173 matches
-
cunoscute tipuri de retardare mintală, sindromul Down, este cauzat de o aberație cromozomială a cromozomului 21 (număr anormal de cromozomi sau cromozomi anormali). Copiii cu această afecțiune prezintă de obicei, niște caracteristici clasice: statură mică, față rotundă și plată, ochi migdalați și tonus muscular scăzut. Pot fi sociabili și afectuoși, dar și încăpățânați. Suferă frecvent de probleme de vorbire și de sănătate (cardiace). Starea acestor copii variază mult, în funcție de coeficientul de inteligență, unii dintre ei situându-se la limita inferioară a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Socrate, Cleopatra și Platon - aveau Înfățișarea supusă și excesiv de dichisită a copiilor de preoți. Băieții purtau costume ieftine la două rânduri, țipător colorate. Părul cârlionțat le stătea vâlvoi. Cleo, care era la fel de frumoasă ca și tiza ei și avea ochii migdalați, purta rochii de la Montgomery Ward. Vorbea rar și juca leagănul pisicii cu Platon În timpul slujbei. Mi-a plăcut Întotdeauna mătușa Zo. Îmi plăcea vocea ei gravă, impunătoare. Îmi plăcea că avea simțul umorului. Era mai gălăgioasă decât majoritatea bărbaților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să spui? ― Cum adică? ― Uită-te la tine. Nimeni nu și-ar fi dat seama. ― Eu vreau ca oamenii să știe, Cal. ― Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru ca, împreună cu niște pomeți ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific iris negru. Dar nu era un negru cum se întâlnește de obicei la rasa ariană, unul corcit cu cea mai închisă nuanță de maro. Nici acel negru ce se întâlnește câteodată la cei mai colorați dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
castor, pe urmă încuviință, vorbind ca pentru sine: — După ce ți s-a născut ultimul fiu, nevasta ta nu mai e ca la început, dar, fără îndoială, încă e o femeie frumoasă. Audbert ridică din umeri și privi drept în ochii migdalați ai celui cu care vorbea. — Important e că își face bine treburile și nu mă sâcâie. Dacă vrei, în seara asta ți-o trimit să-ți încălzească așternutul. — Balamber surâse: — Cunosc ospitalitatea ta și îți mulțumesc. Știi, și lui Atila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi zis că era un hun ca toți ceilalți, cu ten măsliniu, cu pieptul larg, cu grumazul gros și umerii puternici; chiar și chipul îi era tipic neamului său: lat, cu pomeții înalți și brăzdat de cicatrici lungi, cu ochii migdalați și nasul turtit. Cu toate acestea, era ceva în el - poate privirea sa hotărâtă și de o vie inteligență, ușor ironică, sub sprâncenele încruntate, ori poate siguranța dezinvoltă pe care fiecare gest a său o lăsa să se vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se amestecau acolo totul de-a valma. Dar ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în comuna Priponeș ti, județul Galați. A fost profesor, inspector școlar, profesor metodist la Casa Corpului Didactic Galați. Director adjunct al Filialei I.D.Tecuci a Universității „Dunărea de Jos”Galați. A debutat în revista „Contemporanul” (1963). Dintre titlurile publicate: „Surâsuri migdalate”(1989), „Cristale de fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de milenii” (1997), „Recviem pentru mileniu doi” (1997), „Aforisme” (2004), o plachetă de poezii” „Spălător de cada vre”. În 2008 i‐au apărut la Editura PIM, Iași, volumele „Chef
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trepidație. Și Dumnezeu mi-a făcut pe plac, dar a adăugat o clauză adițională. Cel care intrase pe ușă era, într-adevăr, Luke. Dar Luke era însoțit de nimeni alta decât superba Anya, Anya cea scheletică, bronzată și cu ochi migdalați. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că dacă Luke era destul de bun pentru Anya, atunci era destul de bun și pentru mine. Nu că aș fi avut de ales. Luke ne-a salutat din cap pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr blond, de culoarea aurului vechi și cu ochi verzi, migdalați. — Claire? m-a întrebat ea cu un zâmbet captivant, strângându-mi mâna cu fermitate. Vivian Grant. Asta era Vivian Grant? Din tot ce auzisem despre Vivian, nimeni nu-i făcuse dreptate, descriindu-i frumusețea de star de film. Arăta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că terciul va fi folosit ca lipici. Lipici bun, puternic, nu va ceda, zice mama. Nu va lăsa aerul să intre. Mumiile antice au fost păstrate tot așa. Mama are aproape treizeci de ani. E o femeie drăguță, cu ochi migdalați, oblici, pe care fata i-a moștenit. Mama nu prea zâmbește. Se descrie drept o ridiche murată în zeama nefericirii. Fata s-a obișnuit cu tristețea mamei, cu tăcerea ei în timpul meselor în familie. Și s-a deprins cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ales, în afară de a fi prostituată sau concubină, să-ți vinzi trupul. Spune asta printre lacrimi. Yu Qiwei o trage mai aproape și o ține în brațe. Se trezește că a devenit nedespărțit de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El e mai înalt. Are părul negru și des, mai lung decât al oricui altcineva din mulțime. E pieptănat în părți, cu cărare pe mijloc - un stil țărănesc tipic din Yenan, atins ușor de mâna unui artist modern. Are ochi migdalați cu pleoape duble, blânzi dar atenți. Gura îi e roșie de la natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
boieresc, i se încredințase, i se dăruise, i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați, de darurile și versurile pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
deși puțin cam mai scurte decât i-ar fi plăcut, dar în legătură cu chestia asta chiar nu avea ce să facă. Decât să poarte tot timpul tocuri înalte. Până și cizmele ei de cauciuc aveau toc. Ochii căprui erau blânzi și migdalați. În mod clar, ochii erau detaliul cel mai seducător al trupului ei. Mai ales că erau bordați de niște gene obscen de lungi și de întunecate, care nu aveau nevoie decât de foarte puțin rimel sau deloc. Iar cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din materiale mai solide decât plastic și burete. — Ce l-a găsit pe Jeff? am Întrebat eu. Numai ce s-a uitat extrem de bizar la mine și practic a rupt-o la fugă afară din clădire. Rachel arăta istovită; ochii migdalați Îi erau umbriți de cearcăne, dar, ținând cont despre cine era vorba, ele nu-i știrbeau cu nimic frumusețea, dându-i În schimb un aspect al dracului de sexi. Cu toate astea, mișcările pe care le făcea erau mai lente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să mă prefac, îmi dau seama că sunt foarte beată. Cred că visez cu ochii deschiși și îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ținea În mână o trompetă dintr-acelea pe care le sună la operă heralzii. Ca Într-unul dintre misterele medievale În care Îngerii Își arată aripile de hârtie velină, fata avea pe spate două mari aripi albe Împodobite cu forme migdalate marcate În centru cu un punct și care, cu puțină bunăvoință, puteau trece drept niște ochi. Îl văzurăm pe profesorul Camestres, unul dintre primii diabolici care ne vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
exigent cu ea, deoarece voiam să știe mai mult. Deși atunci se uita oarecum critic la mine, mai târziu mi-a mulțumit că datorită mie a învățat și a transmis și altora ceea ce învățase admirativ, cu ochii ei frumoși, expresivi, migdalați. Severitatea mea, izvorâtă din dragoste profesională și-a făcut efectul scontat și cea care a folosit din aceasta a fost însăși ea, Florina. Rând pe rând sosesc invitații. Mă bucur de prezența unor persoane dragi mie. Din Iași, prietenul profesor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în dungi verzi și albe, decoltată. Pe un braț avea o brățară, iar la deget un inel mare cu o piatră de smarald. Avea o figură încântătoare, nebronzată, puțin fardată. Era inconfundabilă, figură boticelliană, ochii violet-cenușiu, mari, foarte frumoși, și migdalați care-i dădeau un aer misterios. Când a intrat, părea foarte surprinsă. Aruncă o privire fugară în cameră, apoi îmi făcu semn să nu mă mișc, ca și cum ar fi vrut să-mi dezvăluie un secret sau să mă prevină asupra
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe nume, fără o cât de fugară privire pentru el. Generalul, în schimb, retrăia fiecare zi a anului 1893, când biata lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ordinele se execută, nu se discută, ordonanța ar fi avut câteva obiecții solide. Așa însă, bărbatul se uită la General cam cu aceiași ochi cu care se uitase mai înainte barzoiul, mai ales că și ai lui erau tot migdalați. Apoi ogarul își primi, în sfârșit, mângâierea și fu scos în curte, unde alergă ca un nebun prin viscol. Îi venea și Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]