262 matches
-
întinse pe masa de lângă vrăjitoare: - Post mai e băiatul ăsta, mieună lighioana, doar știe că numai aurul poate să îi ia puterile babei. Bine că nu înțelege limba animalelor! Dar, vedeți voi, Ionuț înțelegea limba animalelor, așa că înțelese tot ce mieunase mâța. Problema era că nu avea la el nimic din aur înafara fluierului dăruit de mama lui. - Vino la bunica, îl chemă cu voce mieroasă bătrâna, să te îmbrățișez așa cum trebuie. - Acum are să-i vină de hac, râse pisica. Are să
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
că îngheață. Mary Morgan făcea declarații de amor. - Frumoaso, găsim noi un loc, să ne facem de cap! Poate chiar în fanul proaspăt din grajd. Ce zici ? Vocea mieroasă a lui Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine, Stace! miaună Mary, făcând pe ofensata. - Da’ ce crezi, că sunt o sărăntoacă din sat? Făcea pe îmbufnata. Alma se amuza în sinea ei. Ce creaturi infame erau amândoi! Ce planuri murdare, urzeau? -Nu, iubito. Ce poate fi mai romantic decât o
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
și se înmulțeau în draci. Cert este că, în numai un an, numărul lor se cam dublase însă pe lume nu mai era nimic de mâncat. Tot ce putea fi halit, dispăruse! Tigrul Suprem se puse pe răcnit! În fața lui mieuna Tigrul Savant, speriat clește că va fi înghițit 1 - Bă, idiotule, mârâi Supremul, unde dreacu’ ți-a fost bă, mintea aia a ta de rahat, când ai gândit asta! Acu’ ce facem?! Spune, până nu te pun pe grătar! - Preabunule
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
dumbrava pădurii ca s-o asculte și să-i îndeplinească dorințele, procesiune care ținea până la primul cântat de cocoș. (Unii vecini de-ai Bușicăi spuneau că "maioru" avea misiunea ca la miezul nopții să tragă de coadă un motan, care mieuna de se ridica părul măciucă la codanele cărora le descânta de măritiș. Altă dată când trebuia să-l dezlege de farmece pe bărbatul plecat de acasă ca să se întoarcă la soție, dădea drumul din traistă la câțiva porumbei care prin
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
care se descurcase foarte bine, în timp ce Igor, pe fața căruia apăruse o expresie de aparentă nepăsare, își împinse cu piciorul ghiozdanul spre colțul patului și se întinse să tragă de coadă, pisica ce moțăia încolăcită pe preșul din apropierea sobei. Aceasta mieună prelung și într-un singur glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul ușii ce se deschisese, se ivi silueta tatălui. Arina și Dora se grăbiră spre el bucuroase, apucându-l fiecare de
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta, În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
forurile protectoare pe cap, m-am sesizat din oficiu și m-am constituit parte civilă și (rău)vătămată în propriul meu proces, pe care l-am intitulat ad-hoc „Icsuleasca (adică eu) contra Statului”. Contra statului degeaba pe la geamuri pe sub care miaună mâțe trase de coadă, contra statului acasă duminica dimineața, în timp ce bunii creștini iau calea Bisericii (sau măcar se străduiesc), înfruntând vicisitudinile vremii și ale vremurilor, ghearele pisicii și colții babei, precum și împotriva altor state, dintre care amintim doar pe cele
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului pe plajă o femeie grasă mi-a făcut loc sub umbrelă * barcă pe lac doi îndrăgostiți ies din lume * cu șoarecelșe-n gură miaună cumplit dar nu-i dă drumul * din volumul Poeme cu ochii inguști Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 739, Anul III, 08 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342197_a_343526]
-
dădu motănelului să sugă un colț. Din când în când mai turna câte un pic de lapte pe cârpă până când micul animal se sătură, se făcu covrig și adormi. În somn, tremura parcă de frig și din când în când mieuna subțirel. Femeia îl înveli cu un pulovăr vechi și se culcă și dânsa. A doua zi de dimineață, Babana simți că cineva trage de pătura cu care era acoperită. În singurătatea ei, se sperie, sări din pat, dar inima-i
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
În singurătatea ei, se sperie, sări din pat, dar inima-i reveni la loc când văzu pisoiașul jucându-se cu franjurii cuverturii. Acesta era vioi și jucăuș și nu mai arăta slabiciunea pe care o avusese cu o seară înainte. Mieuna parcă mai tare și se mișca mult mai agil. Primi iar o porție de lăptic cu cârpa, după care începu să-și lingă blănița și să se curețe. Pe zi ce trece se făcea tot mai zdravăn. Cu timpul se
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj și să părăsească cabina. Cu pași felini urcă scara și ieși la suprafața punții. Rămase uimit de harababura care îl înconjura... pânze, funii, plase încâlcite și aruncate vraiște. Omul nicăieri! Mieună încetișor, parcă chemându-l, apoi mai tare, dar dejeaba - nu-i răspunse nimeni. Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din nou, parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă. Acesta intredeschise ochii și îi închise la loc. Peste câteva clipe îi deschise din nou. Încercă să se miște, dar se simțea imobilizat
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de foame. Se sculase de câteva ori să caute ceva de mâncare, dar nu găsise nimic. Toate alimentele erau închise în cală și pâna acolo erau multe uși închise și scări greu de urcat sau coborât. Începu din nou, să miaune cu disperare. Panait se trezi, mai bău puțină apă și se văietă și el de durere. Foamea îl scoase din nou, pe Ispas, afară din cabină. Ieși pe punte și se așeză la pândă, așteptând să apară vre-un pescăruș
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
că mi-e frate Credeai c-o să cad pe spate ? Și se ceartă și se bat Până se trezesc sub pat. Iar acolo ce să vezi? Ce sa vezi și să nu crezi? Un bondoc stufos și gri: Ce tot mieunați pe-aci? Aici e domeniul meu! Se făcu Matizu rău. Cațelor, mai terminați! Că de dracu' o să dați ! Nu vă spun eu lui mămica? Hei, ia fă-te-ncoa' , Rodica ! Ia, trage-le peste guri La astea că-s în
POVESTEA PISICILOR NOASTRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341241_a_342570]
-
atâția ani de... slujbă! Ușa se deschise primitoare. Da, da! Ce bine e acasă! își zise când, intrată în hol, se văzu întâmpinată cu duioșie de motanul ei. O salută printr-o atingere delicată cu coada, apoi sări la fereastră mieunând ușurel și rugător să i-o deschidă. Mira se conformă, ca de obicei. Blănosul prieten, după ce luă îndestul aer proaspăt, se postă la tăvița cu hrană. Cum se vedea un crâmpei din fundul vasului, imploră, prin alt mieunat, să fie
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
Vasile intra în grajd și aduce de acolo pisică pe care o pune la ușă din tinda nu înainte de a o dă cu benzină pe sub coadă.Săracu’ animal! Făcea tumbe de durere, se lovea de toți pereții că o apucata, mieuna, a trebuit să vină tânți Ioana, bunica lor cu o joarda cât tinda și să ne împartă pe la casele noastre. -Fir-ar-al de! Nu se mai satura! Nu i-ar mai rabdă pământu! -Ionele mai ai bere de la doctoru’? zice Sorin
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsăndu-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele, ridicăndu-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a-mi intra în grații, doar-doar o primi ceva. Continuând să insist cu bătaia în ușă, de pe care mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită, la aproape fiecare lovitură, aud printre crăpăturile acesteia, un
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
ere, prin cer și pe pământ, prin suflete și minți, e simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
fie și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța, Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o oră, ce fac ei. . . o săptămână! Miaună Elevatorul, când mai jos și când mai sus, Dar eu nu muncesc ,,ca boul”, pot să stau pe gânduri dus. . . Savu, Mircea, când mă sună și întreabă: ,,Ce mai fac?” Le urez și eu zi bună, cad pe gânduri iar
ÎN LIFT PE GÂNDURI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348821_a_350150]
-
POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului pe plajă o femeie grasă mi-a făcut loc sub umbrelă * barcă pe lac doi îndrăgostiți ies din lume * cu șoarecele-n gură miaună cumplit dar nu-i dă drumul * din volumul Poeme cu ochii înguști Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 739, Anul III, 08 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346302_a_347631]
-
o pizza milanesa. Câți n-o visau pe Diana Savana, fecioara din marginea marelui port? Duhuri bengaleze, fierbinți și prea treze spionau tot ce se vorbea. Amrit, Amrita, ți-amintești, iubita, locul tainic, atins, la un foc aprins? Dar Wolf mieuna ca un travesti. Declama cineva din off - tu te-ai născut din bolgii, si-n bolgii te intorci, pe inima-ti cresc solzii, pe Domnul îl invoci, credință ai ca lupul ce umbla pe la stâni, te chinuie și trupul și
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
RELATIVUL Mi-ai vorbit explicit Așa relativ chiar că înțeleg de ce zenitul începe la Caracal Munții tociți fumegă și scuipă o pucioasă groasă mi-a murit un pisic ți-am spus? avea 12 sau 37 de ani, nimeni nu știe mieuna în engleză sau leopardă nu știu unde plutește sufletul lui acum probabil călare pe o balenă cu care toarce în duet sau poate aleargă după fluturi în Casablanca oricum stau lucrurile nu voi mai fi cel de ieri cum nici iarba nu
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea a rămas.... Am ieșit după o săptămână ,mi-era rușine să dau ochii cu cei care mă cunoșteau.Prieteni nu mai aveam ,până și țâncii din mahala, mieunau sarcastic în urma mea. - Și nu ai mai urcat în ring de-atunci ? Întrebarea îi pică tare rău,ca un cuțit care se răsucește-n rana lui adâncă ,dar îi răspunde totuși : - Nu... Știam că aș fi pățit exact la fel
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]