234 matches
-
februarie 1891. Cu toate acestea, ex-regele Milan a revenit în Șerbia în mai 1890 și a început din nou o campanie împotriva lui Pašić și a radicalilor. În 16 iunie 1892, Kosta Protić, unul dintre cei trei regenți din timpul minoratului regelui Alexandru Obrenović al V-lea, a murit. Conform constituției, Adunarea Națională a trebuit să aleagă un nou regent, dar deoarece adunarea se află într-o vacanță de câteva luni, Pašić a trebuit să convoace o sesiune de urgență. Jovan
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
protestanți timpurii din Germania. Filip a fost fiul Langdrafului Wilhelm al II-lea de Hesse și a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă în timpul minoratului său însă a murit în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost decalarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor. Educația lui a fost incompletă iar formarea
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
și titlul de Duce de Holstein-Eutin. Fratele său a murit în 1702, lăsându-l ca moștenitor pe minorul Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp. Din 1702 până în 1708 Christian August a fost co-regent cu cumnata sa, Hedvig Sophia a Suediei, în timpul minoratului lui Karl Frederic. După decesul ei în 1708, Christian August a rămas singurul regent al ducatului Holstein-Gottorp. La 2 decembrie 1704, Christian August s-a căsătorit cu Albertina Frederica de Baden-Durlach (3 iulie 1682 - 26 decembrie 1755), cu care a
Christian August de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/334743_a_336072]
-
normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii au incendiat Chartres. Theobald a preluat controlul asupra fortărețelor Saint-Aignan în Loir-et-Cher, Vierzon și Anguillon în Berry. Pe perioada minoratului lui Hugo Capet, el a întărit Chartres și Châteaudun. Până la moarte, el deja edificase o vastă putere pe Loara, dominând Franța centrală. Cândva în 943-944, Theobald s-a căsătorit cu Luitgarda de Vermandois, văduva ducelui Guillaume I de Normandia. Aceasta
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
apropiată de tatăl ei, Maria a împărțit exilul cu el la Wissembourg în provincia franceză Alsacia, loc sugerta de Filip al II-lea, Duce de Orléans, nepot de frate al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. În 1721, la vârsta de 11 ani, Ludovic al XV-lea a fost logodit cu verișoara sa primară, infanta Mariana Victoria a Spaniei, care avea trei ani. Pentru că regele era fragil și au existat mai
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
fost chemată să se alăture soțului ei la Gothenburg, apoi l-a urmat la Gottorp și Wismar. După decesul soțului ei la 13 februarie 1660, Hedwig Eleonora a devenit regentă a Suediei și a prezidat Consiliul de Regență pe perioada minoratului fiului ei Carol al XI-lea. Ea și-a folosit poziția de regentă în special pentru a proteja interesele fiului ei. S-a opus politicii externe anti-daneze și pro-franceze în timpul anilor de regență. I-a displăcut războiul și a fost
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
și pro-franceze în timpul anilor de regență. I-a displăcut războiul și a fost de partea partidei care a susținut pacea în Consiliu. După decesul fiului ei la 5 aprilie 1697, Hedwig Eleonora a devenit din nou regentă a Suediei în timpul minoratului nepotului ei, Carol al XII-lea. De data asta, regența a durat până în decembrie același an, nepotul ei devenind major între timp. Ea a susținut o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp prin căsătoria nepoatei ei Hedvig Sophia a Suediei cu
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
apanaj fratelui său, Béla I. În momentul împărțirii regatului, Béla era considerat moștenitoru tronului, dar el și-a pierdut acest statut după ce regelui Andrei I i s-a născut un fiu în 1953, Solomon, care a fost încoronat încă din minorat, în 1057. Nașterea lui Solomon a dus la apariția unui conflict între cei doi frați, care a degenerat în cele din urmă în război civil. Războiul civil s-a încheiat în 1060, cănd Béla și-a învins fratele și a
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
sau altul, a acestor mari etape de istorie cu viața personală a Regelui Mihai, diversele trepte și moduri de implicare a persoanei sale în momente grave de cumpănă: alternări intempestive la tron cu propriul său tată; tutela Regenței din anii minoratului; severa tutelare a dictaturii militare din anii războiului; cele două lovituri de stat, atât de diferite în scop și rezultate, dar cu rol de răscruci majore în destinele țării, - toate acestea încăpute într-o viață de om, alcătuiesc un fundal
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
a apărut la parlamentul francez, cu cei doi fii ai ei, contele de Paris și fiul ei mai mic ducele de Chartres, pentru a pretinde dreptul fiului său la tron și cerând ca ea să fie instalată ca regentă în timpul minoratului. Pretenția nu a fost acceptată de parlament. Helene a părăsit Franța pentru Germania împreună cu copiii. Ea a continuat din străinătate să pretindă în mod activ dreptul fiul ei de a deveni monarh însă regaliștii francezi de acasă au început să
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
al Germaniei. În 1226, fratele lui , Ludovic al IV-lea de Thuringia, a murit în drum spre Țară Sfântă, în vederea participării la Cruciada a șasea, iar Henric a devenit regent pentru nepotul său Herman al II-lea, aflat la vârsta minoratului. El a reușit să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
sau ca marionete mânuite cu o abilitate extraordinară de politicieni români anti-USL și, ”în chip surprinzător, chiar contestarea condiției cetățenilor români care studiază sau muncesc în statele-membre, prin ”contestarea dreptului lor de vot sau plasarea “căpșunarilor” într-o condiție de minorat în raport cu ceilalți cetățeni români are origini în trecutul recent”, susține democrat-liberalul pe blogul personal. Cristian Preda comentează în continuare că ,,Înfrângerile suferite de Adrian Năstase în 2004 sau de Mircea Geoană în 2009 au fost puse pe seama votului românilor din
Cristian Preda: PSD și PNL îmbrățișează un discurs anti-european () [Corola-journal/Journalistic/42856_a_44181]
-
criterii îndelung cumpănite, creată de oameni care nu s-au uitat pe sine și a căror reflecție să atingă temperatura înaltă și pură a filozofiei, poate a unei psihofilozofii, și nu să se rătăcească în constructe sterile, ori într-un minorat pozitivist-istoriografic, ce confundă, mai ales astăzi, cultura cu maculatura, căci o reflecție serioasă despre lume, cum spunea un filozof francez contemporan, separând cu claritate carteziană apele de uscat, ori este de ordin filozofic, ori nu este nimic. Îți promit că
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
acolo tatăl scotea ochii fiilor sau îi ucidea ca să se folosească singur de avere, numai acolo fiii scoteau ochii părinților pentru acelaș motiv; la alte popoare nu se întîmplau acestea. La români bunăoară exista până mai alaltăieri nu maioratul, ci minoratul, după obiceiul pământului. Tatăl de familie își însura pe toți fiii și-i așeza cum putea, adecă-i regula cu ceea ce în dreptul vechi român se numește peculium; iar fiul cel mai mic moștenea așezarea și lanul părintesc. Cu toate acestea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Penitenciarului Jilava pentru a hotărî cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului H.F.M., din perspectiva prevederilor art. 6 din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 6 luni închisoare la care acesta a fost condamnat, pentru o faptă comisă în minorat, prin Sentința penală nr. 641/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București și care ulterior, ca efect al revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/262427_a_263756]
-
cinci ani a devenit noul rege al Franței. A fost o mare tensiune între fratele mai mare al lui Françoise Mărie, Ducele de Mâine, și soțul ei, Ducele de Orléans legat de cine ar trebui să fie numit regent în timpul minoratului noului rege. Parlamentul din Paris a decis în favoarea soțului ei. Că soție a conducătorului Franței, Françoise Mărie a devenit cea mai importantă doamna din regat. În martie 1719 ea a achiziționat Castelul Bagnolet din apropierea Parisului iar după moartea sa acesta
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
tratament. La 30 iulie 1900 el a murit în somn la Castelul Rosenau, districtul Coburg. Maria Alexandrovna era alături de el împreună cu fiicele lor: Victoria Melita, Alexandra și Beatrice. Ducatul a fost moștenit de Charles Edward, care avea 16 ani. În timpul minoratului său, regența a fost asigurată timp de cinci ani de ginerele Mariei, Ernest de Hohenlohe-Langenburg. Maria Alexandrovna avea 46 de ani când a devenit văduvă. După moartea soțului ei ea a locuit, pentru un timp, în Anglia. Ea se afla
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
și reconstituirea istorică într-un act Moș Ion Roată (1948) sunt tentative derizorii de pătrundere între autorii care asigurau dramaturgia „originală” a momentului. Colaborarea cu Aurel Baranga la scrierea piesei de teatru Inimi fără hotare se plasează în zona aceluiași minorat valoric. În această etapă proletcultistă se înscrie și miniantologia de „versuri populare” Plugarii cântă Republica Populară (1948), pe care „culegătorul” o prefațează ditirambic. După o tăcere de peste un deceniu, P. reapare ca „poet angajat” cu volumul Umanitas (1962), dedicat „memoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
sincronismul opresiv", dictat, de regulă (adică totdeauna în istorie), de mentalitățile imperiale. Ar fi fost, în consecință, numai putința românească de a amâna (nu sunt convins ca ar fi și oprit) ceea ce scrie criticul urmând o mai veche observație kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrie criticul urmând o mai veche observație kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceea pe care cineva, ca savant, și-o exercită În fața Întregului public cititor”. Kant face această importantă distincție Între folosirea publică a rațiunii și folosirea privată a rațiunii, cu intenția vădită de a preciza Înțelesul „ieșirii omului din starea de minorat” și totodată răspândirea printre oameni a spiritului libertății. Această distincție, care avea să fie capitală Încă din anii pregătitori ai Revoluției Franceze de la 1789, se adună În următoarele notații: „Folosirea privată a rațiunii este, după mine - releva Kant -, aceea pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de sălbăticie, cu condiția să nu se Încerce voit menținerea acestei stări!” Și Kant Își continuă dorința de a defini și descrie esențial elementele de bază ale Iluminismului: „Am așezat problema principală a Iluminismului, ieșirea omului dintr-o stare de minorat, rezultat al propriei sale vini, Înainte de toate Într-un context religios, căci cu privire la arte și la știință suveranii noștri nu au nici un interes să joace rolul de tutori ai supușilor lor; mai mult, această stare de minorat este, În aceeași
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o stare de minorat, rezultat al propriei sale vini, Înainte de toate Într-un context religios, căci cu privire la arte și la știință suveranii noștri nu au nici un interes să joace rolul de tutori ai supușilor lor; mai mult, această stare de minorat este, În aceeași măsură, nu numai cea mai dăunătoare, dar și cea mai dezonorantă dintre toate. Dar felul de gândire al unui suveran care o favorizează pe prima (adică «folosirea publică a rațiunii») merge și mai departe, Înțelegând chiar și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]