1,480 matches
-
celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor oare cele două tărîmuri nu comunica? Oare elanul dionisiac nu se poate întîlni cu cel mistic, prin tendința comună a dizolvării individualului în universal? Orgiasticul nu e o modalitate primitivă a căutării sacrului? Adrian Popescu: Fără vîrstă, Ed. Cartea Românească, 1998, 58 pag., preț nemenționat.
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
dilatat la maximum de frică, amintindu-si ăntreaga viața, de la cele mai mărunte până la cele mai ănsemnate ăntămplări, personajul lui Cehov e schimbat după duelul căruia ai supraviețuiește. Pentru el, duelul are valoarea unei revelații, al transforma ăntr-un fel de mistic, dispus să ași trăiască viața an căința și penitente, alături de femeia pe care nu o iubește, ăntr-un orășel pe care al detesta, ăntre oameni care al plictisesc. ăntr-un fel, duelul reprezintă moartea, ăn măsură an care tot ceea ce i se
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe Mihai Viteazul, pe Mircea cel Bătrîn - căruia Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consultată, pentru amănunte, în cartea de istorie pentru ciclul gimnazial. Singură structura, și ea cvasimilitarizată, care
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
și împrejurările ei, obiectele utile ori resturile nefolositoare. Ochiul identifică mai întâi culorile — culori pe care deja le știm din descrierile anterioare: marea „verdeflegmă”, argintiu-albastrul depărtărilor, rugina ghetei abandonate pe mal. Trimiterea la Jakob Boehme e mai mult decât evidentă: misticul german e cel care a identificat măreția Creației dumnezeiești în felul unic de a amprenta realitatea, în formele, însușirile și semnăturile lăsate asupra facerilor sale. În Signatura Rerum („Semnătura tuturor lucrurilor”), Jakob Boehme a vorbit într-un limbaj pe care
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
Walesa, înr-un război psihologic din care ies înfrânți de tenacitatea și, ulterior, popularitatea liderului Solidarității. Papa Ioan Paul al II-lea apare ca o figură cardinală a rezistenței anticomuniste, ceea ce nu-l obligă pe regizor să facă din Walesa un mistic. Există un moment în care importanța sa crește atât de mult încât devine o vedetă; un tablou de un kitsch enorm, un portret flatant unde liderul pozează grandilocvent, confirmă o viziune de sine ușor ridicolă și înduioșător de naivă. Dorește
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
de editori „Progresism” și „realism” în literatura română veche și datat 1949- 1955, progresismul care stă la baza oricărui demers ideologic ajunge să se sprijine pe origini mistice, întrucât realismul, care reprezintă progresul în artă, își are „izvorul în realismul misticilor. Infernul în Divina Comedie dantescă se remarcă printr-o mare pictură realistă...”, „Note de realism găsim în literatura apocrifelor religioase” etc., iar pentru a pleda în favoarea participării artistului la viața cetății („poziția noastră, progresistă”) îl compară pe acesta cu o
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
fidei. Adevărul e un trofeu pe care nu și-l poate adjudeca decît acea ființă care e înzestrată cu privilegiul traumei mistice. De aceea, între claritatea ineptă a certitudinii logice și obscuritatea neliniștitoare a contradicției inexplicabile, adevărul trece de partea misticii și lasă deoparte logica. Mai mult, vocația mistică cu care Damianus încalcă regulile gîndirii îi dă totodată putința de a formula pleonasme cu efect retoric, menite a întări prin redundanță un sens dorit. De exemplu, cînd vorbește de intenția bună
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
secretele materiei și ale spatiului-timp, misterele vieții, au luat-o razna cu mintea cînd vorbesc de transcendență. Dimpotrivă, cred că aceste speculații filosofice sînt parte integrantă din descoperirile lor." Este posibil ca, în adîncul ființei sale, Havel să fie un mistic, un om cu o profundă credință în Dumnezeu. Sau poate gîndul sau intim rămîne cel al omului de teatru. La Universitatea Stanford, Havel a pus însă problema transcendentei din dublă perspectiva a omului politic și a omului de cultură angajat
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
oamenilor. Acest anima nu are nimic de a face cu distincția "feministă" între "masculin" și "feminin", nici cu arhetipurile Jungiene, nici cu mult hulita "esență" metafizica. Eckart spunea: "Lui Dumnezeu îi place să vadă cum ți se lărgește sufletul" iar misticii medievali făceau observația că "sufletul nu estse în trup, ci trupul este în suflet". "Sufletul" era o categorie ENERGETICĂ, greu de descris în cuvinte, si, prin urmare, dificil de analizat pe cale rațională. În vechea concepție medievală, sufletul interconecta părțile corpului
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator care se va "extinde" în marele "suflet" al democrației universale, reenergizînd întreaga experiență globală a umanității. Așa după cum o spun misticii medievali: Sufletul nu este în corp, ci corpul în suflet". Odată ce corpul democrației se va afla în sufletul ei, individul va simți că există, nu pur și simplu, ci există intru ceva transcendent. Acel "ceva" nu va mai fi transcendență
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
la plus vaine des activités"... Continuă apoi cu pagini despre activitatea literară care, "cultivata în sine, reprezintă o acțiune de falsificare, o înșelăciune", despre credință să că nici un scriitor nu ajunge "en tant qu'existence" nici pînă la gleznă unui mistic, si asa mai departe pînă la frază finală, care nu este - dintr-un punct de vedere - decît negația a tot ceea ce se construise pînă atunci: "Car ce n'est pas le Verbe, c'est le Silence qui est notre plus
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
în franceză: Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Atlantida lui Pierre Benoît, un autor foarte popular în anii interbelici, dar uitat astăzi. Au circulat apoi tot felul de povești despre isprăvile Legiunii Străine în deșert sau despre părintele Charles de Foucauld, misticul Saharei, om de știință, cercetător al oazelor, dar și călugăr misionar venerat de tuaregi, ucis în chip misterios în 1916, la Tamanrasset, în ținutul Hoggar din extremitatea sudică a Algeriei, deci, în plin deșert. La rândul lor, germanii aveau o
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Nicolae Manolescu Dintotdeauna am fost convins că, dincolo de credința pe care o implică, mistica are nevoie de un limbaj care nu este acela logic. Reprezentările misticului sînt simbolice. Este motivul care face atît de sterile comentariile interpreților sau istoricilor doctrinelor mistice. Răsfoind din cînd în cînd cele patru volume ale Enciclopediei misticilor, am fost frapat de asemănarea explicațiilor oferite de specialiștii în credințe religioase cu explicațiile
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
o implică, mistica are nevoie de un limbaj care nu este acela logic. Reprezentările misticului sînt simbolice. Este motivul care face atît de sterile comentariile interpreților sau istoricilor doctrinelor mistice. Răsfoind din cînd în cînd cele patru volume ale Enciclopediei misticilor, am fost frapat de asemănarea explicațiilor oferite de specialiștii în credințe religioase cu explicațiile pe care ni le dau muzicologii despre muzică. Pur și simplu, nici mistica, nici muzica nu se lasă "traduse" în cuvinte sau, mai exact, în propoziții
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
pe cât de original atât de îndrăzneț în semnificațiile lui ascunse, știau prea bine că acea muzică s-a născut din comuniunea lăuntrică a autorului ei cu confesiunea protestantă. A fost o revelație și o demonstrare inalienabilă a caracterului universal al misticii creștine. Clară, în același sens, este și iradierea simbolurilor credinței exprimate de Bach în operele sacre unde conceptul muzical este strâns legat de cuvânt. După cum se știe, limbajul lor este de o preciziune meticuloasă. Montarea scenică a oratoriului "Matthäus Passion
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
ca pe cel mai performant disc - sunt axul de rezistență al spectacolului pe care încerc să-l evoc. (Conducerea muzicală, savantă și inspirată, Christopher Hogwood. Maestru de cor, Helmut Sonne). La Deutsche Oper Berlin - o trăire a caracterului universal al misticii creștine.
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
deci de moarte. Însă moartea nu e văzută neapărat ca un eveniment tragic, ci este o operă plină de speranță. Se va spune că aceasta e atitudinea unui țăran... Foarte bine, în acest caz, bravo pentru țărani! Este opera unui mistic fără religie - și cred că ceea ce caracterizează primele sale opere importante este legătura lor directă cu moartea. Sculptura reprezentând Sărutul - unde suntem în plină unire, este vorba de iubire, de erotism, dacă vreți, însă e așezată pe un mormânt. Pe deasupra
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
acelor intelectuali care nu se consideră născuți pentru onoruri și recunoașteri, hrănindu-se mai degrabă din spirit de opoziție. Dar ridică și destule întrebări delicate și vădește unele contradicții. într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif fără pereche, rosturi demult uitate, Saramago scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
culturii române. Nu pretind să mi se facă numere omagiale, nu pretind nimic.(...) Sînt, dacă vrei, un mic burghez, plat, total lipsit de sentimentul tragic al vieții, nu am trăiri spiritualiste, nu promovez cultura de tip guru, nu sînt adeptul misticii de tip upanișadic. A confunda munții din jurul Sibiului cu Himalaia este ridicol. Sînt, după cum vezi, un personaj cu totul și cu totul "mediocru", "mediu"". Să remarcăm că nici măcar în acest moment, dl Marino nu se poate abține de a trimite
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
venit rîndul și altor opere ale lui Niezsche. Mi le oferea făcute ferfeniță sau mînjite, mărturisindu-mi: "Scuip pe ele, apoi i le arăt soarelui, care le vorbește." Evident, remarcasem bizareria însoțitorului meu, dar pentru noi, poeții, nebunii sînt, precum misticii, niște tainici colaboratori pe care îi iubim. De altfel, acest apucat era uneori sublim și avea mai cu seamă - ceea ce mă încînta -darul de a călca omenirea în picioare, pentru a o reînălța apoi triumfal, ridicînd-o în slăvi. Într-o
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
cosmică a inimii, ci și din lupta permanentă pe care o exercită sfinții cu el. Căci dacă sfințenia este un triumf asupra sîngelui, ea nu-l ridică pe un plan mai puțin elevat după ce i-a anulat aderențele terestre... Față de misticul pur, sfîntul este un om politic". Și - se știe - nimic nu a detestat Cioran mai mult decît pe omul politic. Iar mai încolo cu cîteva pagini, continuîndu-și meditația, socoate că "sfințenia este negația vieții din isteria cerului... Sfințenia este o
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
rămâne, biografic cel puțin, nesemnalată și nebănuită. Autorul Filosofiei inconștientului are într-adevăr formația unui filosof - și încă a unuia imprevizibil care, în ciuda Păltinișanului, pare la un moment dat că se separă definitiv de filosofie spre a se ocupa (un mistic, s-a zis) cu o știință "suspectă". Cât de definitivă a fost această "despărțire" se poate constata o dată mai mult astăzi. Cu totul ironic, Zamfirescu părăsește Spania doar spre a-i "anexa" Lumea Nouă. Ne amintim că în volumul I
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
ușor de situat, nici ușor de definit. Sursele declarate ale literaturii lui sînt nu doar multiple, dar contradictorii. Nu se poate închipui combinație mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, prețioasă și una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" și inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Mircea Mihăieș Neavând ce să pună de Paște pe masa amărășteanului, guvernul Năstase a pus un bilanț: un balon umflat cuprinzând imaginea surâzătoare a țărișoarei după trei luni de călărire pedeseristă. Doar influența benefică a misticii creștine și frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe șeful de cabinet, pentru că alte motive (constituționale ori tradiționale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
Ferecate, Icones Blindees cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și anume dolarul american. Acest transfer răsăritean de ambalaj al sfințeniei, și cînd spunem răsăritean ne gîndim
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]