88 matches
-
două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce le separă este, în primul rând, dorința lor de a-și afirma originalitatea, individualitatea pe scena istoriei literare și, în al doilea rând, universul cultural în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adânc și înalt, apa somnolentă e una a retragerii din conștient în inconștientul caracterizat prin aceeași nediferențiere. Iubita cu surâs neutral se încadrează tot în seria poemelor de peregrinare imaginară, cu implicațiile erotismului exotizat care li se asociază. E aceeași mitologizare a elementului cotidian, banal: Uneori se trezește în mine Genovezul dar numai dimineața/ vrea să vadă urmărind șinele înzăpezite de tramvai/ flota peste care a fost amiralul echipajelor încinse cu spade". Universul exotic se naște din desen, de data aceasta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și europeană“ a problematicii e majoră) și, probabil, cel mai valoros prozator al bătrâneții, al îmbătrânirii din întreaga literatură română, alături de G. Călinescu. Se știe cât de greu e să scrii bine despre bătrânețe într-o epocă a fetișizării, a mitologizării juventuții... Mai ales atunci când, de fapt, îmbătrânirea este (și) aceea a unui timp, a unei istorii, a unei lumi. Personal, așez Dimineață pierdută printre capodoperele noastre postbelice, în imediata apropiere a Moromeților lui Marin Preda; Ilie Moromete și Vica Delcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
pe care acesta le-a formulat, fără ca ele să fie potrivite contextului istoric schimbat. Este vorba de conceptele de libido, de instinct al morții, "eu"-l ș.a. Denunță, de asemenea ideologizarea conceptelor freudiene de bază, cum ar fi cel de mitologizare a unor marionete ca personaje într-o piesă a Eros-lui. Recunoaște însemnătatea centrală a sexualității, a dezvoltării acesteia pe timpul vieții individuale, subliniind însemnătatea concilierii realizate între orgasmul sexual genital și nevoile sexuale extragenitale, dintre sexualitate și dragoste. Din opera originală
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se stinge fulgerător, ucis de un tramvai numit destin, trecut în neant prin voința malefică a „păsării cu clonț de rubin”, bucovineanul imberb Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o insurgență structurală ce-l făcea rebel și inconformist. S-a spus cu perfectă îndreptățire - cu o butadă ce
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
expulzarea completă a evreilor din Anglia (În anul 1290). Este un argument În plus care demonstrează faptul că stereotipurile antievreiești au supraviețuit foarte bine chiar și (sau mai ales) În spațiile din care evreii au fost evacuați. Analizând „procesul de mitologizare a evreului”, Leon Volovici a glosat pe marginea acestui aparent paradox : „Dispariția evreilor din societate nu a condus la dispariția antisemitismului, ci, mai degrabă, la abstractizarea lui prin accentuarea caracterului mitic al evreului. Predispoziția de a accepta sau reproduce stereotipuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uitați a ne reaminti mereu). Omul rămâne adevăratul mister al existenței. În om se află, de fapt, și potențialul Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma amforei pătimașe, și plictisul surdomut al sclaviei gregare. Nu „mitul” pios, nici mitologizarea facilă, În vaste panorame de o stupefiantă seducție puerilă, În descendența prolifică a basmelor și superproducțiilor de grandoare exotică, la care s-au angajat atâtea zgomotoase talente vedete ale succesului, ci rațiunea, sufletul și himera omului propun adevăratul mister, răsucind
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
literaturii germane în contrapondere la figura consacrată a geniului francez. Conceptul herderian a fost de la început o construcție plurală, distribuită între mai multe culturi cu destine paralele, care nu erau menite să asume un proiect comun al genialității. În plus, mitologizarea geniului francez a fost strâns legată de "mistica regală", adică de imaginea publică a unei puteri politice. Or, micile culturi naționale împărțite între mai multe forme de guvernământ, aflate în cadrul unor procese de coagulare statală și traversând episoade revoluționare de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
socială. În analiza procesului de constituire a imaginii lui Eminescu, Iulian Costache a scos în evidență un fapt interesant și în același timp fără precedent: că societatea a avut tendința să transfere în realitatea exterioară elemente interne ale operei poetului. Mitologizarea geniului eminescian a implicat un proces de "realizare" a temelor creației eminesciene, în sensul materializării în existența comună a unor reprezentări prin natura lor imateriale. Florile de tei care l-au însoțit la înmormântare, diversele ritualizări publice ale unor elemente
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Mitul permite existența unei comunități, dar poate să dezvăluie și fisurile acesteia, deoarece „miturile pot fi înșelătoare”. Astfel, spunea ea, Atena, atât cea de azi, cât și cea antică, pare să rămână ținta unei idealizări, un oraș imaginar, captiv între mitologizarea prezentului și mitologizarea trecutului. Margherita Laera își încheie articolul intitulat Reaching Athens cu întrebarea: „A ajuns oare cineva în Atena?”. Îndrăznesc să citesc această întrebare într-un sens optimist și refuz să văd actul participării (artistice și civice) ca fiind
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
unei comunități, dar poate să dezvăluie și fisurile acesteia, deoarece „miturile pot fi înșelătoare”. Astfel, spunea ea, Atena, atât cea de azi, cât și cea antică, pare să rămână ținta unei idealizări, un oraș imaginar, captiv între mitologizarea prezentului și mitologizarea trecutului. Margherita Laera își încheie articolul intitulat Reaching Athens cu întrebarea: „A ajuns oare cineva în Atena?”. Îndrăznesc să citesc această întrebare într-un sens optimist și refuz să văd actul participării (artistice și civice) ca fiind doar unul steril
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
secole î.Hr., fiecare trib avea propria grupare de zei. Cu toate acestea, odată cu creșterea puterii Regatului Yamato, în jurul secolelor al III-lea - al V-lea d.Hr., zeitățile ancestrale ale Familiei Imperiale au devenit predominante în cadrul societății. Rezultatul a fost mitologizarea cărții "Kojiki" ("Cronica faptelor antice", 712), în care se proclama că linia imperială era descendentă din însăși zeița soarelui. O altă scriere japoneză antică, "Nihon Shoki" ("Cronicile Japoniei", 720) prezintă mai obiectiv concepțiile în legătură cu urmașii zeiței Amaterasu. Chiar și înainte de
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]