154 matches
-
Manesse, cca. 1330). În Boemia, mecenatul lui Carol al IV-lea întreține ateliere active la Praga. În Italia, arta miniaturii urcă spre nord, în Toscana și Lombardia, unde influența franceză este evidentă; cele mai frumoase manuscrise sînt decorate de artiști milanezi, florentini și sienezi. Spania suportă influențele franceză și italiană, mai ales în Catalonia și Aragon; cele mai bune manuscrise ilustrate sînt Missel de Sainte-Eulalie, Bréviaire de Martin d'Aragon și Heures d'Alphonse le Magnanime. În secolul al XV-lea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
oglindește, de parcă ar fi înregistrat, în limbajul său „scris”, este un jargon, demonstrând astfel fără drept de apel specializarea existenței lui Valcarenghi. Un astfel de jargon este constituit dintr-un limbaj de fond „vivace”, de altfel foarte sărac, de caracter milanez mic-burghez (nu popular!), care s-a format la începutul anilor ’60; cu acesta se amestecă pulverizarea limbajului politic stângist devenit „flecăreală”, adică o serie de fraze gata întocmite, de locuri comune, de pure indicații. De la bun început, lectura cărții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cărții lui Valcarenghi este insuportabilă. Descrierile „distribuției” sunt oripilante prin mizeria și vulgaritatea lingvistică. Despre Paolo Melchiorre Gerbino 4: „Beatnik sicilian emigrat în vremuri îndepărtate în Suedia, nevestică suedeză blondă...”; despre Vittorio Di Russo: „Este «liderul» charismatic al tineretului pletos milanez...”; despre Ombra, alias Giorgio Cavalli: „Se transformă treptat dintr-un studențaș într-un beat de primă mână...”. Despre Pinky („una dintre cele mai frumoase figuri ale experienței beat italiene”): „Mulți încă își mai amintesc cum s-a apucat să danseze
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
operațiuni militare, dar este o școală de pregătire politică. Desigur, baricadele nu pot, în cele câteva mari orașe europene, decât să stânjenească temporar acțiunea tancurilor germane, dar contribuie la susținerea legendei rezistențialiste: în Italia, în Cehoslovacia sau în Franța, insurecțiile milaneză, pragheză și pariziană demonstrează, din perspectiva comuniștilor, că poporul s-a eliberat singur, că este, prin urmare, stăpân pe propriu-i destin și că forțele care l-au călăuzit în lupta insurecțională au legitimitatea necesară pentru a-l conduce și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai târziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și după botezul din 387, cel puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea care are loc în 390. În această formă alternativă, problema e rău pusă. Eventual, putem să gândim, așa cum face Courcelle, că Augustin s-a converit la creștinismul milanez care era neoplatonic, așa cum erau Ambrozie și Simplicianus, dar în mod sigur la creștinism. E adevărat că povestirea faptelor vieții dinaintea acestui moment nu e absolut obiectivă: Augustin le evocă din nou, bazându-se pe propria memorie, dar, în același
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bogata sa producție au mai mult o valoare practică și nu respectă neapărat un criteriu literar riguros. a) Opere în proză Înainte de toate, să amintim bogatul său epistolar: e compus din 297 de epistole, scrise de Ennodius, cele mai multe, în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma cu care, evident, el avea strânse legături. Printre acestea pot fi amintiți patricianul Symmachus, socrul lui Boethius, papii Symmachus și Hormisdas. Aceste epistole
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
di Magno Felice Ennodio, în Studi in onore di S. Pugliatti, Giuffré, Milano 1978, pp. 235-254; R. Rallo Freni, Atteggiamenti topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Autorul câtorva frumoase omilii este probabil episcopul milanez Laurențiu pe care l-am amintit puțin mai sus când am vorbit de Ennodius. Subiectele lor sunt Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima omilie, însă, este traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cei doi oameni nu constituie o noutate, dar contextul s-a schimbat. Secchia nu mai beneficiază de sprijinul sovietic. Secretarul general al PCI nu întîmpină nici o dificultate în a-l înlătura din funcție. Secchia va conduce de acum înainte federația milaneză a partidului. Exceptînd problemele sale interne, PCI suportă timp de mai mulți ani contra-lovitura politicii sale anterioare. Înainte de toate pe plan sindical, CGIL întîmpină mari dificultăți: scăderea dramatică a efectivelor, lupte în ariergardă, nepercepere a mutațiilor industriale. În mod pregresiv
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
semn că orașul în care avusese loc debutul sau literar rămăsese receptiv la operă să.124 Asemenea altor intelectuali din epoca el a colaborat în deceniul 1930-1940 cu 'Îl Frontespizio', 'Solăria' și 'Circoli', cu 'Letteratura' și mai târziu cu publicațiile milaneze 'Corrente' și 'Tempo'. 'Letteratura' (Florența 1937-1947), condusă de Alessandro Bonsanti, relua experiență recentă a 'Solăriei', dar și mai îndepărtatele cuceriri rondiste și vociene îndeosebi în rubrică De la 'La Ronda' la 'La Voce'. Având în vedere pe de o parte numărul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prilejul să mediteze asupra poeziilor lui. De aceea nu ne surprinde faptul că scrierile celui pe care am ajuns sa il considerăm unul dintre maeștrii laureatului Nobel a constituit subiectul unor articole semnate de sicilian în rubrică personală din ziarul milanez 'Tempo'. Tonul sau, am constatat, este laudativ iar dialogul cu un tânăr cititor vădește disponibilitatea jurnalistului de a propagă verbul leopardian, considerat unul dintre fundamentele poeziei contemporane italiene. Deoarece se îmbogățise și cu acest ecou atenuat neoromantic cu rădăcini antice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
infantă portugheză, și zdrobește cu o armată spaniolă rezistența locală. Împreună cu coroana Portugaliei, Filip al II-lea adaugă posesiunilor sale și Imperiul portughez, cel mai întins din lume după cel spaniol. Carol Quintul i-a lăsat și posesiunile italiene: statul milanez, prin care se stabilește legătură cu ramura mezină a Habs-burgilor care domnește la Viena, și Regatul celor două Sicilii, care asigură regelui Spaniei stăpînirea Mediteranei occidentale. Temîndu-se ca aceste state să nu-și revendice o autonomie care ar face puterea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pe care Ludovic al XIV-lea îl acceptă în 1698. Este vorba despre dezmembrarea moștenirii spaniole: unul din fiii delfinului va primi Neapole, Toscana și o provincie din nordul Spaniei, arhiducele Carol, cel de-al doilea fiu al împăratului, statul milanez, iar cel mai puțin important dintre moștenitori, prințul-elector de Bavaria, restul moștenirii spaniole. Trezindu-li-se sentimentul național, consilierii lui Carlos al II-lea resping aceste planuri anevoioase de împărțire a terito riilor unui suveran, ce-i drept muribund, dar
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al V-lea rămîne regele ei dar renunță la tronul Franței. Dezmembrarea de care se temea este consfințită de tratate. Habsburgii din Viena iau partea de moștenie pierdută de Bourbonii din Madrid: Țările de Jos spaniole devin austriece în timp ce statul milanez, regatul Neapole-lui și Sardinia asigură împăratului dominația asupra Italiei. Franța, învinsă, suferă mai puțin de pe urma înfrîngerii: ea renunță provizoriu la Lorrena și la orașele fortificate de pe Rhin. Aflată printre învingători, Austria dă dovadă de o nouă vitalitate. În schimb, Provinciile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
între cei doi fii ai lui Folco, Conte de Ro. Din nou o dramă pe teme religioase, plină de procesiuni, rugăciuni, botezuri și bineînțeles o cruciadă. Autoritățile religioase erau suspicioase și au solicitat organelor de justiție să investigheze. Șeful poliției milaneze, Torrresani, după ce a citit libretul, a ordonat câteva schimbări: de exemplu a considerat că într-un teatru precum Scală nu putea fi cântată aria Ave Maria, deoarece nu era un loc adecvat pentru rugăciune. Împotriva voinței lui, Verdi a fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de Salvatore Cammarano după piesa lui Joseph Méry “La battaille de Toulouse“. Premieră a avut loc la 27 Ianuarie 1849 la Teatro Argentina din Romă Acțiunea Operei Locul acțiunii: Milano și Como, anul 1176 Personaje: Rolando, unul din conducătorii trupelor milaneze (bariton); Lida, soția lui și în același timp logodita cu Arrigo (soprana); Arrigo, conducător al trupelor veroneze (tenor); Federico Barbarossa, Împăratul Imperiului German (baș); Primul Consul al Milanului (baș); Al doilea Consul al Milanului (baș); Primar al Como (baș); Marcovaldo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un dezastru, iar la Florența s-a râs în sală. Succesul următoarei opere a lui Verdi, Un ballo în maschera, a eclipsat Simon Boccanegra care a dispărut de pe afișele teatrelor de operă. Giulio Ricordi, fiu și partener al celebrului editor milanez Tito Ricordi, a fost inspirat atunci când l-a convins pe Verdi să revizuiască partitura și i-a sugerat să recurgă la serviciile lui Arigo Boito pentru refacerea libretului. Boito a comparat opera cu o masă având picioare rahitice, și mult
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acest magazin lucrasem într-un call-center. Știu, pare ciudat, însă dintotdeuna am învățat ușor o limbă străină. În același timp nu am avut niciodată probleme cu pronunția italiană, mie întotdeuna mi-au spus colegii că vorbesc limba italiană cu accent milanez". Acestea sunt doar câteva exemple, interesante, care vin să demonstreze opinia noastră, prezentată mai sus, conform căreia a început să apară o diversificare a ofertelor pe piața de muncă pentru români. Văzând de aproape comunitatea românească este dificil să o
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
suficient să existe doi care să înceapă aplauzele, că după aceea se lansează toți. Asta făcea claca. Simt în Viorica o nostalgie cu totul specială cu privire la spectacolele de la Scala. Între 1971 și 1980, mezzosoprana româncă a apărut pe sacrosancta scenă milaneză în cele mai ambițioase titluri. Dâra de legendă a Scalei, teatrul atâtor creații mondiale, templul celor două preotese ale liricii care au schimbat fața operei la jumătatea secolului trecut ăCallas și Tebaldi), Acropola celor mai mari dirijori și regizori, a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
când a izbucnit Revoluția de la 1848 în statele italiene, el a fost însărcinat cu direcționarea corespondenței diplomatice pe lângă arhiducele Renier, apoi pe lângă prințul Schwarzenberg. Aflat la Milano în momentul izbucnirii revoluției, în martie 1848, a fost luat ostatic de către patrioții milanezi. După ce aceștia i-au dat drumul, a revenit la Viena și s-a pus în slujba prințului Schwarzenberg, care îl va folosi în diverse misiuni externe, cea mai importantă fiind cea de la Paris, în 1849. În 1850 devine ambasadorul Austriei
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
acordat de Eliade tânărului său discipol este limitat, acesta reușește să-i câștige încrederea și să se întoarcă în Italia cu suficient material pentru monografia plănuită: Mircea Eliade (1978). După obținerea summa cum laude a titlului de dottore al universității milaneze, în 1976 i se oferă un post de profesor de românistică la Universitatea din Groningen (Olanda), la Catedra de limbi romanice, unde va profesa până în 1986. Își va completa concomitent palmaresul cu un doctorat, troisième cycle, la Sorbona, în specializarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
austriacă și din experiența PPI, al cărui ultim secretar politic a fost, înainte de a fi închis în 1926, el a căutat să-i strîngă laolaltă pe catolicii democrați, asociind diferitele straturi și diversele aporturi nu numai ale popularilor și guelfilor milanezi, ci și ale tinerilor universitari ai Acțiunii Catolice și ai Universității Catolice din Milano. În textele fondatoare " Ideile reconstructive ale Democrației creștine" (iulie 1943) și "Programul Democrației creștine" (ianuarie 1944), el pune bazele unui Stat democratic, oferind Bisericii garanția libertății
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cel „Împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, Întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, Împotriva tuturor, adică Împotriva unității sacre a Bisericii Întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Cum e ca persoană? Întrebă Brunetti. Vianello zâmbi, apoi făcu o grimasă. — Știți. Milanezul tipic. N-ar pronunța un „r“ nici dacă ar avea gura plină de ei, spuse el, eliminând toate r-urile din propoziție, imitând perfect această afecțiune milaneză de vorbire, atât de populară În rândul politicienilor celor mai arriviste și-a comedianților care se distrau să-i ia peste picior. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi spună cât de importante sunt tablourile, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre prînz. Merseră pînă la hotelul Bérézina, urcară să se răcorească și coborîră la dejun. Și constatară iar că doar pe masa lor nu erau sticle de vin Începute lîngă paharele cu picior unde se aflau două-trei flori. — Au escalop milanez și ficat de vită Împănat. — Escalop, răspunse el, oftînd. Sper să fie În sînge. Eu sînt doar În trecere. Rian va fi aici și la anul și În anii următori. El contează... — Nu te simți mai bine decît la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]