7,435 matches
-
pagini că străbunii anglilor au fost geții, NU este cunoscut de istoricii români? Sau Tăblițele de la Sinaia, care confirmă argumentația istoricului italian privind trecutul nostru daco-getic? Și nici constatarea celor de la UCLA, și apoi de la Cambridge privind faptul că în mileniul cinci înainte de Hristos în Europa cele mai multe dovezi arheologice referitoare la existența vreunei culturi se găseau cu precădere în arealul populat azi de români?”. Pentru a pune un ultim și extrem de dureros punct ,,acestor mirări și acestor ciudățenii” - precizând că scrierile
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
De două milenii încoace, de la întemeierea credinței creștine prăznuim, în fiecare an, la 29 August mutarea la cele veșnice a unuia dintre cei mai mari mărturisitori ai lui Iisus Hristos - Sfântul Ioan Botezătorul... În anul mântuirii 2005, in această zi de luni spre
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
creionat de Emil Cioran lui Eugen Ionesco: “Un Charlie Chaplin care l-a citit pe Pascal”. Instalația vizuală Rinocerii, de sub cupola Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova, a fost construită de Robert Wilson pornind de la ideea că spectatorii din zorii mileniului al treilea nu mai au disponibilitatea de a asista la o reprezentație de circa trei ore - cât ar fi durat, daca regizorul urmărea, pas cu pas, textul lui Eugen Ionescu. În spectacolul sau, Robert Wilson face apel la toate artele
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și strivitor că acela al turmei de rinoceri care iau în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor. În prima parte a spectacolului, scena este dominată de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin pântecul pădurii seculare. Brazii
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
unealtă ghidată de Divinitate. Comunicându-ne incomunicabilul, Robert Wilson, hermeneutul audio-vizual, îl examinează cu severitate nipona pe Eugen Ionescu la el acasă, conferindu-i Diplomă de Excelență și Pașaport Diplomatic de liberă circulație în secolul XXI și, poate, în tot mileniul al treilea. Arigato gaziemashita, Mister Wilson. Merci beaucoup, Monsieur Mircea Cornisteanu! —//— DAN LUPESCU Cavaler al Ordinului Meritul Cultural Craiova, 29 iunie / 8 iulie 2014
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și comunităților religioase capacitatea de a face asistență socială, filantropie, activități culturale, educație etc., acolo unde statul nu o (mai) poate face - și uneori reușește să obțină rezultate chiar mai bune decât statul însuși. Bisericile fac filantropie socială de două milenii, comunitățile religioase în general o fac practic dintotdeauna. În plus, ele fac acest lucru în mod natural, spontan, fără a aștepta ceva în schimb. Statul român modern o face anevoios, adesea stângaci și mobilizând resurse birocratice infinit mai costisitoare. - Care
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
și proști, și filosofii gravi ca-n Dante, șiruri trec ai morții sclavi...) ...da! Charon mă așteaptă zi de zi ci eu mai pufăi - bine-i a trăi chiar când ești mort! am învățat s-aștept - fără-de-timp e Timpul înțelept! - milenii strâng - orbitele mi-s vii - iar Charon mă așteaptă zi de zi... 12 decembrie 2005
Fumând pe malul Styxului… by Radu Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/4578_a_5903]
-
Ascunse după razele lunii... Tocmai plecată să-și cumpere Nestemate. D Lestine iterare Peste râuri de argint Peste râuri de argint Am construit poduri Zburătoare De argint Cărări, Drumuri de argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de miere și pantofi de lapte și haină de lapte cînd timpul e bun nu-ntorc nimănui spatele și mai cu seamă nu-mi ascund nimănui
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
și turtele cele mai scumpe se ard ca jertfă - pe toate le înghite valul ridicat din străfund de fulgerul pornit. Împotriva cui a grăit sângele și fumul jertfei? împotriva celui hirsut, în zdrențe roșcate, sau împotriva celui exilat în fundătura mileniului nostru? Eu am văzut pe fiecare urcat pe umerii celuilalt, pe sub pietre, după o gură de aer, rupându-și din carne, carnea-nroșită; să vină cel de deasupra și să-mi reteze mâinile - din ele va crește muzica înaltelor sfere: strig
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
că sprijin vocile care m-ating de la diminuare-n sus și las mai lesne ceva din ce luasem de necerut când se fac treptele să nu le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur scame de somn la timpu-aburit, nu-mi iau graba-n serios pentru cine mă cheamă, iar de-s pregătit, nu mă-ntreb, teamă, lasă-mă singur, aș număra orice pas ce imită departele, cum nu știu până unde
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
demnitate a timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare * să devenim așadar din nou vulnerabili căci cine poate vorbi și asculta în același timp? dinspre cărarea pădurii acoperișul de draniță printre
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare * să devenim așadar din nou vulnerabili căci cine poate vorbi și asculta în același timp? dinspre cărarea pădurii acoperișul de draniță printre bîrnele ciuruite
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase prin curți prin cotețe cerul oftând porcul digerat imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Ovidiu Genaru Inocenți și flecari Inocenți și flecari genuini bufoni paranoici nesupuși și crepusculari egoiști vanitoși eretici Adică noi noi poeții balastul ar trebui să ne ardem singuri pe rug Maica noastră cea bună măicuța mileniului trei patria ne dă o mână de ajutor deja ne pregătește chibritul Vânt țigănesc Prin măhălăli rău famate aud chicoteli de femele cu ciorapi ieftini Se-aud zurgălăii chiloților bej de-a dura prin hârjoane de gang Voi tentații sub
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era pregnanța unor spectre suspecte Era un proces de carbonizare a zidurilor era un sfârșit fără început Era un ghetou și-n ghetou eram eu copil și-n copil era Iisus. Măștile lui
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
912 ani, Enos la 905, fiul lui, Cainan, la 910, strănepotul lui, Iared, a trăit 962, aproape de intervalul maxim, și așa mai departe până la Noe (Geneza, 5, 1-32). Șocant de puțin a trăit, în această perioadă a vârstelor de un mileniu, Enoh: numai 365 de ani. Dar el a avut o soartă excepțională: spre deosebire de ceilalți, el n-a murit, ci, după ce a umblat cu Dumnezeu la fel ca toți contemporanii lui, "nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
sîntem înclinați să acceptăm această caracterizare. Pentru că Polanski este - precum filmele sale - etern zbuciumat, permanent în căutarea unui loc unde să se așeze. Printre cei mai „eclectici” autori de film, dar încă verde și energic, Polanski pare la început de mileniu trei întruparea lui Ahasverus, jidovul rătăcitor ce nu-și poate găsi liniștea. Poate că tocmai acest lucru l-a determinat să se întoarcă spre începuturile vieții sale, la copilăria în ghetto-ul din care avusese norocul să scape, fără să fie
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
colegiu de artă din Providence (USA)” (p. 21 - 22), dar și inspirat de bibliografia americană din ultimele decenii, privitoare la povestitul popular și la tipologia textelor vehiculate pe această cale, Constantin Eretescu este dispus să vadă folclorul lumii de la începutul mileniului al treilea exclusiv ca pe o sumă de legende urbane. Acestea „constituie singurul gen folcloric productiv în societatea contemporană” (p. 17) — scrie el, subliniind, într-un sens, unicitatea și vigoarea genului pe care îl studiază, dar, după părerea mea, lăsând
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
contemplației și a sihăstriilor, în nici un caz România concretă, murdară, a gunoaielor și molozului, a funcționarilor de la de la ICRAL, a securiștilor și activiștilor de partid care cîntau la beție cu gura larg deschisă „și noi sîntem români” (...) România sfîrșitului de mileniu în care bolboroseau naționalismul și brutalitatea, rîgîiau mîrlanii iar oamenii de bun simț își dădeau ochii peste cap, neștiind ce să facă, așa cum nici ea nu știa, dar pleca, se azvîrlea cu capul înainte pentru a sparge sticla de proastă
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
istoria Occidentului mai multe bune decât în alte părți și poate... și mai multe rele. “Se creează, chiar sub ochii noștri, un nou tip de civilizație” - În fine, trăgând linie, rămâne faptul că civilizația occidentală este marea civilizație a ultimului mileniu și că nu există astăzi alternativă rezonabilă la modelul occidental. Se creează chiar sub ochii noștri un nou tip de civilizație. Tot timpul oamenii au făcut altceva, a existat o evoluție care s-a accelerat treptat, începând cu secolul al
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
de datare. Nonconformiștii în materie de modă, cei care se îmbracă numai cum vor ei - și nu adoptă uniforma zilei sau sezonului - sînt totdeauna excesivi. Uneori, în orgoliu: port bicorn, deci sînt Napoleon, va ști o lume întreagă și peste milenii. Iar alteori, în indolență: sînt eu însumi și nu-mi pasă ce cred ceilalți, nici acum, nici după veacuri. Și totuși, în acest din urmă caz, apare un nou paradox: voi, cei prezenți, nu puteți face abstracție de mine, pentru că
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
a lui Demetrios întâiul, în anul 463, î. e. n., cu peste două mii de ani în urmă. După tamtamul primitiv al tobelor, până târziu de tot, până la descoperirea telegrafului, a undelor hertziene și laserului, Centrala difuzării ultimelor știri terestre a fost, două milenii și ceva, numai ea, Operatoarea sublimă a informării rapide, gata să decoleze... Stau cu fruntea în jos sub etrava corăbiei eșuată pe patul greu de granit, soclul zgâriat, și scriu febril, cu litere tremurate de emoție, ca ale unui abia
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
totuși, nici un aparat din lume, oricât de sofisticat, nu întrece percepția căpățânii mele bătrâne. Nu prinde ideea unicității unui artist, cum e necunoscutul autor al statuii. Ideea că el nu e repetabil. (Cum spune Valery, că un artist face cât milenii). Și că, cine știe, poate, prin noi, Marele Anonim se exersează, încercând să se recunoască în materia pe care a creat-o... Un cusur al firii umane e să vâneze și uneori să și găsească, fie și într-o capodoperă
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
de mers până la vama de la Giurgiu cu un Mercedes în bună stare și cu rezervorul plin (făcând bineînțeles un mic salt peste Egeea de la miază-noapte, o nimica toată). Nu știu ce simbol al ei va avea planeta terestră când viitorii astronauți ai mileniului următor se vor pregăti să iasă din galaxia noastră și să stabilească acolo o frontieră nouă... După părerea mea, alt semn mai bun pentru această gigantică acțiune nu va fi decât Grecoaica sublimă, femeia înaripată, cu vălurile făcute vârtej, imaterializate
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]