981 matches
-
în spațiul casnic. În biserică era transfigurat. Mi-aduc aminte la Vinerea Mare, la Prohod, o noapte, parcă văd și acum, când purta pe spate - el era parohul - când purta pe spate epitaful Mântuitorului, plângea, îi curgeau lacrămi. Și eu, eram mititică și întrebam: dar bunicul de ce nu se uită la mine, nu mă cunoaște sau ce are în seara aceasta, e supărat? Nu realizam. Trăia pe Hristos cu o putere cum eu rar am mai văzut preot. Și a avut o
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
da! exclamase pilotul, flatat de companie. Era pentru el, singur pe micuțul biplan, o plăcere și o onoare. Să se prezinte la aerodrom, că o ia. Numai că se știe, cu golurile astea de aer, la un aeroplan așa de mititel și de nărăvaș, trebuia să te ții bine. Dar nu se îndoia că jucătoarea aceea năstrușnică de billiard, tânără, îndrăzneață, curajoasă și drăguță, domnule! s-o mănânci, că nu ar fi făcut față... (va urma)
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
Fotbalistul Universității Craiova, Mihai Costea, se va transfera din vară la echipa din Ghencea. Gigi Becali a cumpărat 60 la sută din drepturile federative ale jucătorului contra sumei de 1.400.000 de euro. Adrian Mititelul, patronul Unversității, a spus că așteaptă întâi un răspuns din străinătate pentru o ofertă în privința lui Mihai Costea. „Un răspuns clar îl vom da luni”, a declarat Mititelu la gsptv. Gigi Becali a precizat că Mihai Costea nu va avea
Atacantul oltean Mihai Costea va juca din vară la Steaua () [Corola-journal/Journalistic/77172_a_78497]
-
Fotbalistul Universității Craiova, Mihai Costea, se va transfera din vară la echipa din Ghencea. Gigi Becali a cumpărat 60 la sută din drepturile federative ale jucătorului contra sumei de 1.400.000 de euro. Adrian Mititelul, patronul Unversității, a spus că așteaptă întâi un răspuns din străinătate pentru o ofertă în privința lui Mihai Costea. „Un răspuns clar îl vom da luni”, a declarat Mititelu la gsptv. Gigi Becali a precizat că Mihai Costea nu va avea
Atacantul oltean Mihai Costea va juca din vară la Steaua () [Corola-journal/Journalistic/77171_a_78496]
-
ei de nici doi ani: Ridică o mânuță către ceasul demult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: - Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta-ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: - Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: - Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! - Nu-i, nu-i pui, zice mama și din instinctul feminin de a distrage cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. (pp.
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
pentru toți ceilalți, nu și pentru Ty și Rică. Acest semn i-a certificat băiatului că totul este În regulă. Abia seara, după ce toți colegii au adormit, a realizat prin ce „primejdie” trecuse și cum ar fi putut el ajunge mititel și ghebos ca Dinu Ciulinel! Rosti În gând, cu mare precauție un „Mulțumescu-ți ție, Doamne!” Învățat de la bunica Ileana și privind la cei care dormeau gândi: dacă aude cineva și află directorul că vorbesc de Dumnezeu!? Religia cu toate ale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
crăcănate. „Asta-i Liuba pe care o am. Alta nu-i” - a spus șefa spitalului, cu părere de rău. Nenea Jănel s-o ridicat să plece, dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb și la un spital mai mititel, din marginea orașului, poate cei de acolo știu ceva despre Liuba pe care o cauți”. O vorbit mult la tilifon și pe măsură ce vorbea se tot întuneca la față. Lui nenea Jănel i se făcea inima tot mai mică. Când șefa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se face așa ca aista.” îmi ziceam eu, abia ținându mă pe picioare. Nu știam cum să ajung mai repede la gura podului și să cobor. Parcă spuneai la început că erai mare vânător și acum tremurai în fața unei gângănii mititele? Halal vânător! l-a luat la rost moș Dumitru. Ii ușor să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că nu era singur...Erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spune eu, dacă aș avea oleacă de apă la moară...Așa, pe uscat, nu merge și pace - a ripostat Pâcu, întorcând demonstrativ ulcica goală cu gura în jos. Aici îi vinovat moș Costache, pentru că a fiert vinul într-un ceaun mititel - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Ce îl costă să mai pună unul? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă îi pe așa, atunci să mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Acolo, prin străini, nu-i ca acasă.” Lui nu-i trecea prin cap că „mititica” o fi dormit alintată și legănată? a întrebat Vasile Hliboceanu în râsul general. Uite că prin capul lui nu adia nici un fel de bănuială. Din „mititica” n-o scotea. Iar patronul: „Ce om, domnule! Cine ar face ce face el pentru Dinuța mea?” Dar nici alta nu ar fi făcut ce făcea „mititica” pentru patron, nu-i așa, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Păi nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aș spune de unde și cum. Însă mă aflu cu mare grabă. Așa că amână pe altă dată întrebările și cată de ogoiește cei copii. SMARANDA: Noroc c-ai venit tu acasă să-mi dai de grijă, că altfel ce se făceau, mititeii? Află, Dănilă, că le-am dat fiecăruia cât se cuvine din ce-am avut, ba la câțiva le-am adăugat și ceva dobândă pe spinare, că mă amețeau de cap. M-oi dumiri eu și cu tine când te-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Săcăluș, se bucură foarte de cele întâmplate. Să ne bucurăm și noi, bre. Așa-i porunca, așa facem! Altfel nu-i chip. Hai, ieșiți și voi la vedere. (din iaz ies, cu grijă, trei draci doi mai mari, unul mai mititel) Treceți la numărat, cum spune reglementul, fiecare cu prețul lui. Și să nu vă-mpingă păcatul s-o luați razna, c-atâta aștept: fulgii vi-i scot pe nas. Cine-i șeful? DRACII (în cor): Tu ești șeful! CODÂRLIC: Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin tufe, vreun iepure. După acela să fugi, drace! (lui Codârlic) Ei, jupâne, stăi așa! CODÂRLIC: Am stat. DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stat. DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu mine, dacă mai ai poftă. Și pe urmă să mă cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
facere de bine. (trage pe jumătate din sân sfoara cu smochine, dă din cap, o pune la loc) BABA LUȚA: Iară dacă-l scarmeni, și-l tunzi, și-l ghilești oleacă, eu mă bănui că nici n-arată prea rău, mititelul... BABA SAFTA: Ș-apoi mie mi s-arată a fi încă în putere... BABA RADA: Ce-are-a face asta la sfinția sa? L-a pus el pe picioare pe un hodorog ca Sandu Țurlacu... și-apoi pe-acela îl știu eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înăuntru. MICUL PRINȚ: Bravo! Chiar așa mi-o și doream! Crezi că oaia asta a mea are nevoie de multă iarbă? La mine e așa de puțin loc... OMUL: Fii fără grijă, îi va ajunge. Ți-am dat o oaie mititică. MICUL PRINȚ (se uită atent la desen): Ei, nu-i chiar așa de mititică. E atât cât trebuie să fie. Ia te uită! A adormit... să umblăm cu grijă, trebuie să se odihnească. (duce desenul spre dreapta, îl așază jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a mea are nevoie de multă iarbă? La mine e așa de puțin loc... OMUL: Fii fără grijă, îi va ajunge. Ți-am dat o oaie mititică. MICUL PRINȚ (se uită atent la desen): Ei, nu-i chiar așa de mititică. E atât cât trebuie să fie. Ia te uită! A adormit... să umblăm cu grijă, trebuie să se odihnească. (duce desenul spre dreapta, îl așază jos încet. Revine) Și spui că ăsta... avionul ăsta, zboară? OMUL: Desigur. Când e reparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e om, e o ciupercă! OMUL: O ce? MICUL PRINȚ: O ciupercă, nimic altceva! Eu știu o floare fără seamăn pe lume și care nu trăiește în altă parte decât pe planeta mea, și dacă într-o dimineață o oaie mititică e în stare s-o nimicească, așa, dintr-odată, fără să-și dea seama ce face, ăsta nu-i un lucru important? OMUL: Nu mai fi supărat. Ai dreptate! MICUL PRINȚ (spre plâns): Sigur că am dreptate! Când cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puieții de baobab. MICUL PRINȚ (se liniștește încet): Da? OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu mi-ai povestit aproape nimic despre tine și despre floarea ta. MICUL PRINȚ: Floarea mea... Vezi, la început aveam doar doi vulcani mititei. Unul este stins, altul scoate fum. Dar cu vulcanii trebuie să fii foarte atent! Pe urmă a apărut floarea. Întâi a fost o sămânță, venită de undeva... N-am știut de ea până când n-a răsărit o mlădiță firavă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mii pe ce să apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru, îi trăsesem perdelele alea ca să n-o vadă fi-miu, că chiar dacă atunci când erau mai mititei făceau baie împreună, acuma aveau 9 și 10 ani și deveniseră mai pudici. La un moment dat, văd că se deschide o ușă din aia și se revarsă vreun metru de clăbuc și-n el fi-mea care atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Văraru. Simona nu-i aminti acestuia nimic despre existența ei în rai, dar cu ceasul în mână derula în mod mecanic programul lui Răducu: ,,E ora zece, acum puiul meu ia micul dejun; acum e ora două după amiază, doarme mititelul mamei, ce o fi visând oare odorașul meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]