174 matches
-
îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flacără de foc; roțile lui, foc arzător. Un râu de foc se vărsa și ieșea din el; mii de mii Îi slujeau și miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecata s‑a așezat și cărțile au fost deschise” (Dan. 7,9‑10). Cornul, spune el, va face toate aceste lucruri: va spune enormități, cuvinte deșarte și vanitoase și se va război cu sfinții, până ce se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hominibus danda - adică „nimic nu-l apropie mai mult pe om de Dumnezeu decât ajutorul acordat aproapelui”. Nu este ușor să desființezi sisteme Înrădăcinate de secole. Cine Își va asuma responsabilitatea unei astfel de schimbări care afectează existența și bunăstarea miriadelor de ființe umane? La drept vorbind, sistemul meu cu greu poate fi numit unul nou, el reprezentând mai degrabă o cale de mijloc Între cele două extreme cunoscute; este vorba de un sistem Întemeiat pe experimente pe care mi le-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale disoluției independenței individului 1. Autorii considerați esențiali pentru o astfel de temă sunt foarte diverși: Tucci, Stein (combinând cu o pricepere incomparabilă cercetările de simbolistică religioasă a habitatului și cele de geografie mitică 2), Eliade, Guénon, Oppitz, Brauen sau miriade de glosatori umili care au promovat o dată cu popularizarea extrem de incongruentă a acestui mit. Dintre ei, mă voi opri În câteva rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe teme de filosofie și sociologie, informații despre viața literară și artistică (cronica aparițiilor editoriale și revuistice). Colaborează cu versuri Mircea Streinul, Virgil Carianopol, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Frunzetti, Simion Stolnicu, Radu Stanca, Ovid Caledoniu, Ilie Radu (sub pseudonimul Radu Miriade), Lucian Marinescu. Proza e semnată de Dan Petrașincu (Adolescenta) și de Al. Leontescu. Foarte bine reprezentat este sectorul eseistic, susținut de Mihai Șora (Autenticitate, convertire, trădare, Arta moralității și moralitatea în artă), Stelian Tecucianu (Emil Cioran și perspectiva României), Mircea
SEMNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289618_a_290947]
-
orbitor de oraș scufundat/ exact în cuvântul oraș”). În erotica lui S. ființa iubită se poate confunda cu poemul, portretul ei fiind produsul unui amalgam insolit: „era un infern de inocențe/ și-i auzeam chipul cum își descarcă umbra/ în miriadele/ de blițuri senzitive ale mâinilor”. Expresia calofilă intră în opoziție cu textualismul propriu grupului optzecist, căruia poetul, totuși, îi aparține. SCRIERI: Duminica realului, Iași,1984; Zid și neutrino - Wall and Neutrino, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, Pitești, 1994; Axolotul - The
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cu care petrecusem începutul serii, îi auzisem spunând că prețurile locuințelor („în orice caz, la Paris intra-muros“, preciza femeia-adolescentă) aveau să crească... Noaptea de iarnă era călduță, ploaia, dincolo de fereastra deschisă, prefira ca pe niște mărgele, la nesfârșit, sclipirile orașului. Miriade de puncte luminoase, simbol obtuz al răzlețirii umane: pentru a da de urma unei persoane dispărute, e de-ajuns să vizitezi toate acele surse de lumină, una după alta, de pe întinsul întregii planete. Adesea, în disperarea mea, acea triere infinită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simbolică, de întruchipare a divinității („Oglindă minunată în care albastrul cer / Cu tot ce-i nuanță în splendidul eter, / Azur, lumină, purpur și cete-ntunecate, / Se miră, se răsfrânge c-o dulce voluptate. / Și fața sa cerească răsfrânge-n împrejur / Miriade de tablouri de purpur și d-azur”). Poemul conține, odată cu viziunea infinitei perindări a formelor care lasă neschimbată esența răului în viața lumii, accente care îl anunță pe Eminescu, dar și numeroase anticipări ale orizonturilor clasice din poezia lui Duiliu
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o reacție citrinică. Vor urma alte sisteme, galaxii, roiuri de galaxii, până când... nu știu! Dar eu știu! Până la capătul Eternității! Apoi mă voi împrăștia în infinit, în miriade de conștiințe primare, reluând ciclul, din nou! ...Și toate astea, pentru că la cei cinci anișori, Daniel Haniak a primit un robot de jucărie furat de tatăl său maniaco-depresiv. Da. Acum sunt sigur! mai-iunie 2008. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
și o să le împărțim celor săraci”, spune Petrișor, elev în clasa a III-a. „Foarte bine, dragul meu, și acum să vă citesc mai departe: La apariția Stelei, cerurile s-au deschis și în văzduh au început să se vadă miriade de îngeri, care cu flori de crin în mână coborau din cer și urcau, cântând cu glasuri de argint: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului.” „Bunicuțo”, o întrerupse Ionuț, „ce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Cel de veacuri așteptat!” Lăsându-și turmele de mioare, păstorii au plecat cântând din fluiere, călăuziți de Stea, și au văzut cerurile deschise și îngerii coborând și urcând cu flori de crin în mână, cântând cântece de Slăvire Domnului: „Căci miriadele de îngeri, Care din ceruri coborau, Cu cântece de „Osana”, Dumnezeiescul Prunc slăveau!” Ajungând la Peșteră L-au aflat pe Dumnezeiescul Copil dormind într-o iesle și zâmbind dulce prin somn. El era vegheat de Măicuța Sa și de Bătrânul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
un sinucigaș și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bilet care va circula la nesfârșit. Ca să trăiești. Și acum, blestemul e al lui. PARTEA A CINCEATC "PARTEA A CINCEA" Și să aduci și tu înapoi pe altcinevatc " Și să aduci și tu înapoi pe altcineva" Cât despre oameni, acele miriade de iazuri separate, fiecare cu viața lui corpusculară proprie, ce sunt ei, dacă nu modul apei de a exista acolo unde râurile nu o pot atinge? Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Flow of the River“ Ce ține minte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
perlate, putea fi văzut clar ori de cîte ori ochiul își îngăduia să nu vadă, jos de tot, în cerul răsturnat, copia dealurilor în floare. Totul emana bogăție, căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul urmărea panta cu miriade de culori, de la confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
câteva nuiele și am rămas acolo zile și nopți, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a secției sale. Acum știa precis ce avea de făcut. Planul care la început i se păruse cam fantezist i se impunea acum că singurul realizabil. Trebuia să-i atace pe agresorii străini cu propriile lor arme hipnotice, lovind în miriadele lor de imagini. 10 Grosvenor își începu pregătirile de luptă sub privirile curioase ale lui Korita. La un moment dat, în timp ce fixa niște dispozitive electronice la encefalostat, Korita se apropie și-l privi în tăcere. Japonezul părea să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înceapă. 28 Anabis umplea ca o masă informă spațiul celei de-a doua galaxii. Miliardele de particule ale corpului său fremătau ușor, ferindu-se instinctiv de radiațiile distrugătoare ale celor două sute de miliarde de sori scânteietori, dar ținând sub presiune miriadele de planete clocotitoare de viață, în speranța ca- și va astâmpăra insațiabila foame. Înspăimântătoarea certitudine că va muri de foame îi cuprinsese întreaga ființă. Toate celulele uriașului său organism, de la cele mai depărtate până la cele mai apropiate, îi transmiteau aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și alunge spaima de moarte nu putea da greș. Soarele străpungea din ce în ce mai puternic bezna, aruncând raze în spirală. Marte părea că se retrage, devenind apoi doar un punct, un punct roșiatic într-o mare a nopții - greu de identificat printre miriadele de stele cu străluciri de briliant. Treptat-treptat, Pământul apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a oftat ca un băiat certat de maică-sa și s-a Întors iarăși la burma sa Încercând să-și găsească o consolare În ea. S-a aștenut tăcerea. Toți și toate - cei trei bărbați, cele trei generații de femei, miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai mult sau mai puțin, În timpul acelor zile. Nu era o dragoste abstractă, cuprinzătoare pentru muzică În general, nici măcar un atașament pentru anumite genuri muzicale, ci mai degrabă o fixație asupra unui singur cântăreț: Johnny Cash. Știa totul despre el: miriade de detalii despre traiectoria sa din Arkansas În Memphis, amicii lui de pahar, căsătoriile, suișurile și coborâșurile vieții sale, pozele, gesturile și, bineînțeles, versurile sale. Făcând, la optsprezece ani, din versurile de la „Treisprezece“, motto-ul vieții ei pentru totdeauna, Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ignoranță amplificată de faptul că nu exista nimic, literalmente nimic, În acest loc care să amintească fie de Milan Kundera, fie de vreunul din romanele sale. Pe cele patru laturi erau atârnate sute de rame de toate formele și mărimile, miriade de fotografii, picturi și schițe, atât de multe Încât te puteai cu ușurință Îndoi de faptul că În spatele lor se aflau Într-adevăr pereți. Întregul loc Îți lăsa impresia că fusese ridicat din rame, mai curând decât din cărămizi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i lăsa pe turci să se poarte urât cu tine. Era Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ȘAPTE Grâu Trecuseră mai bine de două ore de când se trezise, Însă Asya Kazanci zăcea Încă În pat, sub o plapumă din puf de gâscă, ascultând miriadele de sunete pe care doar Istanbulul e În stare să le producă, În timp ce mintea ei compunea cu meticulozitate un Manifest Personal al Nihilismului. Articolul Unu: Dacă nu reușești să găsești un motiv pentru care să iubești viața pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă de secte... Dar Încă n-am hotărât despre ce secret e vorba.“ „Aici să vă văd“, zise Diotallevi. „Tu pe noi? Suntem implicați toți, dacă nu ne descurcăm onorabil, lăsăm o impresie mizerabilă“. „Cui?“ „Păi, istoriei, tribunalului Adevărului.“ „Quid est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se plimbe printre Jungieni, costumați cu toții În arhetipuri de un fel sau altul, inclusiv Liberace și Elvis. SÎnt o mulțime de alți Îngeri și un număr considerabil de demoni și diavoli și toată lumea răcnește În același timp, uimită, probabil, de miriadele de coincidențe care le populează viețile lor Jungiene, clipă de clipă. După ce acceptă o băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]