102 matches
-
(Թորոս Ռոսլին) (c.1210 - 1270) "sau" (c.1216 - 1288) a fost cel mai remarcabil miniaturist din Armenia în Evul Mediu. Biografii artiștilor armeni medievali au avut tendința de a ignora acele aspecte pe care, în prezent, le considerăm importante. Din această cauză, și din altele, în acest moment foate puține elemente biografice se cunosc cu
Toros Roslin () [Corola-website/Science/299586_a_300915]
-
Candia, desenele unui cartograf, și el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlnește la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist și filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului și bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condițiile sunt favorabile și tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporației pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de "Academia
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
rândul ei regina i-a dăruit o bijuterie "Drake Jewel", ceea ce era un lucru neobișnuit pentru un om de rand și pe care Drake a purtat-o cu mândrie. Pe o parte era portretul în miniatură al reginei, pictat de miniaturistul Nichollas Hilliard, iar pe cealaltă parte o camee din onix reprezentând un dublu portret al unei regine și a unui bărbat african. "Drake Jewel", cum este cunoscută astăzi, este una din puținele bijuterii din secolul al XVI-lea, care au
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
în limba slavonă înainte de 1561 și considerat cea mai veche cronică din Moldova), un cronograf până la 1425, o cronică bulgărească și una sârbească. Când a devenit episcop la Rădăuți, el a lăsat la Slatina o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști. În 1844-1845, Veniamin Costachi a tradus la Slatina 3 volume din ""Lucrările lui Teodoret de Cyr"". La sfârșitul anului 1844 a tradus ""Îndeletnicire despre buna murire"" de Evghenie Vulgaris. La jumătatea secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Slatina a funcționat
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareș. Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Ea continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel Mare. Ctitoria
Mănăstirea Moldovița () [Corola-website/Science/302822_a_304151]
-
Dacă mă refer totuși la icoană, este în ceea ce icoana ne prezintă cu adevărat esențial: nu chipul văzut al nevăzutului, ci prezența invizibilului; este aici, în toate, în cele mai mici din acele miniaturi care par că reiau caligrafia vechilor miniaturiști și până la lucrările mari. Nu numai în simbolistica crucii, ci în toate lucrările, în care plouă cu aur - culoarea sacrală - vedem esența icoanei, care este prezența sacrului, pentru că icoana nu numai figurativ figurează, produce chipul sacru, ci ne aduce prezent
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
sunt asemănătoare într-un mod absolut uimitor. Din această cauză, Barbu Theodorescu a considerat că Lecca și-a creeat tipare nu prea numeroase sau variate, în cadrul cărora a reprezentat majoritatea personajelor litografiate. În plus, în opera lui este prezentă tehnica miniaturistului. Se poate constata în portretele pe care artistul le-a făcut, că acesta s-a oprit asupra amănuntelor cum ar fi briliantele de pe mânerul sabiei sau vestonul personajului. Aceste elemente duc la concluzia că persoana reprezentată a devenit mai mult
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mustață transpare un surâs amabil, iar chipul este lipsit de rigiditate. Femeia cu evantai" se constituie într-un adevărat document de epocă, în care se poate observa caracteristicile îmbrăcăminții, a coafurii, a dantelei precum și a bijuteriilor reprezentate cu migala unui miniaturist. Trecând peste gingășia feminină care se degajă dincolo de limitele pânzei, personajul se impune printr-o privire plină de inteligență. Cu ajutorul acestor portrete se poate cunoaște întreaga negustorime brașoveană a acelor vremuri. Dintre portretele făcute copiilor se distinge portretul Cleopatrei Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în 1626 împreună cu anturajul lui François de Bassompierre. Gentileschi și fiica sa Artemisa, au fost principalii decoratori a tavanelor de la Queen's House și Greenwich. Un alt pictor favorit al Henriettei a fost Guido Reni. I-a finanțat și pe miniaturiștii francezi Jean Petitot și Jacques Bourdier. Henrietta a fost și protectoare a teatrului, completând marele interes al soțului pentru artele vizuale. Ea însăși a participat la unele reprezentații cum ar fi "Salmalida Spolia" (1640), de William Davenant, în care a
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareș. Biserica "Sfânta Cruce" din Pătrăuți este prima ctitorie certă a domnitorului Ștefan cel Mare, din 1487. Renumele i se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
atunci a fost adăugat un pridvor și s-a construit turnul clopotniță de pe latura nordică a incintei. La a funcționat o școală teologică, sprijinită de marii mitropoliți ai vremii. Tot acolo au lucrat caligrafi, gravori în lemn și în metal, miniaturiști sau dascăli de limba română, greacă sau slavonă. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, domnitorul Antonie Ruset a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, mutând reședința Mitropoliei Moldovei numai la Iași. În aceste
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
de Belle-Arte din București la clasa lui G.D. Mirea și Ipolit Strâmbu. și-a pregătit examenul de absolvire cu Sava Henția, Ion Georgescu și acuarelistul Spenrlick, dar și cu tatăl său, Alexandru Biju, inginer de cale ferată cu talent de miniaturist. Concomitent cu Școala de Belle Arte, unde a studiat cu G. D. Mirea, Dimitrie Serafim și Alexandru Tzigara-Samurcaș, pe care a absolvit-o în 1906, cu ,Distincție și medalie”, a urmat, un timp, și Conservatorul, clasa de canto a profesorului
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită. În Franța, cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului al XVI-lea, au fost create mari capodopere de către pictori care, mai mult interesați de valoarea expresivă a obiecelor și personajelor, au ignorat perspectiva, anatomia și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
din încredințarea domnilor țării; a înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), acesta fiind primul atestat documentar în mediul urban de la noi. A purtat o grijă deosebită ctitoriei sale Dragomirna. Aici a creat o adevarată școală de caligrafi miniaturiști, Crimca însuși fiind înzestrat cu talent artistic deosebit. Se constată o similitudine între decorațiile picturale ale lăcașului și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale a Dragomirnei. Se cunosc peste 25 de manuscrise din timpul său
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori, pentru a reprezenta figuri sau episoade exemplare ale Evangheliilor. În mănăstirile irlandeze și anglo-saxone, textele anluminate debutează în anii 650-800 cu monograme ornamentale.
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
Alegoria virtuții și viciului" (1505, "Museo di Capodimonte", Napoli) și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În această din urmă, este remarcabil contrastul dintre nuanțele stâncilor și roșul vestimentației sfanțului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist. Pictează primele sale piese de altar la biserică parohiala St. Cristina al Tiverone (1505) și baptisteriul catedralei din Asolo (1506), picturi care există și astăzi. În 1508 lucrează la polipticul din Recanati pentru biserică St. Domenico. Acesta este alcătuit din
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
feminine, nu sunt lipsite de asemănare cu frizele Parthenonului. Această influență a lui Fidias se regăsește la Polygnotos sau la pictorul lui Cleophon. Pictorul din Eretria asigura trecerea la stilul înflorit. Pe un epinetron el a desenat cu precizia unui miniaturist un întreg grup de personaje feminine, zeițe sau muritoare, care au poziții diferite ce le pun în valoare grația și suplețea. Meidias, pe un vas de argilă arsă în formă de pară răsturnată și cu trei toarte, a figurat în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
partidul ultraregalist de la curte îl privea ca un liberal. Cu o personalitate placidă, infantele Francisco de Paula a fost mai interesat de artă decât de politică. Infantelr care în copilărie a primit lecții de desen de la un pictor de curte, miniaturistul Antonio Carnicero, a fost el însuși un pictor amator. Unele dintre lucrările sale au supraviețuit. Până în 18-8 când a fost forțat să părăsească Spania într-un nou exil, a primit lecții de muzică de la Pedro Anselmo Marchal și lecții de
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
multiple. Desenul fin și precis, dublat de tehnica prin care a dat materialitate și catifelare părului ce cade în bucle răsucite, relevă maniera Biedermeier fără echivoc. Atenția asupra detaliilor, a bijuteriilor, a dantelelor și a vestimentației, denotă un talent de miniaturist de invidiat. În peisajele pe care Mișu Popp le-a creat se poate observa un anumit patos romantic. Ele au fost făcute în ulei, dar și în tehnica pastelului. Adeseori se constată o atmosferă romantică de o deosebită intensitate, cu toate că
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto), (n. pe la 1395, Pisa - d. pe la 1455, Roma) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional. a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri . Pisanello a fost primul care
Pisanello () [Corola-website/Science/323254_a_324583]
-
la Sopron și în alte câteva locații, frescele și sculpturile descoperite la Esztergom sau Oradea demonstrează arta și arhitectura gotică înfloritoare a vremii. De asemenea, "Cronica Pictată" și alte documente decorate cu miniaturi demonstrează gradul înalt al măiestriei artistice al miniaturiștilor vremii. Bálint Alsáni, episcop de Pécs a fondat o universitate în orașul său în 1367, dar se pare că această instituție de cultură a fost închisă după moartea sa din 1375. Ludovic I a murit fără să lase în urmă
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
care a survenit în anul 1805, tânărul Antoni a fost invitat la Paris în calitate de guvernant al copiilor grafului Tadeusz Mostowski care era pe vremea aceea ministrul afacerilor interne al Ducatului Varșoviei. Cu ocazia acestei deplasări la Paris, a vizitat pe miniaturistul Jean Baptiste Augustin la atelierul acestuia. După trei ani, în anul 1808 revine în Polonia, un an mai târziu, în 1809 câștigă o bursă a Ministerului Învățământului Public al Ducatului Varșoviei, ocazie cu care revine la Paris. Aici lucrează asiduu
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
realizate de pictorii occidentali au fost imaginile panoramice reprezentând Sarayburnu. Aceste imagini, realizate într-un stil realist și dintr-o perspectivă bazată pe observații, reprezintă documentele vizuale ale Istanbulului secolului al XVI-lea. Și descrierile Istanbulului în stil miniaturistic de către miniaturiștii otomani descriu Istanbulul într-un stil deosebit. După cucerirea Istanbulului, prin apropierea geografică a Orientului și Occidentului și prin intermediul intelectualilor care au emigrat din Bizanț în Occident, s-a născut dorința de a cunoaștere a Orientului, iar în picturile europene
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
(n. cca. 1480, Altdorf bei Landshut sau Regensburg - d. 12 februarie 1538, Regensburg) a fost un pictor, grafician și arhitect german. În tinerețe a frecventat probabil atelierul vreunui miniaturist din Regensburg, lucrările sale de început (Familia omului sălbatic, 1507, Berlin) prezentând o manieră picturală extrem de migăloasă. Judecând după creația sa în ansamblu, pictorul a fost influențat de Lucas Cranach cel Bătrân, de Marx Reichlich ș. a., el cunoscând, pesemne, atât
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
1818, Săliștea Sibiului — d. septembrie 1872, Săliștea), pe numele său de mirean Oprea Pătruț (Picu - diminutiv de la Oprea, Procopie - nume de monah), supranumit și călugărul-țăran, artistul-țăran sau „Anton Pann” al Ardealului, a fost un călugăr, imnograf, imnolog, caligraf, copist bisericesc, miniaturist, poet și misionar român transilvănean din secolul al XIX-lea. Picu (diminutiv de la numele de botez) Procopie (numele de monah) s-a născut în Săliștea din Mărginimea Sibiului în anul 1818 din părinți oieri, fiind botezat Oprea. Primele clase de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]