867 matches
-
o ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre neamul nostru de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
casă. Să zicem, da? Pentru mine ăsta e un model tipic de dezastru. Umbli câteva zile în căutarea unui meseriaș priceput. La recomandările călduroase ale mai multor cunoscuți găsești unul. Respectivul vine, se uită, se încruntă, înalță ochii în tavan mijindu-i și face niște calcule misterioase. Pe urmă, își țuguie buzele nemulțumit, oftează și îți spune cu un aer necăjit: "Păi, asta o să vă cam coaste, domnu'!". Imediat începe să turuie despre tot felul de materiale enigmatice care o să-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec: "Bine că ești tu deșteaptă! Te dai mare intelectuală, ce să-ți zic!" "Normal. Da' nu că mă dau, ci află tu că, virgulă, chiar și sunt! A doua
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nască pui vii? Poate după aia te cheamă la Antena lu' Felix, să fii și tu expertă în datu' cu părerea, alături de ăia trei maimuțoi dresați. Hă, hă!", se amuză Bebe imaginându-și probabil scena. E rândul Nicoletei să-și mijească amenințător ochii. Vorbește din vârful buzelor cu un dispreț ce se dorește strivitor: "Zău, mă? Bibilică care, mare, mare căcare! Nici nu știi să vorbești, da' te rupi în figuri și ai ajuns tu, un tip care n-a citit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gânduri. La performanța asta ajunsese în mod natural, de mic, fără niciun antrenament, fără nicio îndrumare din partea vreunui mare maestru de pe la vreo școală orientală. După vreo jumătate de oră, timp în care nu-și schimbase deloc poziția, sări în picioare, mijindu-și ochii din nou spre bulevard. Surâse larg, răsuflând ușurat. Mașinoiul lui Virgil tocmai pătrundea pe străduță. Deschise poarta larg, căutând să n-o izbească de perete și să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Unde-i omu'?" " Uitați-l aici", îi arată cu degetul către nea Vasile. Radiologul îi aruncă bolnavului o privire scurtă și se enervă: Voi nu vedeți că are o hemoragie? Ce, dracu', îl țineți în picioare?", se întoarse cu ochii mijiți spre Fany: "Dacă-mi umple cabinetul de sânge, pe tine te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă văd, îți iei mopu' și găleata și treci la șmotru. Carte multă nu să cere...". Asistentă îl privi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nene, toate porcăriile astea?" "CA SĂ PLECI ODATĂ DE AICI CU AROGANȚA ȘI POTLOGĂRIILE TALE." Căzu pe gânduri un timp. După un răstimp întrebă, încercând un râs forțat: "V-ați șucărit pe chestia cu dezinsecția?" Nu i-am dat niciun răspuns. Miji ochii și încercă să se arate ferm pe poziții: "Și dacă nu vreau să plec? Ă? Ce pușca mea o să-mi faceți?" "GÂNDEȘTE-TE NUMAI CE LA CE ȚI-AM FĂCUT ÎN ULTIMELE CÂTEVA ZILE, IAR ACESTA A FOST DOAR
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al copilăriei, cu străzile lui strâmte, întortocheate și parcă brodite sporadic după ambițiile bogătașilor, negustori din alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Mitruță: Ia uite colo! Vezi ce văd și eu? Văd! Cum să nu văd? Dar cine or fi aiștia care ne-o luat-o înainte? Mitruță nu s-a mulțumit doar cu întrebarea: „Cine or fi aiștia?” Și-a mijit ochii mai bine și, în cele din urmă, s-a lovit peste frunte: Ptiu! Aiștea-s... aiștea-s boii... Ai cui sunt, Mitruță - a sărit Hliboceanu cu întrebarea. Aiștea-s boii lui moș Dumitru și ai lui Pâcu. Pun mâna în foc că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar îi bine. Mi-i seteee - a scâncit rănitul. Uite aici apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându-i capul cu grijă și ducându-i ulcica cu apă la gură. Spre surprinderea lui Cotman, Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-a liniștit gândurile, că a și ajuns la poarta bătrânului. Hooo, băieții tatii! Îngăduiți oleacă, că avem o treabă la casa asta. Abia și-a sfârșit vorba cu boii și în prag s-a arătat moș Dumitru, cu zâmbetul mijit sub mustață. Da’ ce vânt te aduce pe la mine, Ioane? Dă-te mai aproape și ți-oi povesti... Când Cotman a terminat de povestit, fața lui moș Dumitru era ca de piatră... Abia articulând cuvintele, a început să vorbească mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care l-am Încălzit la sânul nostru prea multe secole, ne datorează nu doar viața, ci și tot ceea ce-a obținut În timpul ei, anume descoperirile (cum ar fi găsit el noi constelații și galaxii fără ajutorul telescopului electronic, doar mijindu-și ochii?), călătoriile spre alte planete ori către serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile (lipsită de televizor și de calculator
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unește punctul A de punctul B. Legat strâns de scaun, precum Ulise de catarg, v-ați trezit cu noaptea În cap și ați parcurs zeci, poate chiar sute de kilometri, alternând vitezele și răsucind volanul la schimbarea benzilor, cu ochii mijiți din cauza soarelui care a urcat, Între timp, peste linia orizontului. Numai că, În situația reală, punctul B nu este atât de ușor de găsit, chiar dacă pe caiet l-ați notat, ca și pe A, cu un ×, chiar dacă el, teoretic, el
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost avansat la gradul de maior. I-am spus, parcă erai mai frumos căpitan! A zâmbit la remarca mea copilărească. Aici, la Balcic am avut ,,ocazia” s-o cunosc pe regina Maria, într-un fel (domnul colonel Petrescu zâmbește, mijindu-și privirea, realizând o față de om ghiduș). Tata asigura și paza castelului reginei de la Balcic, un loc foarte apreciat și frecventat de Majestatea Sa. Doamna de onoare a reginei, era prietenă cu mama mea. La vremea respectivă, noi locuiam într-
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el pe Pablo drept În frunte. CÎnd s-a trezit, Pablo nu mai era legat. Între timp, cineva aprinsese felinarul. Michel dormea În cotlonul lui, sau numai se prefăcea că doarme. Pentru Început, miji puțin ochii, Încercînd să și dea seama unde se află și, pe cît posibil, ce are de făcut. Nu știa dacă afară e zi sau noapte. Poate că nici nu-l interesa. Își amintea cu deosebită claritate discuția lui cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care-i mijesc din nări, începutul de calviție, va trebui totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
propriu. I-auzi, se miră Roja, pînă și Milițică a-nțeles despre ce era vorba. Pe lîngă asta, reia Părințelul, știi ce am mai simțit în clipa cînd făceam sensul giratoriu la Universității belindu-mi ochii la luminile de la Inter? întreabă, mijindu-și un zîmbet subțire în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Studio și o luă spre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și infirmități sufletești, nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau să urască. Antoniu mijește ochii până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după atâția ani la scris, dar creierul și mâna Încă nu merg cum trebuie, nu par a fi conservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul, Konrad miji ochii curios. — Acesta este Crama Albastră? Vocea bărbatului era așa de răgușită Încât te dureau urechile când Îl ascultai. Și mai grav, vorbea cu un accent franțuzesc. Konrad se uită la el de parcă n-ar fi Înțeles nici o boabă. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o mică pauză. Zice, privindu-mă fix: — Dacă intenția celui care rostește este suficient de puternică, obiectul vrajei va adormi, oriunde s-ar afla. Cu cât ai înmagazinat mai multă emoție, zice, cu atât este mai puternică vraja. Mona Sabbat mijește ochii și zice: — Când v-ați pus-o ultima oară? Acum aproape două decenii, dar asta nu i-o mai zic. Părerea mea, zice, e că dumneavoastră sunteți ca un butoi de pulbere gata să explodeze. Sunteți plin de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu ochii galbeni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului. Și individul cu mașinuțele de curse se încruntă și zice: — De unde știi tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine și zice: V-a trimis Bonnie să stați de vorbă cu mine? Și Helen se apleacă într-o parte, uitându-se în spatele lui, spre sufragerie. Își deschide poșeta, scoate o pereche de mănuși albe și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]