126 matches
-
omenești cele mai diverse ni se transmit prin filmări în direct, discuții, comentarii, jurnale de știri mai cu seamă. Providențiale emisiuni având darul de a ne ține la curent cu tot ce, pe întregul mapamond, merită a fi cunoscut, memorat, mistuit. Dacă nefericiții naufragiați de pe Pluta Meduzei ne-ar fi contemporani, i-am vedea cu ultimele zvâcnituri de viață sau, odată morți, duși în cearceafuri de către târzii salvatori. Doar figurile ar apărea într-o ceață - regulamentul o pretinde. Urmărești filme care
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
bine temperat" de Johann Sebastian Bach iar finalul a totdeauna a un singur deget glisând pe clape într-o traiectorie rapidă intens sonoră la început, pierdută încet, încet în liniște. Între acești doi poli, rigoare clasică (structura, forma) și plutire mistuita în nimic, în fond resorbitie a duratei, stă întreaga opera a lui Chopin. În oglindă care reflectă cele dispărute: portretele lui Couperin, Bach și Mozart. În linia dreapta a perspectivei Debussy, Fauré, Ravel dar și Skriabin împreună cu fantasmele zborului supranatural
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
971, Regia Lucian Pintilie, Se trag clopotele... le aud, mereu, de aproape, de departe. „Lucian, iartă-mi scrisul, primește gîndul doar. Și gîndul e limpede ca lacrima, totuși lacrimă. În istoria țării noastre iubite, vei fi între Eminescu și Luchian. Mistuit ca și Ei de o flacără sfîntă, bîntuit ca și Ei de haita îngerilor, cu a lor sublimă ferocitate. Mă închin, EMIL BOTTA, 20 X 1972”, din Bricabrac de Lucian Pintilie. Editura Humanitas. 2003. pag.30 Radu Boruzescu este cel
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate și scrum. Și-e visul dulce mistuit. Când lung privești, când răspicat privești, Când altceva nu ești, tu ia aminte, Decât privirea ce ți-o ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
înăbușă serafismul începutului de viață. Se ivesc în consecință amărăciuni reflexive, scintilații melancolice: „Un vis care ucide alt vis compromite utopia visului”. Ce așteaptă George Drăghescu? A reveni la idealitatea ființei neprihănite, consumată și totuși insubstituibilă: „Viitorul este o copilărie mistuită”. George Drăghescu, O furnică pe Golgota, Ed. Grinta, 2011, 40 pag.
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna aruncată înapoi,/ În întîmpinarea cuvintelor mele
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și Expo ’58 de Jonathan Coe. Autori noi intră în seria „Actual”, în conexiune cu lumea filmului: Frumoasele ruine de Jess Walter, cel mai bun roman al anului 1912, în SUA și Anglia, pătrunde în fabrica de iluzii de la Hollzwood, Mistuiți, debutul ca romancier al celebrului regizor canadian David Cronenberg. Și romanul Cina al prozatorului olandez Herman Koch vine însoțit de o recentă ecranizare. Nu lipsesc din „Biblioteca Polirom” scriitoarele care aduc în literatură experiențe singulare și lumi pline de culoare
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
vorbă, potrivit de bizare. În ochiul furtunii, printre manifeste care rup cerul tern al sfîrșitului și începutului de veac, se încheagă, ca o jucărie făcută din bucățile fostelor păpuși, aceste pagini furioase (cum l-au înțeles cîndva italienii pe bizzaro). Mistuită îndelung, furia lor nu mai e aparentă, e o post-revoltă. Un soi de tensiune superficială face vorbele și frazele să se apropie, după ce au fost spulberate. Iar în felul cum le adună martorul răvășirii lor nu e nici o intenție de
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
Creației/ Se plimbă chinuit prin viscerele morate..." (Tabără de agrement). Sau: , Din nou și din nou/ Bulgări reci îmi înfierbîntă iarba de pe trup// Ai atins cu mîinile înfrîngerea pe care o sufăr/ Alungînd norul de lăcuste/ Ca pe o flacără mistuită.// O voce mai veche peste o voce mai nouă/ Lacomă și înfrigurată/ Hrănindu-se cu iarba de pe stele" (O voce). Sau cu anexa unei moralizări: ,Ah, cîtă tristețe în ochii șoarecelui de cîmp/ Dezgolit pe miriște, căutînd să scape de
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
sens, imaginea momentan deformată devine pentru personaj epifania unui adevăr profund și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se pregătea să dispară nu doar de pe scena istoriei, ci și de pe cea a vieții, pentru că era biologic degradată și mistuită. Autoarea însă, pornind de la această regresiune în zoologic, începe un lung periplu prin viața scriitorului, mare iubitor de animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise de Lampedusa, prin cultura lui și, am spune, prin tot imaginarul său hrănit
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
târăște pe brânci și e chiar bobul ascuns, uriașa sămânță a unei păduri ce va fi, verdele e verde, nu-l macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor, rumegușul mistuit, făina în jar ca pielea trupului părăsit. Despre apă Dintr-o dată va arunca apă deasupra zidurilor, și cărămizile vor străluci, spinarea cailor va scoate flăcări, se va aprinde focul din ea așa cum galopul face să ardă pielea lor lac de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
vor strecura mîinile unor străini care se vor tăia în cuta lăsată de tine, în golul din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd te luam de sub duș, trup în care intram mistuit ca în flăcări cămașa lui Nessus, un pot de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
stea ești? Ești steaua lui Verde-mpărat - duhul nemîntuit? Ce sărbătoare scutești? Ce ceas împlinit? Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare? Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Fum negru trimite-n zare, Ca mesaj de-nștiințare... Că iarna vine... totuși... Ninge, ninge cu splendoare, Fulgii iar încep să zboare, Să coboare, să coboare... Iar inima-i stăpânită De-o bucurie nepotolită ...că iarna vine! În sufletu-mi mistuit De dorință cucerit, Începe să prindă culoare Ideea că iarna-i aproape...și... că vine... Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Cine poate ști... De unde vine vara Și încotro se duce Împreună cu căldura ei dulce? Se spune că vine de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
loc pleșuv în cap pentru un mort, să nu-și radă colțurile bărbii, și să nu-și facă tăieturi în carne. 6. Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mîncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinți. 7. Să nu-și ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor. 8. Să-l socotești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 22. Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce. 23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
12. În ziua cînd veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur; 13. să adăugați la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit foc, de un miros plăcut Domnului; să aduceți o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 14. Să nu mîncați nici pîine, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veți aduce un dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
puternică, purtând în ea toată pacea și armonia nopții, convinsă că-n ea se petrecuse ceva fundamental și simțurile ca și mintea ei luaseră alt curs. Îi era numai teamă de ce avea și de ce putea pierde. Fața îi era arsă mistuită, fruntea rece și ochii înroșiți încercând să ascundă în adâncul lor adevărul acelei nopți și neputând, convinsă că procedase cum trebuie și poate înfrunta liniștită, chiar c-un fel de demnitate, indignarea, furia și oprobriul bătrânei cu care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de mijloc, după care începu să-l târască prin apă. Porniră o luptă scurtă, apoi omul, pe jumătate înecat, se predă. Vitalius îl duse la porțiunea uscată de teren, aproape de ceea ce mai rămăsese din colibă: câteva scânduri căzute la pământ, mistuite aproape în întregime de flăcări. Acolo îl așteptau tovarășii săi, cărora li se alăturase acum și Divicone, care, la drept vorbind, părea mai mult descurajat decât înspăimântat. Privind prizonierul, un bărbat pe la patruzeci de ani, slab ca și el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i tot ce-a rămas din faimosul Plan Woodward. Conceput În 1807 de magistratul eponim, mare băutor. (Doi ani mai devreme, În 1805, orașul arsese complet, casele de cherestea și fermele de pe marginea așezării fondate de Cadillac În 1701 fiind mistuite Într-un interval de trei ore. Acum, În 1969, cu ochii mei de vultur, pot să citesc urmele acelui incendiu pe steagul orașului, aflat la jumătate de milă depărtare, În Grand Circus Park: Speramus meliora; resurget cineribus - „Sperăm la lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
boala necruțătoare avansa... dar, nu s-a putut. ”- Nici el, nici eu, își zise Iorgu, nu ni-am îndeplinit toată datoria fată de acea fiintă iubită și aleasă... Poate că, în nesfârșita ei noapte, știe acum că noi amândoi suntem mistuiți de crâncene păreri de rău...!” Și ne iartă nouă gresalele noastre...!”, noi nu putem să cuprindem zilnic în rugăciunea Domnului nostru Iisus Christos, tot ceea ce ”greșalele noastre” ar trebui să cuprindă. ”- Pulvis et umbra sumus”, asta suntem, țărână și umbră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în el durerea mistuit de gânduri rele. Singura lui speranță era iertarea, și, numai Vasilica i-o putea da. În urechi îi reveneau și acum după un an, ca un refren, cuvintele ei... ”chiar de față cu străini...” Îi venea să-și smulgă inima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]