1,104 matches
-
am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii... Ei s-au prăpădit în timpul refugiului. „Doamne! Bun și milostiv ești, dar nu ai îngăduință cu cei cu suflet bun... ” s-a trezit gândind Costăchel. Apoi cu voce tare: Ce bine mi-ar fi prins să-i am acum lângă mine! Ai dreptate, Costăchele. Și eu le-am simțit lipsa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
uitat că El este doar o ipoteză, nimic nu-i cert și verificat în chestiunea aceasta. Tocmai de aceea, iată, eu nu pot să fiu într atât de ușuratic în gândire și în simțire, încât să pun pe seama „divinei și milostivei” Sale providențe toate lucrurile bune, ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi și de care ajung să mă bucur. Dar totuși, cred cu tărie că El este foarte necesar, pentru conștiința morală a oamenilor, pentru ordinea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu binecuvântarea preotului. Au fost și așa cazuri, că persoana care stătea la pat, chinuindu-se mult timp, își dădea sufletul mai ușor atunci când venea tanti Alexandra și îi vorbea puțin, apoi îi ținea și lumânarea. Are inima curată și milostivă, simte durerea și suferința fiecărui om. Pe fiecare se stăruie să-l ajute și, mai ales, se roagă mult. Și se roagă noaptea, căci ziua muncește din toate puterile la pământ. Numai Dumnezeu știe de unde găsește această femeie puteri, pentru că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zile, în acel oraș, unii oameni vorbeau despre un altfel de „hoț”, descoperit tot la ei în oraș, despre care nu se scrise nimic și nici canalele de radio și televiziune nu transmiseseră nimic. Cine era acea domnișoară? O inimă milostivă care mișcă mâinile spre milostenie, dar care nu strigă despre binele făcut. O inimă milostivă care știe că Dumnezeu pe toate le vede și, pe cele făcute întru ascuns, le iubește și le primește. În scurt timp, puținii locuitori ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei în oraș, despre care nu se scrise nimic și nici canalele de radio și televiziune nu transmiseseră nimic. Cine era acea domnișoară? O inimă milostivă care mișcă mâinile spre milostenie, dar care nu strigă despre binele făcut. O inimă milostivă care știe că Dumnezeu pe toate le vede și, pe cele făcute întru ascuns, le iubește și le primește. În scurt timp, puținii locuitori ai acelui oraș, care au auzit această întâmplare, au uitat repede de ea. Calomniatorii Ajunsă la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați care s-au regăsit după ani de căutări. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt vicleni ca și el și nu dau oricând și oricui, ci numai când au: prejudecăți civice, toane, nervi, sentimente contradictorii, boli, au părăsit, au trădat, sunt părăsiți, sunt trădați,...Cerșetorul e cobaiul impulsurilor religioase ale cetățeanului onest.: dacă ești milostiv cu alții, Dumnezeu va avea grijă și de tine. Cerșetorul este un brand, un concept, anume născocit pentru a-i face pe unii să se simtă importanți și să vizeze ochiul mereu treaz al Divinității. Mai sunt și corurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că de fapt nu merită. Știa Însă prea bine că era În firea ei, că se născuse astfel și trebuia să se descurce cu asta cum putea. Ar fi fost neîndemânatică procedând altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzută ca aducătoare de noroc și avea puterea de a alunga calamitățile, putând atât să dăruiască odrasle, cât și să le protejeze. Din acest motiv era mult adorată, mai ales de femei. Numele ei complet este ,,Guanshiyin cea blândă și milostivă care îi ajută pe cei nevoiași și le ușurează viața obidită''. Arta plierii hârtiei Arta plierii hârtiei își are originea în practicile funerare tradiționale și îmbină tehnicile plierii, lipirii, decupării, modelării, colorării etc. Această artă poartă multe alte denumiri, fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși din cameră urmată de fratele ei. — Ce-am făcut? mormăi domnul J.L.B. Matekoni cu un oftat. Mma Potokwane îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mititeii... și nu se uită nimeni la ei, n-are nimeni inimă pentru ei...” „Și cum ai ajuns în casa părții vătămate?” „A fost așa, domniță, mi-a spus ceva din mine să intru acolo, că trebuie să fie oameni milostivi...” Ne-am trezit cu gaborii că ne umflă din pat, jos, cu bocancii pe ceafă. A doua zi eram în avion, colet... - Și-aici? Merge? - Ce să meargă? Acolo, numai dacă făceai doi fraieri, puneai și de-o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
câteva ori cu degetul în punte. O să stai să studiezi până când o să-mi poți spune, fără ezitare, ce reprezintă fiecare dintre semnele astea și în ce poziție o să se afle Bora Bora în fiecare moment al călătoriei... E clar? Zeilor milostivi! O să-i sece creierul! O să i se topească mintea! O sa orbeasca înainte să reușească să dezlege acel labirint complicat de semne și arsuri, care voiau să reprezinte stele și constelații în trecerea lor peste bolta cerului, raportându-le neîncetat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind îngerul dimpreună cu colivia. Pagina blondă, pagină cu rod. "Mușcă până la sâmbure, până la nerv, până la... Hai, mușcă, nu te sfii! S-a copt pe când focul dormea molcom în cremene, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat cu Lazăr abandonat în mormânt, Avraamul Sinaiului cu Avraamul milostivul de lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stropul de rouă să vă răcorească sufletele, mie îmi este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să înțeleg? O fi Dumnezeu atât de milostiv încât mi-a lăsat brațele libere să aibă de ce mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai există timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi, milostivul s-a îndurat de un suflet prigonit, năpăstuit, nevinovat. Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că te iubește ca pe propriul copil. Puteai să fii abandonat mai în vale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea este pătimire pe jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea de a te regăsi zilnic. Demult, când erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de mână? cine la cine șterge lacrima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca pe un discipol aparte. De pildă, în Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei șMagdalenaț: Preafericită Maria, tu, cea pe care te voi face desăvârșită șinițiindu-teț în toate tainele locuitorilor de Sus, vorbește cu îndrăzneală, tu, a cărei inimă se îndreaptă spre Împărăția cerurilor mai mult decât frații tăi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]