92 matches
-
Păcurariu, op. cit., p. 186-192. 68. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op, cit., p. 192-194. 69. Ibidem, p. 195-196. 70. Ibidem, p. 196-198. 71. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 197-198. CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) De la retragerea aureliană și până la așezarea slavilor (275-602), autohtonii au avut contacte directe, au conlocuit și au conviețuit, în anumite forme, cu migratorii. Dintr-o serie de izvoare istorice (literare), precum Pătimirea Sf. Sava, din secolul al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
P. Panaitescu, op. cit., p. 197-198. CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) De la retragerea aureliană și până la așezarea slavilor (275-602), autohtonii au avut contacte directe, au conlocuit și au conviețuit, în anumite forme, cu migratorii. Dintr-o serie de izvoare istorice (literare), precum Pătimirea Sf. Sava, din secolul al IV-lea, reiese că o conviețuire a migratorilor (alogenilor) cu autohtonii era nu doar posibilă, ci și necesară. Astfel, când normanzii au venit în Franța, căpetenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
demografică și fermentul proceselor istorice ulterioare. Perpetuarea hidronimiei (râurile mari), continuitatea civilizației vechi dacice, circulația monetară adeveresc că factorul de permanență istorică și muncă productivă constantă, în noile condiții și structuri sociale (obști) au fost "oamenii pământului"(N. Iorga) autohtonii. Migratorii au fost mereu (au rămas) niște enclave etnice dominante (stăpânitoare), stăpâni cu sabia în mână care trăiau cu precădere din ceea ce producea și înfăptuia pașnic obștea autohtonă de agricultori, crescători de animale (păstori) și meșteșugari cu vechi tradiții. Habitatul, cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtonă din Dacia și chiar religia creștină în haină latină ar fi fost serios periclitate. Izvoarele istorice demonstrează cu prisosință că romanitatea locală carpato-dunăreană la fel ca în Occidentul nelatin constituie adevăratul fundament, solid, al prefacerilor istorice din Dacia romană, migratorii au fost doar elemente demografice secundare, care au fost (asimilate) de populația romanică majoritară. Odată cu așezarea slavilor în Dacia (nordul Dunării) și Peninsula Balcanică, după căderea definitivă a limesului danubian, în 602, sub loviturile avaro-slave, începe o nouă perioadă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacic, în care, în a doua jumătate a secolului al III-lea d. H., au pătruns grupuri restrânse de goți. Înaintarea spre sud a goților s-a făcut treptat, zonele de podiș locuite masiv de populația dacică fiind evitate de migratorii veniți din nord. Așezarea goților în regiunile de pe malul stâng al Dunării, în vecinătatea frontierei romane s-a produs mai târziu, în prima jumătate a secolului al IV-lea, după pacea cu romanii din 332, probabil, când ei au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Funcția putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul provocat de aceștia au determinat fenomenul de dependență colectivă a unor comunități sătești (obști) față de autoritatea politică-militară migratoare-precum obștile din Banat aservite puterii hunilor lui Attila, din secolul al V-lea, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din sudul Dunării. De fapt, susține Brătianu, este vorba despre trei straturi etnice succesive: 1. coloniștii romani rămași în Dacia, după retragerea din 275, al căror număr este imposibil de precizat 2. prizonierii aduși de dincolo (sudul) de Dunăre de către migratorii veniți aici, între 275-602 3. populația romanizată din sudul Dunării, în special locuitorii celor două Dacii aureliene, care trebuie să fi trecut fluviul înapoi, după 602, spre a fugi din calea slavilor ce se instalau în Bulgaria, împingându-i spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei, armata, funcționarii, elementele înstărite, dar, pe ansamblu, romanitatea carpato-dunăreană n-a ieșit mult slăbită, însă pierderile în populație ale daco-romanilor au fost compensate, pe lângă legăturile cu romanitatea sud-dunăreană, și de pătrunderea dacilor liberi pe teritoriul fostei provincii, împinși de migratorii vremelnici (goți). Ei au pătruns în masă în fosta provincie, practic, a avut loc un proces de reocupare a Daciei romane, vatra autohtonilor, de către dacii din nord-vestul țării și carpii din Moldova. Valuri de daci liberi s-au așezat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populațiile migratoare, în secolele IV-VI, n-au avut urmări asupra autohtonilor. Etapa a doua a etnogenezei, slavo-română, constituie perioada desăvârșirii formării poporului român, proces ce durează de la începutul secolului al VII-lea până la sfârșitul secolului al X-lea. Dacă migratorii, dintre 275-602, nu și-au pus amprenta asupra profilului etnic și de limbă al populației daco-romane, în schimb, elementul slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românii, se impune tot mai mult și va fi folosit în mod curent. În același timp, felul în care sunt ei menționați ar duce la concluzia că în sânul populației daco-romane ar exista două elemente: romanicii autohtoni (cei nord-dunăreni) și migratorii, veniți din sud, și la existența a două ramuri foarte apropiate ale poporului român: "păstorii romanilor", originari din regiunile carpatice și dunărene, și blachii-"valahii" sud-dunăreni, de-aici două dialecte ale limbii române. E. Gamillscheg, în "Originea românilor", presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militară. În următoarele două secole de stăpânire bizantină (971-1185), frontiera Imperiului s-a aflat pe Dunăre, iar acțiunea și influența sa s-a exercitat puternic și mai departe pe malul nordic, în teritoriile locuite de "oamenii pământului" (Iorga), românii, chiar dacă migratorii turanici erau și ei prezenți. Pentru populația locală, românească, instaurarea dominației bizantine la Dunărea de Jos a însemnat o modificare (în bine) a condițiilor esențiale în plan politic, cultural și bisericesc. Sursele istorice nu indică schimbări de natură etno-demografică, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
II. Creștinismul medieval (secolele VII-X) 85 Decăderea creștinismului în Dobrogea 85 Evoluția creștinismului în secolele VII-X 88 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). 93 Ritul bizantino-slav la români 93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) 102 Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) 102 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 107 Sarmații 107 Goții 110 Hunii 115 Gepizii 120 Avarii 124 PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) 133 CAPITOLUL IV Populația autohtonă în secolele VII-X 135
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanizată. Numărul scăzut al populației, urbanizare redusă, indigeni străini în întregime de civilizația urbană aceste afirmații sînt discutabile. Limbile vorbite în Dacia de către populații disparate sînt diverse: se găsesc aici inscripții în limba siriană și se folosește pe larg greaca. Migratorii vin din sud, din Tracia, unde limba oficială este greaca, ori din Moesia, unde limba oficială este latina. Persistența toponimelor de origine latină în Dacia nu ar trebui supraevaluată: de exemplu, în Pannonia există toponime latine din perioada cînd descendenții
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pustiu spre pământul cultivat și invers. Această teză este respinsă de faptul că, contrar opiniilor curente, izvoarele nu descriu niciodată Israelul preistoric ca un grup nomad, ci întotdeauna ca migrator (Soggin 1997, Partea II, Introd.; trebuie subliniat că nomazii și migratorii nu sunt două categorii identice!); în plus, riturile de acest fel sunt atestate și la popoarele sedentare. Va fi mai simplu și în același timp mai sigur să afirmăm că aceste rituri au apărut în preistorie, dar într-o a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe baza acestei relații efectivul populației la data de 1 ianuarie<footnote În același mod se determină în practică și efectivul populației la 1 iulie. footnote> anul curent, cunoscând efectivul la 1 ianuarie anul precedent și soldul mișcării naturale și migratorii în anul anterior. Așa cum precizam anterior, o altă modalitate de estimare a efectivului populației<footnote Această metodă este utilizată mai ales de unele țări care nu dispun de informații privind mișcarea naturală și migratorie. footnote> pentru diverse momente ale perioadei
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
America are best discussed as migrant laborers. They are characterized as a phenomenon induced by economic opportunities, on the one hand, and lack there of, on the other hand”. Al doilea val, așa cum au ajuns a fi numite aceste „exoduri” migratorii, a fost, considera același studios, the political migration period, survenit după al Doilea Război Mondial. „This was a process that has received little attention. Given revolutionary changes occurring in Romania, most people - scria el - arriving in the United States at
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
2) se preocupă de "habitat" și constată că oamenii se stabilesc și trăiesc în orașe afectate acum de: mondializare, multiculturalism și afirmare etnică, de probleme ecologice create de efecte (ne)urmărite, (ne)așteptate ale creșterii economice, de tendințe demografice și migratorii noi, de "înfruntarea sexelor", de "disoluția familiei", de proliferarea unor noi comportamente privind sexualitatea și procrearea, de schimbarea "piramidei vârstelor", de schimbarea structurii ocupațiilor, de șomaj, excludere, restricții bugetare etc. Toate acestea au provocat și provoacă transformări, schimbări ale orașelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]