3,438 matches
-
cît am putut să amînăm încheierea negocierilor (nu ne-a mers de data asta!), cînd am zis, așadar, că sincronismul își trăiește a doua tinerețe, iată, vine dl Sorin Dumitrescu și ne afurisește cu mofturile noastre europene cu tot, invocînd mireasma locului și duhul sfinților părinți care s-a pogorît asupra noastră care nu ne-am învrednicit să... să... Iartă-ne, Doamne, că am păcătuit contra memoriei moșilor și strămoșilor noștri și, în loc să stăm strajă la hotarele Europei, așa ca Ștefan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o depistăm întotdeauna. Și
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
neamul, coboară din Arcă, cu dobitoacele după ei, gata să reia și ele filogenia întreruptă. Scăpat cu bine, Noe face o jertfă mare pentru toată suflarea vieților noi iertate și gata să înceapă alt ciclu... După atîtea arderi plăcute ...mirosind mireasmă bună, îmbunat, Domnul dă semn de răzgândire și zice : ... Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui și nu voi mai pierde toate vietățile cum am făcut
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
Farsa este grotescă, soluțiile la care apelează ,echipa de figuranți" frizează absurdul, dar efectul este cel scontat. Ca un alt Don Quijote, Klaus Bernath se scufundă într-o lume a lui, are sentimentul proustian al întoarcerii în timp, la gusturile și miresmele copilăriei. Spre disperarea figuranților el dă semne că ar dori să se stabilească definitiv la Lindenfeld pentru a-și trăi în liniște ultimii ani de viață. Norocul acestora vine însă de la faptul că ,fiul satului" moare, asemeni personajului din Tinerețe
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
fundalul războiului ploii deznădejdii el îi face un inel din belciugul de aramă al grenadei germane de calibrul 77 imaginea clară trăinicia spiritului Vittoriei Colonna și ardoarea mistică a Sfintei Tereza Războiul drama nudă a descompunerii metereze de carne vie mireasmă de înger plutind peste un nor negru de fum un coupe papier făcut din grenada germană un nasture de uniformă aripă sclipitoare de fluture mireasmă de înger deasupra unui nor negru de fum
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
și ardoarea mistică a Sfintei Tereza Războiul drama nudă a descompunerii metereze de carne vie mireasmă de înger plutind peste un nor negru de fum un coupe papier făcut din grenada germană un nasture de uniformă aripă sclipitoare de fluture mireasmă de înger deasupra unui nor negru de fum
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec rănit amintește umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfârșit a vremii cu freamăt de mai, de mireasma răsurii, de arderea gurii, de Eva în fugă ieșind din rai și, nu știu cum, de-ntâia ei umbră căzută pe drum. Cu toții, noi am moștenit această umbră ivită la picioarele Evei când cuplul primordial a ieșit în fugă, alungat din Eden
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
rezolva problema insuficienței fondurilor din domeniul Sănătății. (- Hi-hi-hi! - Hei! Cine a râs?) Pentru că numai în acest fel politica de reducere a numărului de pensionari va da roade, iar pe văi și pe dealuri vor înflori noi căsuțe de vacanță cu mireasmă de sudoare politicianistă, împrejmuite cu ziduri înalte, garduri de fier forjat și badygarzi la porți... - Și va crește numărul de morminte, completează Haralampy. - Ești macabru, îi zic. - Pardon? Renunț la acest dialog "ascuțit", fiindcă tocmai ni se anunță la un
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu se străduiește a o compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct, răspînditor de bună mireasmă duhovnicească. Țesătura stilistică “frumoasă”, bine bătătorită, funcționează ca un canon, așadar ca un instrument lustral, îndreptățind vorba lui Brice Parain, potrivit căreia scrisul frumos e sfințenie.
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
exotisme, dinainte montați de surse răuvoitoare, văzătoare de numai ce este deasupra, adică gunoiul. Sufletul candid al celui ce lasă din mână departe de orice ghenă conținutul pungii de plastic, îi rămâne necunoscut pasagerului de altunde, nasul lui, obișnuit cu miresmele tari ale buteliei de spray primește efluvii ciudate, sălbatice, care-l alarmează. Și iată, cum, din te miri ce, ia naștere un malentandu! Și se produce un scandal, încât am, n-am frac de firmă și pantofi de lac, invitația
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
a Aglaja de Marie-Jeanne Jutea-Bădescu, prezentat cu vervă și emoție de trei actori de la secțiile de teatru maghiar și german din Timișoara. Din bucătăria imensă care respiră acea “Gemütlichkeit”, de netradus în altă limbă, se strecoară parșiv în toată casa miresme fierbinți de sarmale și pe mese dau năvală paharele cu vin roșu... unde ești Aglaja, acuș vin clătitele. Gazda îți cunoaște gusturile. Hier Himmel și un urangutan. Gura lui imensă își dezvelește dinții pe tot ecranul. Monstrul, destinul și timpul
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Emil Brumaru Mătasa ploii bîlbîie-n pătlagini. Mireasma putreda a liniștii o scoți Din opinticii triști și idioți Și ungi cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
Gilort Nori plutind impasibili pe zări precum versuri albe izvorul se usucă precum o pată de cerneală ieri o furtună de puncte și virgule a doborît un nuc. De vară Furnici încleiate-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre-nmărmurite așa începe vara și nu se mai termină niciodată. Pe chipul tău efemer un rid etern
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
plugul luminii s-a rupt în arat mi-am pus cerul cu fața în jos - sub el aud cum plânge Christos micul ritual am despicat boabele: înlăuntru dormeau viermii pregătitori am despicat pragul bisericii - acolo se zvârcoleau șerpii îmbălsămați la mireasma de ceară și-n inima lui pândea o custură fosforescentă am despicat ideile dar n-am ajuns la miezul suprem tu cititorule ai ajuns? îți sărut urechea fatală și surdă ca digul niciodată nedesprins de pământ împietrire a lașității curbată
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
-i un ort, viermele mărul nu Înțelege, și când mor tot nu mor: sunt proscrisul poet, nomad fără cort! Diadema ta de gheață ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din carnea naivă a rozelor sau poate din secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare străin și sfârșit sau
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
sclipătul Așteptări cocori buimaci rătăcitori în umbrele cerești crestează norii țintuiți uitării o apă ascunzând adânc mistere și deschizând pierzanii și un pământ de așteptări cutremurat cine mai știe unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
azvîrle. Vom prinde libelule, buburuze, și greieri în pahare, și lăcuste... Roua s-o bem din florile înguste și să uităm poemele ursuze. Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe Pîn'la culcușul moale dintre file. Să sărutăm miresmele fragile Și să pătrundem, obosiți, în carte.
Dă-mi mâna, Puck... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9629_a_10954]
-
pulbere, un gust de sudoare și sânge. Ajung până la El, amestecându-se cu tămâia, și nori de respirație puturoasă. Dar mai sunt și roze, mai sunt și pe covoare se mai toarnă parfume tari, și mai adie, totuși, câte-o mireasmă dinspre crângul acela înflorit. Doar uneori se-ntoarce spre Sine și-și zice: Doamne, de ce nu pot, totuși, să-i și pipăi, Eu, Cel cu degete fără număr? La urma urmei, nu-i chiar așa de rău, merge și așa
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
tăi... Cuvinte cuvinte Draga mea hai să ne întâlnim Dragul meu dar deja suntem întâlniți Draga mea aș vrea să ne sărutăm Dragul meu dar deja ai mai vrut Draga mea uite ți-am adus frezii Dragul meu ucigaș de miresme Draga mea ți-am scris o scrisoare Dragul meu nu mai citesc romane Draga mea ți-am adus și-un inel de logodnă Dragul meu amăgit de aur Draga mea iubești pe altcineva Dragul meu nici nu știu de ce plâng
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Emil Brumaru Doamne, poate e-o greșeală Că-ți mai rup lumina albă Cu trupul murdar de boală În după-amiaza calpă, Amînat moale prin uliți De-o mireasmă de femeie. Roura, Doamne, îndură-ți Sufletul să mi-l încleie Într-un miez rotund de nalbă Ce petala-n rai și-o duce Fără chin și fără grabă, Să-ți rupă lumina dulce...
Rugăciune by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9702_a_11027]
-
armatele sale de frunze vorbeau într-o mie de limbi în cereasca hipnotica babilonie a coroanei sale inimile noastre pluteau ca două silabe luminoase dintr-un roi de limbi nepământene prin care chipul tău, Doamne, ni se dăruia ca o mireasmă fără seamăn Hoarde de mâl Grăbit ori hăituit de umbre gata mereu să te îmbarci pe plute vijelioase pe largile vase cu pânze umflate de vânt de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
nu apucă aerul să-mi ajungă în nări și îmi furi trei sferturi din el, Lumina mi-o stăvilești cu umbra-ți ovală Privirile mi le smulgi dintre stele și mi le cufunzi ireversibil în irișii tăi Mă desparți de miresmele primăverii De aromele toamnei Pentru mirosul tău de pămînt de flori Îmi furi ziua, timpul, viața Îmi abați gîndul din drum ca un magnet și nu-mi dai nimic decît leac contra morții și nu-mi ceri decît Să te
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
încoace pe trotuarul însorit. O enigmatică lume pulsatilă, peste care abia ai închis poarta. Ai ieșit din scenă, ai rămas în fundul gangului întunecat. Cu patria la tîmplă Pot să nici nu ascult șoapta rîului Cîntecul luncii încropite Pot să ignor mireasma sălcioarei Risipită pe coastă Pot să nici nu mă uit pe geamul compartimentului Cu tîmpla sprijinită de canat. Cu patria la tîmplă pot să uit că e zi sau s-a făcut demult seară cu patria la tîmplă pot citi
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]