129 matches
-
Din clipa când și-a făcut convingerea că, distrugând reflectorul buclucaș, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-a părut rău și i-a fost rușine că s-a gândit măcar să treacă la inamic. În doi ani de război, spiritul milităresc i-a pătruns atât de adânc în fire, încît dezertarea, din orice motiv, i se părea o crimă neiertată. " Totuși dacă vrei să treci mai sigur, trebuie să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mulțumit. În sfârșit obținuse, cu chiu cu vai, să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte întinse comod, cu fața-i negricioasă întoarsă spre Apostol Bologa, care intrase și salutase printr-o înclinare militărească. ― Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu o privire atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apropiindu-se un pericol. Cei doi polițiști de la capătul străzii păreau să fie problema. Par plictisiți, spuse JohnJohn, îngrijorat. Haide! spuse Boo, după care se ridicară. Pa, Ashling! Când a ajuns la bar, Marcus era deja acolo, îmbrăcat în pantaloni militărești și un tricou, cu o halbă de bere în față. Ashling tresări când l-a zărit. Venise. Venise cu adevărat. Incertitudinea își făcea loc în mintea ei - oare ce simțea cu adevărat față de el? Era acel pistruiat entuziast pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un cuplu. 47tc "47" Teancul de haine aruncate pe patul lui Clodagh lua amploare. Rochia neagră și strâmtă? Prea sexy. Pantalonii palazzo și tunica? Prea strălucitoare. Rochia transparentă? Prea transparentă. Dar pantalonii albi? Dar el i-a văzut deja. Pantalonii militărești cu pantofii sport? Nu, s-ar simți stupid în ei. Din toate hainele la modă pe care le cumpărase în ultima lună, astea fuseseră cea mai mare greșeală. Pentru un moment, norul de nesiguranță în ceea ce privește hainele a fost acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și au bătut din palme la unison. Am privit spre partea din față a încăperii și am văzut o tablă pe care scria cu cretă „8%!!!“ Lee Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
slab luminat. Mi-a luat mult timp până să mă obișnuiesc cu întunericul. Când ochii mi s-au adaptat, am văzut vreo douăzeci de femei care încercau să mă ucidă cu privirea. Unele erau limbiste în cămăși kaki și pantaloni militărești. Altele erau puicuțe în fuste și bluzițe. O zdrahoancă mă măsură cu privirea din cap până-n picioare. Fata de lângă ea, o roșcată zveltă, își puse capul pe umărul ei și o cuprinse pe după mijlocul butucănos. Simțind cum mă trec toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arma. Tu rămâi la cazul Short și te rog să te abții de la meciuri de box în incinta secției. La revedere, domnule polițist. M-am ridicat, am salutat, am făcut stânga-mprejur și am ieșit din birou, menținându-mi postura militărească până ce am ajuns în birou. Acolo am pus mâna pe telefon și am sunat la Lee acasă, la secția University, la hotelul El Nido, dar fără nici un rezultat. Apoi m-a fulgerat un gând nu tocmai plăcut și am format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în haine militărești largi, de culoare măslinie, și stătea așezat vizavi de noi, la o masă din biroul șefului Poliției Militare din Fort Dix. Părea să fie un individ al naibii de rău. Un căpitan avocat stătea lângă el - probabil ca să se asigure că Russ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele primite în casete agățate de cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai dispărut. Fima spuse: Ar fi trebuit cel puțin să-ți fac o cafea. Uri spuse: Lasă. Doar concentrează-te o clipă și gândește-te bine dacă ai ceva de luat de-aici. —Nimic, răspunse Fima imediat pe un ton milităresc, cu o fermitate neobișnuită, să nu mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de finalul ascensiunii și gândul mi‑a zburat la orele de rezistență pe care le frecventasem pe vremea când aveam timp de o sală de sport. O nazistă de instructoare, călare pe o bicicletă, lătra niște ordine În ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
patria nu e vrednic să locuiască pe pământul ei, nu e vrednic ca să aibă nimic pe pământul patriei, și nu e vrednic nici să trăiască pe pământul ei; să cinstească stăpânirea patriei sale și pe toți slujbașii bisericii, politicești și militărești, căci ei îngrijesc de fericirea patriei ca toți să fie mulțumiți câți locuiesc pe pământul ei; să cinstească pravilile patriei sale, căci acestea țin patria în pace, în unire și în liniște fără turburare; să asculte și să împlinească toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să modeleze conștiința națională ca o "a doua biserică", este la rândul ei modelată de armată, aceasta din urmă gândită fiind să finalizeze educația patriotică acționând ca "marea școală a națiunii". Mistica ortodoxistă, educația patriotică școlară și spiritul de disciplină militărească se întrepătrund pentru a alcătui climatul formativ al Românului. Devenite obligatorii, școala și armata sunt transformate în agenții inescapabile de naționalizare. Odată cu legiferarea serviciului militar obligatoriu ca datorie civică, armata devine a doua stație de naționalizare a subiectului statului român
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puncte de vedere, dând mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea sau triplarea echivalenței, în versuri precum: „Câmpul între coaste plug sau pian”, „Un țipăt ca o pasăre sau stilou”, „Rană și biblie acest cântec milităresc”, „Suspin strâns glasul tău e o lumină viitoare”, „Iubită, sol-diez interior, abajur pentru zincul din gând”, „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie” etc. Se anunță însă tot aici amplele dezvoltări „macrologice” de mai târziu, ca în secvența III
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tot dragul și dorul, Mia și Mariana. Urma o probă de scris către tatăl sau a Marianei, ajutată, bineînțeles, de...mama! Despre grija celor de-acasă pentru el și îmbrăcămintea sa găsim vorbindu-se și în carte. După o acțiune militărească pe zona sa de supraveghere, în urma căreia el, Sandy și patru din oamenii lui beneficiază de o permisie de zece zile, el folosește timpul pentru aș susține și promova examenul de definitivat în învățământ la Centrul de examinare de la Buzău
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
patria nu e vrednic să locuiască pe pământul ei, nu e vrednic ca să aibă nimic pe pământul patriei, și nu e vrednic nici să trăiască pe pământul ei; să cinstească stăpânirea patriei sale și pe toți slujbașii bisericii, politicești și militărești, căci ei îngrijesc de fericirea patriei ca toți să fie mulțumiți câți locuiesc pe pământul ei; să cinstească pravilile patriei sale, căci acestea țin patria în pace, în unire și în liniște fără turburare; să asculte și să împlinească toate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să modeleze conștiința națională ca o "a doua biserică", este la rândul ei modelată de armată, aceasta din urmă gândită fiind să finalizeze educația patriotică acționând ca "marea școală a națiunii". Mistica ortodoxistă, educația patriotică școlară și spiritul de disciplină militărească se întrepătrund pentru a alcătui climatul formativ al Românului. Devenite obligatorii, școala și armata sunt transformate în agenții inescapabile de naționalizare. Odată cu legiferarea serviciului militar obligatoriu ca datorie civică, armata devine a doua stație de naționalizare a subiectului statului român
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care tocmai pleca, iar moș Neculai rămas singur, îl petrecea cu privirea, cum pășea demn, parcă cu o autoritate de bun gospodar al satului. Săndel se apropie de poartă și fără mare întârziere și-l face atent cu un salut milităresc și un : - Bună ziua moș Neculai! El întoarce privirea de la cel ce îl petrecea, și se uită lung spre Săndel, care întoarse capul spre dreapta, cu gândul a nu fi cunoscut imediat. Ceea ce s-a și-ntâmplat. - Bună ziua soldățele, (taci, că
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de curs, după masă de la orele 14-19, meditație în repetitorul mare, lucru manual, sport... muncind cu încordare câte 8-10 ore pe zi. Astfel, în scurt timp, se simțea o transformare în viața fiecăruia. Disciplina vieții de internat, îmbrăca forme severe, militărești aproape...Elevii mergeau la masă încolonați, pe clase, ieșirea în oraș duminica, se făcea cu bilet de voie, în funcție de notele obținute săptămânal. Mai important decât toate era vocația cultivată și dezvoltată în această școală, prin munca neobosită a oamenilor dăruiți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel - ea este mai mare... Și, cu chiu, cu vai, am reînceput viața. Vreau să spun că un semestru am umblat la școală cu hainele SS - nu aveam alte haine. Dar asta nu era ceva extraordinar, pentru că majoritatea aveau haine militărești găsite pe undeva, lăsate... familiile erau sărace, a venit foametea din ’47... Ai auzit de foametea din Moldova, care s-a resimțit și la noi... Tatăl meu a făcut o carte de interviuri cu supraviețuitorii foametei de după război. Da, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
timpul șederii În țară ați fost instruiți? - Când am fost mobilizați, o instruire rapidă de o lună și ceva, nimic deosebit, instrucție militară. Și am fost semi-militarizați, adică aveam șapcă militară, palton militar, hainele erau ale noastre. Și bocancii erau militărești. Hainele erau ale noastre, dar cu banderolă galbenă. - Purtați banderolă galbenă? - Da, da. De la Început. - Populația civilă evreiască nu purta așa ceva? - Nu, numai militarii de peste graniță. - De ce credeți că s-a simțit nevoia de a apela la acea banderolă tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oameni cu iniformă nouă înaintea cailor, cu alți șase pă jos pă lângă cai și cu alți doi dinapoia carătii, toți într-un port, apoi pă-mprejur ofichiliiata cu pene albe în cap, iar domnul singur în carătă, cu iniformă militărească, cu pălărie și pană albă mare în cap, carea o ținea jos în carătă“. Ochiul cronicarului reține, explicabil, mai ales elementele de inedit ale cortegiului, menționându i în treacăt pe arnăuții amestecați printre militari și pierzându-i din vedere pe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu al doilea șef de peloton. Explicația (tot după Reglementul Moldovei): „Fiind trebuință a se împlini deosăbitele comande ale miliției cei din nou formăluite, s au hotărât ca acel ce are un rang politicesc să poată dobândi un potrivit rang milităresc, după foaia de asămăluire aice alăturată, și aceasta va avea urmare numai acum cu prilejul formarisirii milițiii“ (s.m.). Așadar, etapă de tranziție, în cadrul căreia tabla asămăluitoare îndeplinește rolul unui alfabet de tranziție, al punții de legătură între două sisteme distincte
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
interesante; ori chiar ca stihuitorii să schimbe ritmurile și rimele ispititoare, pentru proza grăitoare cu rosturi adânci". Și în ultimul număr al revistei articolul de pe prima pagină prezintă aceeași orientare estetică și politică. Intitulat Simte cotu'! prin preluarea unei expresii militărești, articolul amintit se vrea o nouă chemare a scriitorilor, o altă invitație de a fi uniți, pe de o parte, și, pe de altă parte, de a exprima în opera lor gânduri despre realitate, despre viața semenilor și a țării
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de întâmpinare, un instrumentist, continuând să cânte, s-a desprins în pas de paradă din formație, s-a oprit în fața înaltului oaspete, l-a salutat militărește, i-a înmânat o scrisoare, după care a făcut stângamprejur și, cu același mers milităresc, a reintrat în mijlocul fanfarei. În mod firesc, respectivele cazuri au fost considerate deosebit de grave, pornindu-se de la principiul, valabil peste tot în lume pentru serviciile de securitate și gardă, că autorul faptei putea avea asupra lui nu o scrisoare, ci
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]