221 matches
-
purifice gândirea sa, să-și dezvolte sentimentele și gândurile înalte prin comunicarea cu arta și permanenta aspirație sinceră spre Lumină. X „Etica Vie este deschisă pentru toți, însă ea nu se impune nimănui. Ea se pronunță contra tuturor formelor de misionarism. Ușile spre Cunoaștere sunt larg deschise, însă doritorul poate intra doar din propria dorință". De la 9 până la 11 octombrie 2003, la Moscova, în Centrul-Muzeu "Roerich", a avut loc ședința plenară de încheiere a Conferinței științifice internaționale " Concepția cosmică despre lume
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
Belarus, Rusia, Polonia. Din România acctualmente sunt șase studenți. Dat fiind că, aceasta facultate aparține Ordinului Fraților Minori Conventuali, formarea sprituală a viitorilor preoți se bazează urmărea "Relgulei sfanțului Francisc" și a carismei sale, fiind promovat într-un mod deosebit misionarismul, acesta fiind un punct esențial al Regulei Sfanțului Francisc. În ceea ce privește latura intelectuală, se urmărește o bună pregătire filosofica și teologica pentru a răspunde într-un mod adecvat cerințelor credincioșilor de astăzi, dat fiind că, după terminarea studiilor mulți dintre studenți
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
Autonomă Socialistă Sovietică Adjară (RASS Adjară). Ankara, cedând Moscovei acest ținut încă în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a dobândit un statut autonom pentru localnicii - adjari, o subetnie georgiană de religie musulmană în cadrul RSS Georgiene. Însă ultimii ani s-a intensificat misionarismul creștin sub protecția autorităților centrale georgiene. Autonomia, cu suprafața de 2 880 km2, are o populație de 370 000 de locuitori, iar în capitala ținutului, Batumi (132 000), se afla o bază militară rusească. În 1883, când s-a inaugurat
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
îndemna și pe alții să facă milostenie, Sfanțul Ioan descrie atmosferă bolnavilor din spital și locul de refugiu de la marginea orașului, unde zăceau oameni bolnavi de lepră și cancer. Totodată, ca ocupant al scaunului archiepiscopal din capitală Imperiului, a încurajat misionarismul în regiunile din teritoriul bizantin în care nu se răspândise creștinismul și a acționat în favoarea introducerii goților în Biserică, a căror migrație îi adusese în preajma Constantinopolului. Activitatea să misionara s-a extins în regiunile Dunării de Jos, în Dobrogea actuala
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
Franța, Germania și Olanda și l-a influențat pe John Knox in Scotia. Grupările și-au unit proprietățile formând comunități și ocupând orașe întregi. Dar în 1522, Papa Paul al III-a a inițiat Contrareforma, încurajând activitățile de predicare și misionarism, înființând Societatea iezuiților în scopul răspândirii catolicismului. Disputa religioasă s-a transformat într-una politică când Filip al II-lea a încercat să restaureze cu forța catolicismul în Anglia, Franța și Olanda. În Franța a izbucnit un război civil, protestanții
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Siberia reușește să fugă, ca prin minune, și se întoarce în țară. După eliberare s-a retras în părțile Brașovului unde a cunoscut mulți părinți duhovnicești, misionari autorizați ce propovăduiau în toată țara. Între 1948-1950, zi de zi, a făcut misionarism cu părintele Damaschin (fost stareț al mânăstirii Lainici), până ce autoritățile le-au interzis, luând măsuri drastice. Părintele Damaschin, apreciind predicile sale și plăcându-i hotărârea și starea sa sufletească, l-a recomandat mitropolitului Irineu Mihălcescu și, astfel, primește hirotesia de
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Protestanții... sub controlul unui individ sau al unui comitet de laici,independent față de preot sau episcop.” Creșterea populației ucrainene în preerie a atras deasemenea interesul misionarilor ortodocși ruși. La vremea respectivă,Biserica Ortodoxă Rusă cheltuia $100,000 pe an, pentru misionarism în America de Nord. Deasemenea, Biserica Presbeteriană a devenit interesată în această privință și a invitat tineri din Comunitatea Ucraineană să frecventeze Colegiul Manitobei(astăzi Universitatea Wnnipeg), unde s-au înființat clase speciale pentru tinerii ucraineni care doreau să devină învățători, (și
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
Anglia, ca fiul al reverendului Benjamin Latrobe și al Annei Margaretta Antes. Mama sa fusese născută în colonia americană a Marii Britanii Pennsylvania, în timp ce tatăl său, Henry Antes, a fost un bogat deținător de terenuri în America. Având interes personal în misionarismul bisericii protestante , Antes și-a trimis fiica, Anna Margaretta, în Anglia, unde aceasta a absolvit școala din Fulneck. Tatăl lui Latrobe era o persoană importantă și cunoscută, fiind responsibil de toate școlile ordinului protestant Moravian în Marea Britanie și având numeroși
Benjamin Henry Latrobe () [Corola-website/Science/314264_a_315593]
-
menține unitatea regatului, fondatorul Fatimizilor, Ubayd Allah al-Mahdi a profitat de așteptările șiite de salvare. Succesorii săi, al-Muizz și al -Aziz au transformat Cairo într-un centru științific și cultural, iar odată cu Moscheea al-Azhar, s-a înființat un centru al misionarismului șiit. Excentritatile religioase ale califatului al-Hakim au dus la tulburări, iar între anii 1017-1021 la înființarea unei comunități religioase a Drusizilor, care îl venerau ca zeu. Între 992-1030, Mahmud din Ghazna a condus turcii selgiucizi la ocuparea Pundjabului. În 1036-1037
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
numit Califatul Fatimid , cu capitala la noul oraș apărut , Cairo . Califul al-Muizz (953-975) și Califul al-Aziz (975-996) , transformă orașul Cairo într-un centru științific și cultural , iar între anii 970-972 este construită Moscheea Șiită al-Azhar , și un centru islamic al misionarismului șiit . În timpul Califului al-Hakim (996-1021) , Califatul Fatimid are de suferit , deoarece între anii 1017-1020 apăruse o sectă a druiziilor ce îl venerau ca zeu , astfel creiând tulburări în rândul comunității șite . Între anii 1036-1037 , Califatul Fatimid , ce trecea printr-un
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
să cucerească Cairo și să-i înlăture pa Fatimizii șiți . Înființează Dinastia Ayyubizilor și se proclamă "Sultan al Egiptului" , înființând și Sultanatul Ayyubid . Deasemenea Saladin , înlocuiește șiismul cu sunnismul și transformă Moscheea șiită Al-Azhar din Cairo , care era centru al misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
ocazia unei solii, două căpetenii maghiare, Bulcsu și Gyula, s-au creștinat și au adus cu ei un episcop, Hierotheus, cu rolul de a-i evangheliza pe unguri. În a doua jumătate a secolului al X-lea a început și misionarismul german printre unguri, care a sfârșit prin a-i aduce definitiv în anul 1000 în orbita Papalității. Pe parcursul secolului al X-lea, în ciuda numeroaselor expediții (circa 50 în 75 de ani), ungurii au început să se sedentarizeze (de la viața seminomadă
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
secolului al X-lea, în ciuda numeroaselor expediții (circa 50 în 75 de ani), ungurii au început să se sedentarizeze (de la viața seminomadă) și să adopte practici agricole de la populațiile cu care conviețuiau în Pannonia. Această sedentarizare, evoluția societății maghiare și misionarismul au fost premisele esențiale ale înființării regatului maghiar în anul 1000, când Ștefan I al Ungariei a devenit primul rege al ungurilor. Situația politică externă a devenit nefavorabilă. Bizanțul ocupă Bulgaria și a încheiat o alianță cu Otto I., suveranul
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
există grupuscule de evrei „mesianici” (adică creștini) aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică, păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism. Din punct de vedere rasial și etnic, în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism, evreii sunt, ca și multe alte popoare, eterogeni. În cursul istoriei, fiind și dispersați în regiuni foarte diferite, au cunoscut în mod evident (mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului) perioade de amestec prin prozelitism, atât în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
este pusă de istorici pe seama negustorilor germani, mercenarilor și cruciaților care au ajuns pe aceste pământuri în a doua jumătate a secolului al XII-lea, atrași de zonele slab populate, noi piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, păgâne, la creștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cu balții lângă așezarea livoniană de la Riga în 1158. Călugărul augustinian Meinhard a construit o mănăstire aici prin anul 1190. Episcopul Albert a fost proclamat cardinal
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
centralizat, punând la ordine tribunalele, ceea ce i-au deranjat pe nobili ce nu-și doreau sa fie investigați, astfel, pentru ca nu se puteau manifesta, s-au dus în căutarea unor noi zone. Concurenta și rivalitatea dintre state au intensificat expedițiile. Misionarismul creștin era activ în lumea spaniolă, având o vocație universală. Era răspandit și mitul „Țării Sfântului Ioan”, ce susținea că dincolo de lumea musulmană exista o anumită țară creștină care putea deveni un aliat împotriva musulmanilor. Epoca marilor descoperiri geografice a
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
de alte cetățenii și naționalități. În egală măsură, moscheile, școlile și instituțiile culturale sunt frecventate și de rezidenți proveniți din afara Spațiului Arab, anume din Iran, Pakistan, Indonezia, Malaysia, kurzi etc. Cu toate acestea, comunitatea și subcomunitățile musulmane nu practică un misionarism agresiv și nu funcționează ca instituții de propagandă.
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
corpului; 5) considerarea bisericii ca loc al adevăratei vieți a spiritului. Comunitatea religioasă exprimată prin biserică este asigurată de iubire (agape, charitas), esență a întregii vieți creștine. Dacă Sf. Pavel a "dus creștinismul în limbile pământului", răspândindu-l, practicând un misionarism impunător, la același fenomen al trecerii creștinismului în cultura altor popoare au contribuit și ceilalți evangheliști, între care, cum am mai subliniat, Evanghelia după (lui) Ioan excelează prin încercarea de a găsi fundamente predicilor lui Iisus. Creștinismul s-a răspândit
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Hasan un centru important pentru activitățile misionarilor ismailiți din centrul Persiei (regiunea Jibal). Mișcarea ismailită era una emergentă în Persia la jumătatea secolului XI, fiind o emanație dirijată de califul-imam Al-Mustansir din Cairo, capitala califatului fatimid. Se presupune că succesul misionarismului ismailit în Persia, s-a datorat în mare parte agresivității turcilor selgiukizi, care de altfel dominau întreaga regiune prin interpuși, majoritatea neagreați de populația locală de origine arabă sau persană. Misiunea religioasă ismailită era eșalonată în trei straturi, cea mai
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
obligativitatea folosirii numelui sacru „Iehova”, organizația văzută ca teocrație — "regatul lui Iehova", etc.). Unele din aceste convingeri, cu puternice implicații sociale (accente antistatale, refuzul de a saluta steagul, pacifismul radical, cu refuzul serviciului militar, refuzul transfuziei de sânge, etc.), împreună cu misionarismul specific itinerant, au stârnit adesea reacții sociale și politice de ostilitate. În ciuda unor aparențe și prejudecăți, martorii lui Iehova sunt, în general, cetățeni morali și cinstiți. În anii democrației postdecembriste au fost recunoscuți oficial și în România. ■ "Church of God
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
descoperită și colonizată de la sfârșitul secolului al XV-lea încă trei sute de ani. Pentru scurt timp, occidentalii au devenit mai prudenți cu Estul după invazia mongolă a Europei în secolul al XIII-lea. Ulterior descoperirii Lumii Noi, s-a desfășurat misionarismul și iluminismul secolului al XVIII-lea. În Est, ca și în Vest, umanismele au echilibrat preferințele profane pentru acțiuni bancar- comerciale și industriale. Cu toate acestea, satisfacerea nevoilor de lână pentru industria textilă din Anglia secolelor XVIII-XIX a dus la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de orice om de cultură: "panumanismul slavofil s-a dovedit, în faptă, o grandioasă forță oprimatoare de tip imperial". Acest aspect al problemei Th. Codreanu îl tratează și prin viziunea eminesciană, deoarece este cunoscută atitudinea poetului național al românilor față de "misionarismul" Rusiei în raport cu Principatele dunărene și, în mod special, cu dramatica problemă a Basarabiei. Dar stimularea sindromului de conștiință sfâșiată în societatea românească nu vine din Est, ci și din Vest de unde se lansează încă din timpurile lui Eminescu ideea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de sinteză a lui C., consacrată problemelor istorice românești, precum și Jurnal. 1947-1958 (1998). Perspectiva gândirii politice eminesciene (în „Orizonturi”, 1950), reprezintă primul studiu amplu cu tematică literară încredințat de C. tiparului în presa românească din exil. Accentul este așezat pe misionarismul eminescian, pe contradicția dintre valențele tradiționale ale culturii și civilizației românești relevate de Eminescu și tipul de societate colectivistă propus prin rusificare. În gândirea politică eminesciană eseistul aprofundează perspectiva istorică, crezul primatului național, critica liberalismului și a formelor goale, „pătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
etc. salvarea propriului lor spațiu simbolic? În privința ideii că scriitorii sunt sau nu rezistenți, nu trebuie luată În seamă În nici un caz misiunea de a scrie pentru a scrie. Dacă ar fi existat așa ceva, adică o misiune, și nu un misionarism al oportunităților, atunci ei, scriitorii epocii de care vorbește Sanda, ar fi trebuit să facă un mic gest de nesupunere civilă. Ceea ce s-a Întâmplat cu scriitori din țările vecine sau din fosta URSS a fost surprinzător pentru noi, românii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Irak, pentru a mă referi la această provocare a globalizării. Ei nu au vorbit doar În numele unor simpli cetățeni, ci au lansat În forță, criticând, proiecția unor virtuți comunitare necesare. Nu cred că intelectualul a renunțat la o proiecție despre misionarismul său și Îmi explic acest lucru datorită gradului de utopie, În sensul de construcție proiectivă, ipotetică pe care creația artistică sau inovația științifică Îl conțin. Unda mea de optimism despre tranziție nu este, cred, greșită. Tranziția tuturor surprizelor, inclusiv a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]