263 matches
-
grea, de pâslă, iar sub tricou un toc de vâslă. Misiuni primeam de la Partid - dușmanii țării să-i lichid. Discret, le deschideam cabina: -Vă scap de ăștia, merg în China! Naivi, ei se urca pe scaun și admira motor ce miaun. Bătaia o-ncasa deplină, să-și verse dușmănoasa splină! La urmă, raportam în sat: -Dușmanii-n râu i-am basculat!“ Conducătorul, blând, mă înțelege; e-un impostor, ce l-a substituit pe Rege: „-Orice dorință ți-o împlinesc, dacă mă lauzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
v-a făcut asta?“ Nu i-am mai răspuns; de mulțumit, nici atât. N-aveam pentru ce. Era ca toți polițiștii: amabil și conștiincios ca o conopidă. Am sărit din nou în mașină și-am luat-o spre casă, cu Brutus mieunând discret. Îmi asortase bancheta, parcă evadasem dintr-un depozit de făină. Ideea bună era însă alta, nu aia cu secția de poliție. Am oprit în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
circ, ci locuință!... ( trage husa de pe colivia lui Coco) Coco: Scandal! Scandal! Gigel: Da Coco, scandal... Coco: Circ! Circ! Miki: Uite moțatu’! Circ!? Gigel (vede avizul pus de Miki): Cine a pus avizul? (Piki latră la Miki) Tu, Miki...( Miki miaună afirmativ) ,, Lătratul permis dimineața între 8 și 9’’. (Piki, lătrat în dezacord) Piki, regulamentul trebuie respectat, altfel ne reclamă vecinii, și... (Piki, în două picioare, îi întinde o lăbuță lui Gigel; dau mâna în semn de acord) Bravo Piki... Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
el mai șiret decât mine? I-o coc eu moțatului... Gigel: O adevarată familie de nobili, de aristocrați. Miki, la plimbarea de dimineață. Tu, Piki, ascultă puțină muzică până fac o lecție cu Coco, că s-a cam plictisit. (Miki miaună și iese, Piki își pune căștile la ureche și ascultă muzică; iar Gigel începe lecția cu Coco). Gigel: Coco, ce facem? Coco: Miki, miau! Piki, ham! Coco? Gigel: Bună dimineața, bună ziua, ??, mâța, Piki... Coco: Gigel, mama, tata... Gigel: Păi hai
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și, în două picioare, începe să dirijeze venind către Gigel ; pe muzică, Coco începe să recite poezia auzită la Gigel ; mare surpriză ; aplauze) Miki (se apropie de Gigel și începe și ea un dans cu rostogoliri « artistice » în timp ce miaună cu mare « eleganță », sărind în brațele lui Gigel ; cu o labă îl mângâie pe cioc pe Coco care se află pe brațul lui Gigel) : Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule... Coco: Familia! Familia! Familia! Miki: Familia? Tot îți sucesc eu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
aplaudă ; se repetă; cântă și Raluca) Miki: Vai, Raluca, ce rockeriță ești! Parcă ești de la Operă, am văzut la televizor, în sat. Raluca: Miki, tu nu cânți niciodată? Miki: Eu?! Cânt mereu, dar nu în curte și cu...(începe să miaune pe diferite registre, care se aseamănă cu o melodie). Raluca: Oho, ce surpriză?! Bravo, vin-o în brațele mele. (Miki, nedumerită, sare după câteva clipe în brațele Ralucai, care o mângâie): Bravo! Miki: Raluca, ți-e dor de Grivei? Mâine
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-mi va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să trăiești În doi. O experiență pe care nu o Împărtășise cu o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi dădea posibilitatea să-și descarce tensiunea pe care o simțea invadându-i capul. Trecuse deja de amiază și onorabilul Încă nu-i spusese dacă-i acorda sau nu permisiunea de a pleca. Nu e o procedură legală, Buonocore - se mieuna el -, iar eu sunt un om al legii: ca și cum atunci când Îi convenea lui n-ar fi uitat de toate astea! La naiba, permisul acela avea o importanță vitală. Și dacă păpușoiul ăla creț, orgolios și egoist nu avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea periuța de dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi ca doi soți. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mizerie? Câștigă mai puțin decât femeia mea de serviciu. E normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții. Eu am Înscris fetele la Nazzareno - o școală privată Îți dă mai multe garanții, nici nu se poate compara. Alta, mieunând: — Chateaubriand e mai frecventat, școlile italiene ar trebui evitate. Corul intona: Perché so come sono infatti chiedo/ perdono. În sfârșit, Antonio o recunoscu pe doamna Fioravanti, așezată pe marginea fotoliului, cu spatele drept, de parcă i-ar fi Înfipt cineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prima zi, deși nu știa nici ea ce sex are, dacă are sex, sau măcar pe unde face pipi. În cîteva săptămîni, Boule-de-neige a ajuns motan În toată regula. Sau pisică. Era melancolic(ă) și avea o privire ciudată. Nu mieuna niciodată, nu se juca deloc cu șoricelul de cauciuc pe care i-l cumpărase stăpîna sa. Uneori se privea minute În șir În oglindă. Cum s-ar zice, ducea o existență foarte discretă. Oricum ar fi fost, doamna Delilah se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În al doilea rînd, va fi cu mult mai inteligent decît orice om, rezolvînd În minte orice ecuație diferențială. În sfîrșit, meta-oamenii nu vor mai folosi limbajul articulat al oamenilor, ci vor comunica direct prin telepatie. Iar În rest, vor mieuna ca pisicile. Aici a intervenit În discuție și tovarășa Elena, care a precizat că, față de oamenii muncii din prezent, proprietari, producători și beneficiari ai mijloacelor de producție, cărora nu le place alimentația rațională, meta-oamenii s-ar putea hrăni numai cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spațiu și ca timp Într-unul și același obiect 1. Efectul produs de cuvânt ca sunet lingvistic. Un cățel! Îl vei privi și te vei aștepta ca, provocat, să latre (fiindcă un cățel asta face, latră). Dacă ar Începe să miaune, prin aceasta amprenta obiectului ar intra din nou În joc, exercitând o violență neașteptată asupra configurării fenomenului și obligându-te să pui la Îndoială eticheta pe care tocmai ai ales-o. Un cățel! și te vei aștepta ca Înăuntrul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai originar decât o transmitere, fie ea și În ambele sensuri, de informație). Fiecare constituire fenomenală poate fi repusă În discuție, În mișcare nu doar de o modificare neconcordantă a datelor senzoriale provenite de la obiect (de exemplu, dacă Măcățel ar mieuna), ci și de modificarea, de către un subiect căruia Îi atribui aceeași capacitate de sinteză-sub-semnificate ca și mie, a cuvântului ce se rostește despre obiect. Tocmai eul, cel mai puternic dintre cei trei agenți ontologici mai sus pomeniți (cel care În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre condiția poetului se afirmă tranșant că „acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
spunea " Alo!" înainte ca eu să apuc să ridic receptorul), radioul și televizorul (a trăit războiul din Golf în direct, a imitat mugetul avioanelor gata să-și înceapă bombardamentele "chirurgicale" asupra Bagdadului), dar a făcut cunoștință și cu animalele domestice (mieuna așa de bine, de ziceai că-i pisică), precum și cu păsările care veneau să-l vadă pe verandă sau care brăzdau cerul (aveam să-l aud adesea croncănind). Judecând după ochii săi rotunzi, larg deschiși, ați fi tentați să credeți
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
plânge, a suspina, a boli, a respira, a dormi, a tuși, a strănuta etc. • verbe de devenire: a deveni, a adormi, a se ticăloși, a roși etc. • verbe de acțiune - de natură onomatopeică: a măcăi, a fâlfâi, a gâgâi, a mieuna etc. Planul semantic al verbelor obiective este orientat de către subiect spre exterior, reprezentând doar o depășire a sferei subiectului sau implicând un obiect exterior. Se cuprind în această categorie: • verbe de acțiune: a citi, a merge, a omorî, a minți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intrarea în relație sintactică de interdependență cu un nume (pronume) caracterizat semantic prin trăsătura + uman: Dunărea izvorăște din munții Pădurea Neagră. Câinele a lătrat a treia oară. Sunt verbe unipersonale, verbele caracterizate semantic: • prin trăsătura +animat, - uman: a cotcodăci, a mieuna, a lătra etc. • prin trăsătura - animat: a erupe, a izborî, a răsări, a rugini etc. Observații: Verbele unipersonale, compatibile cu variabilitatea planului expresiei, pot realiza integral opoziția de persoană și în plan semantic, prin mutații semantice, de natură stilistică, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vremea însăși cu tot ce se-ntâmplă-n ea.” (M. Eminescu) c. verbele personale al căror plan semantic se caracterizează prin trăsătura - uman sau prin trăsătura -animat: a bâzâi, a chițcăi, a fâsâi, a gâgii, a mârâi, a lătra, a mieuna, a vâjâi, a adia, a răsări, a apune etc. „Ne-om culca lângă izvorul / Ce răsare sub un tei.” (M. Eminescu) „În pod miaună motanii, la curcani vânătă-i creasta.” (M. Eminescu) Observații: Și aceste verbe pot avea, în întrebuințări
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin trăsătura -animat: a bâzâi, a chițcăi, a fâsâi, a gâgii, a mârâi, a lătra, a mieuna, a vâjâi, a adia, a răsări, a apune etc. „Ne-om culca lângă izvorul / Ce răsare sub un tei.” (M. Eminescu) „În pod miaună motanii, la curcani vânătă-i creasta.” (M. Eminescu) Observații: Și aceste verbe pot avea, în întrebuințări speciale (cu sens figurat), complement-obiect: Nu mă mai bâzâi la cap! d. verbele subiective, care exprimă acțiuni, stări, procese, închise în sfera subiectului, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi raportat la ființe umane; acțiunea exprimată de aceste verbe este raportată la un subiect, chiar agent-protagonist al acțiunii verbale, dar acest subiect nu-și poate asuma condiția dialogului, nu poate trece în locutor sau interlocutor: a lătra, a mieuna etc. Aceste verbe se pot conjuga și la persoanele I și a II-a, dar numai dacă se produc mutații în planul lor semantic; verbele se întrebuințează în sens figurat: „Latri toată ziua...” Realizează toate opozițiile categoriale verbele tripersonale, al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dispus să se lase învățat", Ernst Robert Curtius, 1970: 87) și face parte din recuzita strategiilor de manipulare, de persuasiune, de seducție a cititorului (v. și Tatiana Slama-Cazacu, 1999). Iată câteva exemple oferite de Jurnalul National. ,,Ce naște din pisică miaună prin Europa" (2013); "Aforismele cinicului, filiera rusească"; "Așa mamă, așa fiică"; "Scrisori de la Moș Crăciun". "Ciocoii vechi, noi cu neobarbarii" este un articol care se încheie cu enunțul: "Ciocoii noi de pe vremea lui Filimon au devenit astăzi ciocoi recenți. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]