178 matches
-
risipește foi / din Tristele proscrisului Ovidiu”, comunică bucurii stârnite de luna mai, care pune „tumori de ametiste și granate, / pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud flăcăii bușumându-și caii / cu smocuri moi de fân și busuioc”), pictează tablouri hibernale: „Începe astrul iernii măreț să se topească / treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți eu sa caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îi voi asculta, Eu Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18. Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor. Voi preface pustia în iaz, și pămîntul uscat în șuvoaie de ape; 19. voi sădi cedri, salcîmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie, 20. ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfîntul lui Israel le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Da, veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, și toți copacii din cîmpie vor bate din palme. 13. În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor." $56 1. Așa vorbește Domnul: "Păziți ce este drept, și faceți ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea este aproape să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la vederea săbiilor pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce, la salutul amabil al bagaudului. După-amiază, ajunși la o răscruce, unde se înălța, lăsată în paragină și îmbrăcată în lăstari de mirt, vechea nișă votivă a unui cult păgân, zăriră doi oameni în vizibilă așteptare; aceștia, de îndată că îi văzură că vin, încălecară prompt pe cai. — Bine, spuse Divicone, ce vă spuneam? Au venit să ne ia. Sebastianus, temându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în timpul ritului și își luă apoi bastonul din mâinile lui. Sprijinindu-se cu o mână în baston, iar cu cealaltă pe umărul băiatului, coborî cele două trepte ale templului și se îndreptă, șchiopătând, pe cărarea pietruită flancată de șiruri de mirt, ce ducea la zidul înconjurător, unde se deschidea o poartă secundară - ieșea pe acolo pentru a nu atrage prea mult atenția. Cele două femei îl însoțiră și își luară respectuos rămas bun de la el. încă stăteau acolo, salutându-l, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câtă-înțelepciune De la Dumnezeu oare-i se va pune? Și cu bucurie, cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sa Fatima, fiica lui Mohamed Stângaciul, pentru o roabă creștină pe nume Isabel de Solis, căreia îi schimbase numele în Soraya. — Se povestește, spunea ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
21 septembrie 1495 8 septembrie 1496) Femeile cinstite din Fès, când sunt nevoite să străbată piața de flori, grăbesc pasul, se înfășoară mai tare în văluri și aruncă-n dreapta și-n stânga priviri de animal hăituit; căci, dacă folosirea mirtului sau a narcisei nu are în sine nimic blamabil, nimeni nu ignoră ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și țări. Când a căpătat o oarecare stăpânire asupra animalului, el l-a făcut să coboare pe cea mai apropiată bucată de uscat. Când a fost îndeajuns de aproape de pământ, Rogero a sărit jos și a legat armăsarul de un mirt. Omul a lăsat scutul din mână și scoțându-și coiful, trase cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în apele izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său bogat fusese smuls și risipit pe jos. Trosnete ca de lemn arzând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său bogat fusese smuls și risipit pe jos. Trosnete ca de lemn arzând în foc păreau a ieși din mirt, la început slab și nedeslușit, apoi din ce în ce mai puternice și în cele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său bogat fusese smuls și risipit pe jos. Trosnete ca de lemn arzând în foc păreau a ieși din mirt, la început slab și nedeslușit, apoi din ce în ce mai puternice și în cele din urmă se auzi un glas care vorbi astfel: O cavalere! Dacă inima ți-e tot atât de bună pe cât ți-e chipul de frumos, scapă-mă , rogu-te, de acest
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tot atât de bună pe cât ți-e chipul de frumos, scapă-mă , rogu-te, de acest animal sâcâitor. Sunt și așa destul de chinult în sufletul meu, ca să mai pot răbda suferința din afară. Auzind acest glas, Rogero și-a îndreptat privirile asupra mirtului, a alergat lângă el și a rămas împietrit de uimire, descoperind că glasul pornea chiar din copac. Și-a dezlegat imediat calul și, plin de regret, a axclamt: Oricine ai fi, om sau zeitate a acestor păduri, iartă-mi, te
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut o umezeală prelingându-se pe trunchi în jos ca niște lacrimi, cum se întâmplă deobicei cu un lemn verde pus pe foc. El vorbi apoi: Bunătatea care te
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de bolovani. El l-a prevestit că, pe acestă cale avea să întâlnească piedici serioase; cete întregi de monștri aveau să-i iasă înainte, puși de Alcina să-i împiedice supușii de a fugi de pe pământul său. Rogero îi mulțumi mirtului și se pregăti să-și vadă de drum. În primul moment el s-a gândit să se urce pe calul său înaripat și să treacă muntele în zbor, dar era, însă, prea nesigur de puterea sa de a-l conduce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
castel era farmecul acelora care-l locuiau - tineri de ambele sexe, frumoși și plini de grașie. În mijlocul acestei încântătoare adunări, Alcina strălucea și-i întuneca pe toți, așa cum soarele întunecă stelele. Tânărul cavaler era fermecat. Tot ceea ce el auzise de la mirt, nu-i mai părea acum decât o urâcioasă calomnie. Și nu zău, cum, cum putea să-și închipuie că falsitatea și minciuna se ascundeau sub aerul acela de nevinovăție și sinceritate? Acum nu se mai îndoia că Astolfo își meritase
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ce se face cu ea. 12. Fiecare fată se ducea la rîndul ei la împăratul Ahașveroș, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungîndu-se șase luni cu untdelemn de mirt, și șase luni cu miresme de mirozne femeiești. 13. Așa se ducea fiecare fată la împărat. Și cînd trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia. 14. Se ducea seara; și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică, despre muntele Ararat și despre Leon Magnificul, regele care adusese o prosperitate fără precedent poporului său. Îi vorbea despre caracterul mândru și independent al armenilor care se creștinaseră primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și să strice rânduiala! Ferească-ne șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului. Sigur, sigur, scăldătoarea Siloamului! Sfințirea și preschimbarea apelor! Osanà! își aminti acesta, clipind bucuros, către Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din pomii cei frumoși, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu”; roadele și pomii sugerează legătura cu timpul culegerii fructelor. În al doilea fragment descrierea precizează însă „ramuri de măslin, ramuri de pin, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri înverzite”; din nou sunt menționate două elemente care au legătură cu strângerea roadelor. Este ciudat că după Jud 9 și 21 (cf. 12.2.a) nu mai sunt pomenite via și strugurii. În Cartea Leviticului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cuvânt, Ceamaifrumoasă, Dorador. Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul de tămâie, mirtul, aloea, nardul: Pletele tămâi răspândi-vor: fum dulce / peste chip, peste ochii uimiți. Umerii / Mirt vor purta și, alunecând din subsuori / aloe albăstrind spre pântec...), principiu al vieții și, totodată, generatoarea unei adevărate beții senzoriale: Fântână ești / o, deschide-te
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul de tămâie, mirtul, aloea, nardul: Pletele tămâi răspândi-vor: fum dulce / peste chip, peste ochii uimiți. Umerii / Mirt vor purta și, alunecând din subsuori / aloe albăstrind spre pântec...), principiu al vieții și, totodată, generatoarea unei adevărate beții senzoriale: Fântână ești / o, deschide-te gurii mele! Și ochilor, pajiște... Trăită dincolo de efemer, de carnal, iubirea aceasta este esență pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]