140 matches
-
în strigate de prunci lipsiți de apărare, Si întru totul surghiuniți din fața razei de lumină și-a strălucirii dimineții În asta lume-ntunecoasă, strimta locuința, umblu în sus și-n jos. Aud o Taină cum răcnește în vălvătăile acestea ale Mistuirii. 115 Cînd oare Omul din vremuri ce-or să vină va deveni precum în zile de demult? O, viață-ostenitoare! de ce șed eu aici și nepăsării-mi dau Toate puterile, si nopții morții, cînd nepăsarea și durerea Plutind stau așezate peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen să se înalte. 140 O, cum ai putut să urîțești proporțiile-acelea minunate Ale persoanei și-ale vieții; fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa e rînduita. Lasă-l pe Lúvah să răcnească în sumbrele străfunduri, chiar pîn' la Mistuire, Căci dacă nu-i hrănești mînia, se potoli-va-n pace. Dar daca încăpățînat cutezi aspra-mi porunca s-o refuzi, 145 Îți lua-voi sceptrul și coroană, și-mi rîndui-voi toate mădularele Cu aprigă asprime, si in nedeslușire te-arunca-voi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala), este mai probabil că numele Enitharmon să fie derivat din numele Enion și Tharmas, nu invers. Udan Adan: Lacul de Spații, Devoratorul arhetipal (al apelor cosmice); echivalent mitic: Tartar; aprox. "gaură neagră" cosmologica udán subst. val; apă; ádana subst. mistuire, consumare, mîncare Tabelul 2. Onomastici de alte proveniențe NUMELE FOLOSIT DE BLAKE ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA LIMBA ETIMOLOGIA Adam: mentalul conștient (cf. S.F. Damon) EBRAICA adamah subst. pămînt roșu Albion: Omul Etern, căzut, Omul primordial, arhetipal; Anglia Albi-on: afinitate cu albedo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si totusi o Femeie" (Vala, IX, 222), " Mama a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale,/ Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i. Blake va spune și că "Omul viețuiește prin Frăție și Dragoste Universală" (Vala, IX, 638), sens pe care îl va adînci în Jerusalem cînd va proclama: "marea mea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unei joase stări de dezvoltare. Care-a fost rezultatul, care, cum am zice, scopul acestei vegetații? A produce discompunerea și a elibera puterile latente ale materiei. În stomahul plantei - zice Gothe - se-ncepe dezvoltarea. Fără acest stomah, fără actul de mistuire, schimbarea formelor angulare a lumii anorganice în cele ovale și frumos formate a organismelor cu dezvoltare înaltă n-ar fi putut începe nicicând; pământul n-ar fi putut deveni vreodată locuința omului, care are nevoie de alimente animalice și vegetale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
versuri clasice rimate: „Stă precum o pupilă imobilă,/ Pe pereții nopții stă, ca o insulă lucie,/ ca o cască pe creștetul unui soldat în marș” (Orbită). Apoi, în pagina următoare: „E ea, spre tine semnul ce-l trimit,/ e joia mistuirii astă-seară,/ degeaba casa ți-ai înțelenit/ căci îți rămâne sufletul afară” (Fereastră). În genere „orbitele” ar sugera interiorizările, introspecțiile, iar „ferestrele” - deschideri spre lumea din afară. Într-o suită de versuri albe, I. se vrea un martor sever al veacului
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
țăran e „cumătrul lui Terente”, unde iubirile sunt aprige ca apele repezi, ibovnicii se întâlnesc pe clăi de iarbă, în tufe de scoruși, iar femeile (Netina, Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
În altul. Focul urma să mai țină trei zile, iar flăcările aveau să se vadă de la optzeci de kilometri. În larg, marinarii aveau să confunde norii de fum cu un uriaș masiv muntos. În țara spre care se Îndreptau, America, mistuirea În foc a Smirnei avea să țină prima pagina o zi sau două, Înainte de a fi detronată de cazul crimei Hall-Mills (corpul lui Hall, un pastor protestant, fusese găsit Împreună cu cel al domnișoarei Mills, o membră atrăgătoare a corului) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acestea, mă las descoperit nu în imediata lor vecinătate, în atingerea cuvintelor mele, ci mă dezvălui mie însumi abia acum, prin repetatele eliminări pe care le operez. Prin permutări și completări de mari goluri temporale, prin răsturnări de spații și mistuiri de prăbușiri. Coborând și iar coborând, spre un niciunde, oricând la îndemână acum, când Moartea s-a îmbunat și prinde a-mi arăta calea Luminării. Am suferit de Vichi, dar suferința mea, știu acum, nu era totuși numai suferința pierderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La masă ne purtam democratic: copiii și adulții aveau drepturi egale, ceea ce nu producea o mulțumire deosebită celor mari, căci elevii băgau În ei ca sparții, de parcă ar fi avut câte două stomace În loc de unul. După masă ne cuprindea lenea mistuirii și câte unii chiar adormeau la umbra zidurilor cu mortarul ud. Clădirea s-a terminat, până la urmă, cu tot dichisul - zidarii nu uitaseră să Înalțe pe schelele acoperișului un pui de plop - și-n sălile de clasă au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sfântului Ilie, după cum urmează: Sfântul Ilie în peșteră hrănit de corbi; Sfântul Ilie îl înviază pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului; Seceta care a bântuit în Samaria; Întâlnirea Sfântului Ilie cu regele Ahab; Sfântul Ilie pogoară foc din cer pentru mistuirea jertfei; Sfântul Ilie îi ucide pe preoții lui Baal; Sfântul Ilie doarme și este trezit de un înger; Elisei, ucenicul și urmașul Sfântului Ilie care urcă la cer în carul tras de cai. Este impresionantă tratarea narativă a celor mai
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre această dimensiune pentru a o coborâ pe pământul vieții sale de zi cu zi. El speră într-o resurecție în care se va înlocui cu sinele său ideatic. Credința în metamorfoza sa ontică el o întoarce împotriva sa dorind mistuirea propriei identități temporale și saltul triumfător spre invincibilitatea propriei firi. De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida și depăși limitele dragostea întru eros fiind oarbă. Totuși, ce semnifică, în profunzime, o astfel de orbire caractreristică proiecției lipsite de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o poartă. Dimpotrivă, ea apropie cele două structuri într-un mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic și integru își proiectează întreaga prezență și acțiune, forță negativă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aeroport internațional e, pentru poetă, un alt pretext pentru a privi în interiorul lucrurilor, cu bucuria de a vedea rostul și chipul / mișcării înseși, până-n viscerele realului, plăcere recompensată, în plus: Dar plata mea care va fi? Unghiul / căderii frunzelor, nuanțele mistuirii unor boabe de siliciu. Privită în ansamblu, cartea Simonei-Grazia Dima cuprinde o poezie confesiva, o poezie-jurnal, în care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu bilanțul viețuirii, punctat de câte o emoție a istoriei, izbucnită din săpături banale, pentru noi / clădiri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai îndrăzneț, mai mândru. Parcă ieșisem din existența mea și intrasem într-alta nouă. Și odată cu mine, toată lumea avea altă înfățișare. Întreținusem multe legături cu femei. În toate avusesem numai obiectul, fără corespondență cu dragostea. Poate de aceea încercam după mistuirea actului un dezgust de femeia cu care împărțisem patul. Cu Mihaela însă se schimbau lucrurile. Cu ea trăisem un proces de purificare, de urcuș către zonele înalte ale ființei, înlăturînd zgura care îmi îngreuia zborul către fericire. Ceea ce se întîmplase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcuse seară, azi la fel. Imediat după dejun - care a fost de regim, că papa are grijă să nu mâncăm prea mult în perioada asta în care toți se-ndoapă, odată ne-a spus cum să pregătim masa în funcție de timpul de mistuire pe care-l cere fiecare fel și să combinăm felurile scăzute cu cele cu sos și cu ciorbele, ca să nu ne obosim stomacele noastre delicate și ficații noștri fragezi -, imediat după dejun, deci, în loc să mă odihnesc, am pornit iar în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase s-au răscolit, și s-au pornit cu iuțeala gândului, fără putință de a fi oprite până la mistuirea lor completă. Unele, din povestiri, altele chiar văzute și trăite de el, prinseră a se însăila... prindeau chipuri reale. Mintea i se împotmoli, ochii i se lipiră... și, aluneca ușor într-un somn adânc. A adormit așa, îmbrăcat, cum l-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
conștient de această subordonare, poezia ca atare nu face decît să nutrească (și să se nutrească din) această iluzie. Iluzia, Întîi, că omul ia act de existența lui prin revelația unei pasiuni (o pasiune care-l constituie, Întemeiază printr-o mistuire perpetuă) și, În al doilea rînd, iluzia că această pasiune creează În modul cel mai direct poezia. Sursele acestei subordonări au fost determinate. Surse, În esență, livrești: poezia trubadurilor, Petrarea, poezia neoanacreontică, mica poezie franceză din secolul al XVIII-lea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de stufoase. Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei de sus, întărind o dată cu viziunea solidității șoldurilor și a pulpelor impresia de animal viguros. - Nu trebuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tipari. Noțiunea cuprinde dar într-adevăr esența lucrurilor ce s-au prezentat conștiinței noastre" și daca un copil nu-și poate analiza o noțiune nu-i un semn că n-o are, precum daca un om nu-și poate esplica mistuirea nu-i un semn că nu mistuie. Abstracția, formarea de noțiuni e o funcție involuntară a creierului, cum mistuirea e o funcție involuntară a stomacului. Și orice abstracție e o noțiune în sens logic, căci logica nu garantează deloc că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]