” este o cătană din popor, slobod la gură și voinic, în conflict cu
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
este de atmosferă, dar și efect al modalității de a nara. Registrele temporale se întrepătrund, notațiile din prezent alternează cu ecourile subiective ale unor întâmplări petrecute în trecut. În Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor (1982), carte în care sunt incluse două microromane, U. pune în pagină anchetele întreprinse de un căpitan de miliție pentru elucidarea unor crime și descoperirea asasinilor. Prozatorul știe să dozeze elementele ce permit aflarea adevărului, întreține abil suspansul și oferă un deznodământ într-o oarecare măsură neașteptat. Povestirile
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
burlesc, ca și Cartea păcatelor, acesta mai degrabă sumbru, amintind întrucâtva de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar într-o versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat „povestire”. U. operează acum cu subiecte pretențioase și grave: tradiția, mitul, confruntarea între raționalism și epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul abordat sub semnul deriziunii
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]