12,997 matches
-
știe că în aceste luni își joacă destinul politic: dacă va accepta prea multă vreme tutela iliesciană, proximele alegeri îi vor șubrezi substanțial poziția. După alți patru ani de sărăcie, e greu de crezut că românii vor înghiți cu ușurință minciunile unui partid care s-a dovedit extraordinar doar la capitolele nerușinare, lăcomie și banditism. Ca de multe ori în ultimii doisprezece ani, Iliescu rămâne, în raport cu aliații săi, un personaj enigmatic. E greu de anticipat, în acest moment, dacă după Copenhaga
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
În gol (1999). Cele 18 "variațiuni" sunt de fapt niște incursiuni într-o existență care este zugrăvită în culori terne. Viața nu are un sens, nu poate fi înțeleasă, căci pilonii ei de bază, binele și răul, frumosul și urâtul, minciuna și adevărul sunt "noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
că destui dintre ei cad greu de pe acum stomacurilor occidentale. În fond, e vorba de o mână de oameni, ce-au acționat la ordinele unui dictator criminal. De ce, pentru protejarea lor, se pune în mișcare un vast mecanism de dezinformare, minciună și nerușinare? întrebarea care-ți vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni țării, care, prin forța lucrurilor, nu aveau cum să participe direct în acțiuni antioccidentale, sunt simple marionete în mâna securiștilor "mitologici"? Poate ne dă un
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
bună igienă lăuntrică, între cel care a fost și cel care ar fi putut deveni. Pornind, evident, cu un cert handicap. Toată lumea a mințit! mi-ar putea răspunde sociologul. Tot ce s-a întîmplat după Revoluție a fost o uriașă minciună!! au afirmat destui dintre cei care n-au făcut micul lor pas către adevăr. În Cartea Albă a Securității, această afacere murdară de care s-a ocupat Mihai Pelin cu sprijinul "profesorului" Măgureanu, opinia publică autohtonă a fost mistificată din
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
ideologie i-a unit pe dictatorii de stînga de pe toate continentele. Simplul anticomunism a fost, în schimb, unica legătură dintre Mussolini și Marcos. Unii făceau altceva decît spuneau și nu spuneau niciodată ce fac: ideologia comunistă e o formă de minciună. Fasciștii făceau deobicei ce spuneau și spuneau ce făceau. Sinceritatea lor era însă la fel de criminală, ca și ipocrizia celorlalți. Și mai este o deosebire, derivată din aceasta, mai rar luată în considerare, dar care, împreună cu idoelogicul, ne ajută să înțelegem
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
cu doi obscuri reprezentanți ai Parlamentului și SRI-ului, foarte mulți români chiar pricep de ce trebuie spus adevărul? Cred, dimpotrivă, că au înțeles altceva: că adevărul poate să nu fie spus. Și că există întotdeauna un profit mai mare din minciuna lașă decât din articularea îndrăzneață a adevărului. Dramatic e că o reprezentantă respectată a societății românește, Alianța Civică, tace de luni de zile. Și chiar nu știu de ce. S-o fi produs și acolo fenomenul îmburghezirii liderilor? N-o mai
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
însoțită de zgomot și furie" . ...un recviem cu trompeta apocalipsei New-Yorkul anului 2000. Istorie care, deși ultrarecentă, ar putea fi uitată îndată ce furia secolului abia încheiat se va domoli. Va fi probabil imposibil de păstrat în memorie lumea sfârtecată de minciuni și crime, clocotind de ritmul afacerilor, de dezmățul consumului, lumea Eriniilor dezlănțuite. "Viitorul se profila ca un cazinou, în care toată lumea își încerca norocul și toți sperau să câștige". Demonii din totdeauna - invidia, ura, egoismul, războiul, răzbunarea, teama, durerea - pavează
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
apărută în 1841, va conține toate aceste modificări. Un an mai târziu, în volumul IV, din seria de Opere, Revizorul este din nou revizuit de autor, prezentându-se, de această dată, versiunea definitivă, prelucrată acum la un nivel mai adânc: minciuna lui Hlestakov capătă un caracter inspirat, hiperbolic, scena finală este modificată, se adaugă în monologul primarului apostrofa către public: "De ce râdeți? De voi înșivă râdeți!..." Teatrele nu vor ține cont de această revizuire și piesa va fi jucată până în 1870
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
extraordinar simț al situației, piesa este mai mult decât dramatizarea unui fapt divers sordid, pe care vechimea nu are cum să-l înnobileze. Tot timpul apare câte o piedică în calea planurilor macabre și personajele se adaptează "la vedere", împletind minciuna cu adevărul, obiectivele pe termen scurt cu cele pe termen lung într-o dinamică a vitalității, esențială pentru tensiunea dramatică. Toți sunt răi și insensibili la durerile celorlalți: Arden suferă fiind atât de nerușinat înșelat de soția lui și de
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
avea alte pretenții legate de această comedie muzicală construită pe textele satirice ale lui Tănase, din nefericire pentru noi și contemporanii noștri, izbitor de actuale. Lumea de ieri se amestecă cu cea de azi prin tipul de situații aberante, prin minciuna și corupția cu care dau nas în nas la tot pasul. Șmecherii și fraierii sînt tipologii care n-au dispărut și nici n-au cum să dispară. În spectacol se pot descoperi stîngăcii de tot felul, de la cele, să le
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
În unele cărți de istorie se spune: "Djuvara a fost trimis pentru ca să se semneze armistițiul." Este o mare prostie! De două luni și jumătate guvernul nostru nu răspunsese la propunerile sovietice. În filmul Oglinda al lui Sergiu Nicolaescu este o minciună când se spune că a existat o telegramă cu un răspuns favorabil de la Soviete! Asta e o legendă care s-a răspândit foarte repede; și Mareșalul Antonescu, bietul, a crezut în faptul că ar fi existat o telegramă de la Stockholm
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
un răspuns favorabil de la Soviete! Asta e o legendă care s-a răspândit foarte repede; și Mareșalul Antonescu, bietul, a crezut în faptul că ar fi existat o telegramă de la Stockholm în ziua aceea, cu un răspuns favorabil. Este o minciună! A existat o telegramă de la Gheorghe Duca - el negocia pentru opoziție - în care se spunea: Da, sovieticii sunt dispuși să lase un general român să treacă peste linii ca să încheie un armistițiu", dar era o cu totul altă filieră de
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
după ce că e o aristocrată autentică, să devină și o victimă a noului regim? Fără a citi, cîtuși de puțin, filmul, prin grila "realismului socialist", senzația globală e aceea că el combină, cu perfidie estetică, jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, amestecînd, ca în celebrul banc, sifiliticii cu filateliștii. Într-un sos, neapărat, elegant!
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire, imaginară și reală, literatură și adevăr". Deoarece, așa cum spune autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm drept dăunătoare, așa cum putem să condamnăm sau să omorîm pe cineva". Avem a face, concomitent, cu o poziție tipic avangardistă, de tratare a operei ca "mod de existență", care nu e
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
n-are ce căuta în poezia-strigăt: „doamne, cerem o mântuire mai domestică / crimă să fie oare dacă mobilăm vidul / și strigăm furioși și nemulțumiți / oblojindu-ne complexele / să ni se întoarcă memoria / căci viitorul fuge de sub picioarele noastre / cu viteza minciunii"(semn de carte) Basarabia este, pe rând, „temniță abandonată", „muzeu al erorilor", „land leprozat", iar istoria ei o paranteză. Intrigat și amenințat, în același timp, de „cultivarea amneziei", poetul-călător printr-o Europă liberă, unde comunismul e abordat esteticește și doar
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
Marina Constantinescu Deși haosul în care trăim se nuanțează, aberant, din ce în ce mai tare, deși derizoriul se mișcă liber și destins prin existențele noastre, deși minciuna și impostura își bălăngăne picioarele pe un tron mult prea înalt, avînd iluzia că stăpînesc vreun regat, în timpul acesta, creatorii adevărați își văd de creațiile lor și de destinul lor artistic. Ei nu au dipărut, brusc, din peisaj, cum ar
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
plin naționalism ceaușist, cărți oficiale, precum Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani (penibila însăilare a unui impostor numit Popescu-Puțuri) ori Fapte din umbră de Cosma Neagu și Dumitru Marinescu au repetat pînă la saturație aceleași elucubrații, conform principiului că o minciună spusă de o sută de ori sfîrșește prin a deveni adevăr. În realitate, domnia Regelui Carol II poate fi caracterizată extrem de simplu: o epocă fericită din istoria României moderne. Revenirea lui Carol la 8 iunie 1930 și preluarea de către el
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
de atunci. Apoi, Ciorbea a reintrat în PNȚCD iar eu consider că am ajuns la o vârstă - 76 de ani - la care mă pot lipsi liniștit de orice apartenență politică. - Nu aveți senzația că după ’89 s-a înlocuit o minciună cu o alta, poate mai poleită, dar tot o minciună? - Iată un lucru pe care îl înțeleg cu dificultate; ba nu, îl înțeleg, dar mă răvășește. De ce a trebuit ca trecerea la capitalism să fie făcută de către vechea Securitate? Adică
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
consider că am ajuns la o vârstă - 76 de ani - la care mă pot lipsi liniștit de orice apartenență politică. - Nu aveți senzația că după ’89 s-a înlocuit o minciună cu o alta, poate mai poleită, dar tot o minciună? - Iată un lucru pe care îl înțeleg cu dificultate; ba nu, îl înțeleg, dar mă răvășește. De ce a trebuit ca trecerea la capitalism să fie făcută de către vechea Securitate? Adică se poate explica. Pentru că Securitatea a vrut răsturnarea lui Ceaușescu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Paris în iunie 1935. Nici Bagatelles pour un massacre și nici Mea culpa, pamflete scrise în 1936 de L.F.- Céline în urma unui voiaj în URSS, nu schimbă prea mult lucrurile. Iar anii 1937-1939, chiar dacă înregistrează reacții din ce în ce mai violente față de uriașa minciună bolșevică - de la Retouches a mon Retour de l'URSS de André Gide (1937) până la Au pays du grand mensonge de Ante Ciliga, L'Ecole des dictateurs de Ignazio Silone sau Les Sources et le sens du communisme russe de Nikolai
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
și simplu să-ți petreci vacanța în universul bolșevic, ca și cum te-ai duce pe Coasta de Azur sau la piramidele egiptene. Aici nu există gest gratuit, există doar suspiciunea unei trădări și mecanismul de acoperire a micilor adevăruri cu mari minciuni. Elementul-cheie al acestui mecanism este, desigur, ghidul. Pentru Simenon, Sonia. Sonia unu, la Odesa, Sonia doi, la Batum. De fapt, există atâtea Sonii cîte sunt necesare pentru o intercalare eficientă între turistul occidental și cotidianul sovietic. Întâmplător sau nu, Simenon
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ci însuși autorul său procedează astfel, lăsându-se captivat de întâmplările petrecute în jurul lui. Iar URSS e un teren bizar, tragic, minat de suspiciune, teroare și propagandă; un "loc rău", care și-a infectat deja populația cu virusul unei ucigătoare minciuni. Înainte de a scrie romanul inspirat din experiența sovietică (Gens d'en face, 1933), Simenon trăiește în mod direct un fragment din realitatea comunistă. Suficient, însă, cât să înțeleagă ansamblul. Mai mult decât declarațiile unor interlocutori timorați și decât scenele la
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea femeii
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
ceva mai multă îndrăzneală nu mi-ar fi stricat, dar pentru ca îndrăzneala mea să poată fi fructificată ar fi trebuit să am și cărți prin care să o pot demonstra - n-am avut, nici străine, nici românești. - Totuși, cum suportați minciuna în care trăiam cu toții? - Foarte greu. A fost un fel de stare de anxietate care a dus la o adevărată maladie a sistemului meu nervos. În asemenea condiții, mă revigoram cu whisky sau cu vin. De ce? Din cauză că nu mai puteam
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
că suntem, în continuare, ceea ce am fost mereu - un popor de duplicitari și ne merităm cu prisosință statutul de țară a "tutulor posibilităților", dar aceste posibilități le au unii și mereu aceiași. Ne este teamă de adevăr? Vom trăi în minciună, în continuare? Până când? Nu am vrut niciodată să fiu complicele cuiva la mârșăviile pe care le face, măcar pentru "picul" de onoare pe care îl mai am. E puțin pentru supraviețuire, dar e mult pentru calitatea de OM. Pentru răul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]