181 matches
-
tuturor celor care-i critică pe oamenii care candidează pentru un post: se simt cumva nedreptățiți de candidații care nu le recunosc ascendentul moral și financiar pe care consideră că îl au. Candidatul este de multe ori tratat ca un milog muritor de foame care ar trebui să fie recunoscător pentru orice os îi aruncă marea corporație multinațională (sau mica întreprindere autohtonă, unde de altfel această atitudine este încă și mai pregnantă, accentuată de orgoliul de „patron”). Află mai mult: Dacă
Cum am dat interviu de angajare cu un robot de resurse (in)umane. După ce m-a pus pe hold, i-am dat următorul feedback () [Corola-blog/BlogPost/337844_a_339173]
-
Merge mai departe numai cel care are o fire eroică (...) Creștinul de prispă evită modelul eroic, el se mulțumește cu umila sa condiție mediocră lăsându-și sufletul pradă ispitelor și regretelor, dar închinându-se la Dumnezeu să-i aducă iertare. Milogul rămas în pridvor nu capătă hrana euharistică, dar primește apa sfințită pentru a-și curăța sufletul. Vom spune, deci, că duhul prispei tămăduiește, însă nu mântuie.” (Horia Alexandrescu, Vorbirea în șoaptă, Editura Anastasia, 1995, p.13, 17). Nu pot să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
poves-tea preotului chemat la împărtășanie care săvârșește o minune, a medicului Ivănescu dezamăgit în căsnicie, a doctorului evreu Ritter, povestea inventată a lui Sisi despre care foarte curând se află adevărul, povestea arhitectului care se răzbună după moarte, povestea profesorului milog îmbrăcat ca un boschetar. Colocviile tânărului chirurg cu prieteni mai experimentați și mai cu picioarele pe pământ, cu colegi trecuți prin viață, sunt menite a expune părerile autorului despre subiecte ardente ale contemporaneității. De pildă, degradarea poziției profesorilor și medicilor
SUSPANS SUBTIL ŞI O CARIERĂ DE SUCCES ÎN VÂRFUL ACULUI , UN NOU ROMAN DE MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380429_a_381758]
-
și Mândrie! ...o lume de hingheri învins-a dracul sfruntarea i-a-ntrecut-o fără păs: demoni de vază (...nu doar „cinci pitacul”!) plecatu-și-au grumazul spre ovăz... ...omul îi fură-olimpiade naibei: prețul la răstigniri e cel al zgaibei! FERIȚI-VĂ DE MĂSCĂRICI un milog șontorog se ițește dintre stele bârfitor trădător ne dă chipul prin vopsele: „nu trudi nu iubi să nu crezi în nicio Floare! sibarit sodomit iar minciuna-ți - demâncare!” otravă pe tavă: tot sfințim măscărici și vindem cuvinte pe doi firfirici
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
plimbându-și ochii ciudat de galbeni în lungul și-n latul uliței, nefăcând nimic, doar sâsâind ușurel vaietul suferinței sale alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își bombăne nevoința. Cu ce să plătească ’aracan de ea dările?! Mai an, o ajutase Părintele. Nu mai putea nădăjdui la mila bisericii și-acum! Da’ de unde creițari?! Milogul aude bolboroseala maicii azi, o aude mâine
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își bombăne nevoința. Cu ce să plătească ’aracan de ea dările?! Mai an, o ajutase Părintele. Nu mai putea nădăjdui la mila bisericii și-acum! Da’ de unde creițari?! Milogul aude bolboroseala maicii azi, o aude mâine. Nu dă semn că pricepe oftaturile femeii. El își primește tainul, soarbe încetinel din dulceața laptelui, necruțând nici o picătură, iar cu boțul de mălai fuge încurcat, îndemnând către ușa grajdului. Muica Lina îl
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
cândva se iveau așa, din senin, comori, de scăpau de foame și sărăcie vreun om și sufletele aflate în grijă. Dar la ea, cum?! Și tot întrebându-se și încercând răspunsuri după mintea ei de femeie, băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-și făcu griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de Domnul, ziua următoare începu rău pentru Lina. Aciuitul de milog parcă intrase-n pământ. Nu știa pe unde rătăcea, iar căprița scăpase dincolo de gărduțul ce apăra legumele de oare, dând gata straturile de varză abia învelită, spre toată obida bătrânei. Și-n vreme ce-și ștergea lacrimile c-un colț
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
se îndrepta spre casă târându-și neputincioasă picioarele. Din spate, era urmată îndeaproape de Marcu, hotărât să facă ce-o face, doar să pună mâna pe... N-apucă să-și ducă otrăvita închipuire la capăt, că se-mpiedică de scârbavnicul milog, care i se împleticise voit printre pașii de fur. Scăpat din poticneală c-un brânci și-o sudalmă aruncate sărmanului - nebănuit potrivnic - fu din trei pași lângă Lina. Copleșită de stăruința urmăritorului, năucită chiar, îi îngădui curiosului să-și mântuie
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
stăruința urmăritorului, năucită chiar, îi îngădui curiosului să-și mântuie vrerea. Descoperind bănetul, din care, mai-nainte fură din ochi, țârcovnicul dădu s-apuce în pumn cât mai mult, dar scăpă tot, retrăgându-și cu iuțeală brațul mușcat sălbatic de milogul ce apăra avutul Linei și-al său. Temerara încercare a sărmanului este ne-nțeleasă de femeia buimăcită de întâmplările zilei. Și-n timp ce-l izbește c-o boată în moalele capului, Lina simte răceala de gheață din picăturile de sânge
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
ne-nțeleasă de femeia buimăcită de întâmplările zilei. Și-n timp ce-l izbește c-o boată în moalele capului, Lina simte răceala de gheață din picăturile de sânge sărite pe mâini dinspre săracul stârcit de-acum în picioare de Marcu. Milogul apucă de ieși târâș din locul de iad, în vreme ce dinspre lădiță se-nălțau limbi șerpești de foc, devenind, într-o clipă, ucigătoare limbi de balaur... Dascălul pieri și el mânat de groaza trăită, iar Muica Lina, nesimțind amenințarea pârjolului, sta
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
la fiare vechi. Și vândute la bucată, azi asistăm la priveghi. Cum să supraviețuiască de șacali înfometați, îndârjiți s-o jefuiască? Toți la pradă au fost frați! Ca tătarii sau ca hunii au sfârtecat-o-n bucăți, de-am ajuns milogii lumii! Pricopsiți cu (patri)hoți! Se luptă pentru putere și trag jar pe turta lor, când țara plânge-n durere de ținta borfașilor! Birurile ne apasă cu datorii pe viață! Moare-n soartă nemiloasă, și ultima speranță! Înlăcrimat e Crăciunul
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
conduc niște derbedei de joasă speță, semianalfabeți sau total analfabeți, ciorditori și barbugii din mahalalelele societății, hoți la drumul mare, care pentru bani au vândut tot ... dar ne merităm soarta ... au avut masă de manevră, că românul e laș și milog. Are mentalitate de sclav pupincurist, nu știe să își ceară drepturile. E limbist prin urechi. Așteaptă sa-i dea șacalii o sarma și un mic, o țuică la bufetul din colț, în timp ce armata și jandarmii le scot noroiul din curte
DERBEDEI DE ROMÂNICA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372176_a_373505]
-
omul care o ținea sechestrată se întorcea agale, scuipând printre dinți și înjurând câinii ce se hârjoneau pe lângă el. Îl înjura și pe șeful Postului de Poliție că l-a deranjat fără să fi fost nevoie. „Un prost și un milog, băga-l-aș în p...a mă-sii de caraliu! Trebuie să-l învăț eu ce să spună șefilor? Nu există mașină cu numărul ăsta în comuna mea. Scurt! Nu există nici un sătean asemănător celui din poză. Scurt! Dar, bine
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rămân faptele povestite cari, fără altă deducere logică, reprezintă prin ele înșile sterilitatea totală a politicei guvernului. Izolați cu desăvârșire, căzuți sub ura Rusiei, desprețuiți de Germania cu toate că un dinast al ei ocupă tronul României, stăm în fața lumii ca niște milogi de cari se - ndură Austria însăși, căutând a îndulci prin politețe cel puțin hapul amar al viitoarei vasalități economice și politice. [9 februarie 1883] 252 {EminescuOpXIII 253} ["DACA CINEVA ÎNDRĂZNEA... "] Daca cineva îndrăznea să zică că cestiunea dunăreană e compromisă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lase să sape după niște bani ascunși de un camarad, presupus mort, într-o casă părăsită din curtea bisericii. Așa începe calvarul închipuirilor terifiante, izvorâte din conștiința complicității și din teamă. La câțiva ani după încheierea războiului apare, invalid și milog, cel care îngropase banii. În încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care îl vedea fără capăt, răsfrânt asupra familiei. Chinul interior al părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
citați Frank Norris, Theodore Dreiser, Upton Sinclair, John Steinbeck, Erskine Caldwell, John Dos Passos, Eugene O’Neill. În proza românească n. și-a pus amprenta în unele dintre nuvelele lui B. Delavrancea, cum ar fi Liniște, Paraziții, Iancu Moroi, Zobie, Milogul, ca și în scrieri ale lui I.L. Caragiale, și anume în nuvelele Păcat, În vreme de război, O făclie de Paști și în drama Năpasta. Frecvent în proza de la „Contemporanul” (Sofia Nădejde, C. Mille ș.a.), n. poate fi regăsit mai
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vede lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pură convenție culturală, dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]