261 matches
-
sistem specific reprezentat de genele nm23 și WDNM-1 și -2, cu rol supresor [390]. Acțiunea lor se realizează prin intermediul unor nucleotid-difosfatkinaze ce participă la transmiterea semnalului prin proteinele G și intervin în asamblarea și separarea microtubulilor, respectiv la formarea fusului mitotic și în locomoția celulară [106,263]. Cancerogeneza și progresia tumorală apar astfel ca două procese intricate, constând în evenimente succesive în care intervin multiple interacțiuni între celule și matricea extracelulară. Leziunile inițiale sunt discrete și pot interesa orice segment al
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
318]. Întreruperea ciclului celular poate produce moartea atât a celulelor ce desfășoară un ciclu normal, cât și a celulelor transformate. O astfel de întrerupere poate să apară ca urmare a exprimării unor componente celulare normale la momente nepotrivite (activarea formei mitotice a p34 cdc2 înaintea apariției sintezei de ADN) sau ca urmare a prezenței unor semnale stop [278,318]. Atât celulele proliferante, cât și cele diferențiate, pot muri ca o consecință a unor tratamente ce produc disfuncționalități ale statusului lor în cadrul
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
invazie ganglionară reprezintă totuși o categorie re prezentativă. Gradarea histologică și cea nucleară au reprezentat alți doi parametri importanți, studiați la acest grup de paciente. S au utilizat 2 sisteme de gradare: Elston & Ellis (formare de tubuli, grading nuclear, index mitotic; este sistemul Scarf Bloom - Richardson modificat) și sistemul Fisher, care are următorii parametri: anizonucleoza, dimensiuni, mitoze, nucleoli, cromatina. În sistemul Elston-Ellis, gradarea tumorilor a fost următoarea: 7 tumori G1, 26 tumori G2, 17 tumori G3. Gradarea nucleară, după sistemul Fisher
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
aceste cazuri reintervenția se impune dacă există semne clinice și imagistice de recidivă tumorală (fig. 4.41). Radioterapia adjuvantă se impune în cazurile în care există semne imagistice de transformare malignă și/sau dacă aspectul histologic confirmă agresivitatea tumorală (indicele mitotic ridicat). Astrocitomul pilocitic Are o evoluție în general benignă și degenerează malign extrem de rar. Sunt întâlnite cu predilecție la copii, cu un vârf de incidență în decada a doua de viață (fig. 4.42). Se pot întâlni atât la nivel
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
restul tumorilor gliale datorită comportamentului biologic mai puțin agresiv precum și răspunsului favorabil la tratamentul chimioterapic. Se întâlnesc la nivelul emisferelor cerebrale interesând cu predilecție lobul frontal. Din punct de vedere anatomopatologic prezintă o celularitate mai mare, cu pleomorfism nuclear, activitate mitotică, proliferări vasculare și arii de necroza. Caracteristic se întâlnește proliferarea unor celule cu aspect de „ou prăjit” sau „ouă ochiuri” dispuse în plaje. Imunohistochimic sunt pozitive la proteina acidă glială fibrilară [35]. Oligodendrogliomul anaplazic poate să apară la orice vârstă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cenușiu-roșiatică, friabilă, de consistență moale, aspirabilă, bine vascularizate. Localizările supratentoriale au o culoare mai cenușie, prezentând mai des chiste intratumorale. Uneori se pot observa calcificări intratumorale sau necroze. Microscopic se caracterizează prin celularitate crescută, dispariția arhitecturii normale, atipie nucleară, activitate mitotică marcată și proliferare endotelială. Stroma este distrusă, pot fi prezente necroze, cu prezența celulelor anaplazice. Aceste celule se pot răspândi pe cale LCR. Unele ependimoame au tendința de a metastaza în spațiul subarahnoidian sau extraaxial. Cea mai frecventă cale de metastazare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
substanța albă. Oligodendrocitele se întâlnesc predominant în regiunea fronto-temporală ceea ce face ca aceste tumori să apară la acest nivel. Macroscopic se pot observa: arii de necroză, hemoragie intratumorală, chiste degenerate, calcificări. Histopatologic apar: atipii nucleare, pleomorfism celular, celularitate crescută, activitate mitotică crescută. Suplimentar se poate întâlni proliferare microvasculară și necroză. Semnele de malignitate pot fi întâlnite în componenta oligodendroglială, astroglială sau amândouă. La examenul CT oligoastrocitoamele apar ca niște formațiuni hipodense, edemul prilezional fiind redus sau chiar absent. Datorită creșterii lente
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mai frecvent la copii sub 5 ani. Apare ca o masă intraventriculară cu invazie ependimară și care captează inomogen substanța de contrast. Diagnosticul histopatologic este cel care stabilește diagnosticul definitiv aspectul fiind de pleomorfism nuclear și hipercromazie, accentuarea 176 activității mitotice, apariția de celule tumorale gigante și necroze. Invazia clară a parenchimului cerebral este de asemenea descrisă, dar aceasta nu poate constitui un criteriu de cert de malignitate [9]. Prezentarea clinică nu este diferită față de papilomul cu aceeași localizare, semnele clinice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de reticulină și colagen, rar prezintă vârtejuri sau corpi psamomatoși; tipul tranzițional este o variantă intermediară între cel meningotelial și cel fibros, întâlnindu-se frecvent vârtejuri celulare și corpi psamomatoși. Meningioamele atipice (grad II OMS) sunt caracterizate de o activitate mitotică ridicată (4-20 mitoze/0,16 mm2) sau de coexistența a cel puțin trei din următoarele caracteristici histologice: celule mici, macronuclei, pattern difuz și arii de necroza. Se citează un risc de 8 ori mai mare de recidivă tumorală, chiar și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
95%, cu o supraviețuire medie sub 2 ani, în cele OMS grad I între 5-25%, iar în cele atipice între 30 și 50%. Printre factorii de prognostic negativ se numeră prezența unui număr mic de receptori pentru progesteron și indicele mitotic crescut [6]. TUMORI MEZENCHIMALE NONMENINGOTELIALE LINDA IORDACHE, LIVIU DURA Grupul tumorilor meningeale nonmeningoteliale cuprinde o mixtură de tumori benigne și maligne localizate la nivelul meningelui sau mai rar în parenchimul cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
se pot localiza oriunde există capilare [25,26,29]. Morfologic sunt tumori cu celularitate crescută formate din celule relativ uniforme, mici, elongate sau poligonale, țesut tumoral bogat vascularizat și conțin sinusoide vasculare. Comportamentul biologic al acestor tumori este variabil, indexul mitotic fiind predictorul histologic cel mai bun în prezicerea ratei recurenței și potențialului de metastazare. Termenul de HPC anaplazic este utilizat doar pentru acele tumori care prezintă necroze, atipii nucleare, celularitate crescută și numeroase mitoze. Rata recurențelor și a metastazelor este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de-a lungul vaselor de sânge care sunt învelite într-un strat subțire de piamater formând îngustele cisterne perivasculare - spațiile Virchow Robin. Poate cel mai important fapt care trebuie reținut este acela că melanocitoza difuză este un proces benign (activitatea mitotică a celulelor este redusă) însă, deși este rară, proliferarea malignă nu este exclusă [5]. Melanoza afectează de obicei cisternele bazale (fapt care cauzează hidrocefalie), pigmentarea fiind prezentă și la nivelul encefalului și cerebelului adiacent. O dată simptomatologia instalată, evoluția bolii tinde
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și culoare 200 (uneori intens pigmentate cu melanina, alteori zonele pigmentate alternând cu zone nepigmentate care apar decolorate) [7]. Din punct de vedere histologic se evidențiază prin grupuri de celule poligonale uniforme, fără caractere maligne, despărțite de septuri fibroase. Activitatea mitotică a celulelor este redusa (deci sunt tumori benigne), însă la un moment dat poate să apară progresia spre melanom malign [4]. Caracteristicile imagistice depind de cantitatea de melanină prezentă intratumoral și de existența hemoragiei, astfel încât o tumoră amelanocitică nonhemoragică se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nivelul zonei de inserție din vecinătatea foramenului Monroe. Microscopic este formată din celule izomorfe rotunde sau ovalare alternând cu zone de matrice cu aspect fibrilar, nucleii celulelor fiind amitotic cu un halou perinuclear ce amintește de oligodendrogliom [25,34]. Activitatea mitotică este foarte scăzută, indicele MIB 1 este de asemenea scăzut. Identitatea neuronală a acestor celule componente este confirmată de imunoreactivitatea la synaptofizină și alte proteine neuronale, incluzând NeuN [35]. Prezentarea clinică. Tabloul clinic caracteristic la adult este cu fenomene de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
an de la momentul diagnosticului, cu toate că supraviețuiri de lungă durată au fost observate [47]. Caracteristic acestei tumori din punctul de vedere al histopatologiei este formarea unui epiteliu primitiv asemănător tubului embrionic neural, constând dintr-un epiteliu stratificat, sub formă de coloane, mitotic deosebit de activ, frecvent aranjat în formă de tubuli sau papile [43]. RETINOBLASTOMUL Retinoblastomul, cea mai frecventă tumoră intra-orbitală la vârsta pediatrică, este singura tumora embrională a cărei geneză neoplazică este bine înțeleasă: transformarea neoplazică debutează în momentul în care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de la nivelul durei mater bazale sau rareori din structurile intradurale, originea cea mai frecventă fiind la nivelul joncțiunii petrosfenoclivale [11,12]. Condrosarcomul clasic este caracterizat de prezența celulelor mari (uni- sau multinucleate) și o matrice cartilaginoasă din abundență. În funcție de rata mitotică, raportul nucleo-citoplasmatic și abundența matricei cartilaginoase au fost descrise trei categorii de la gradul I la III. Cu cât gradul este mai mare cu atât și agresivitatea tumorală este mai mare [13,14]. PREZENTAREA CLINICĂ Aceste tumori, deși sunt considerate maligne
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
unor arii captante intratumorale. Astrocitoamele de grad înalt au de regulă aspectul de tumoră inomogenă cu captare inelară periferică („ring enhancement”). De notat că uneori și astrocitoamele pilocitice pot prezenta o captare asemănătoare, în special la acele forme cu indice mitotic înalt, de aceea este hazardant să precizăm un diagnostic histopatologic pe examinarea imagistică. Atitudinea terapeutică Tratamentul de elecție al astrocitomului pilocitic este rezecția chirurgicală a leziunii. Este suficientă rezecția nodulului mural în cazul în care peretele chistic apare necaptant la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
variațiilor glicemiei, procesarea proinsulinei și expansiunea beta-celulară ca răspuns la hiperglicemie. Studiile ulterioare vor arăta în ce măsură aceste date experimentale pot fi extrapolate la om. Insulele pancreatice normale transplantate sub capsula renală a șoarecilor insulino-rezistenți normoglicemici prezintă o creștere a activității mitotice și a masei insulare similară și paralelă cu cea a pancreasului endogen (37). Pornind de la aceste date, Flier și colab. sugerează prezența în circulație, în stările de rezistență la insulină, a unui factor de creștere a insulelor pancreatice. Prezența hiperplaziei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
1942) este un sindrom genetic care rezultă din prezența unuia sau mai multor cromozomi X suplimentari (kariotipuri 47XXY, 48XXXY, 49XXXXY), din cauza nondisjuncției din timpul primei sau a celei de-a doua diviziuni meiotice din gametogeneză sau din timpul primei diviziuni mitotice din momentul fertilizării. Incidența sa în populația generală e de 1 din 1.500 bărbați, fenotipul fiind masculin și similar în toate cele trei variante . Diagnosticul de sindrom Klinefelter se pune de cele mai multe ori după instalarea pubertății, chiar dacă testiculele pot
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
genice imunoglobulinice este realizată deopotrivă în limfocitele B și în limfocitele T, conducând la diversificarea imunoglobulinelor și, respectiv, a receptorilor de antigene din celulele T. Ea reprezintă un tip special de recombinare, cu totul diferit de recombinarea somatică din crossing-over-ul mitotic, în care sinapsa cromozomilor omologi este o condiție „sine-qua-non” a procesului, având loc schimb reciproc de segmente omoloage de cromozomi. În cadrul rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice care are loc în geneza unei gene integrale,funcționale în dirijarea sintezei unei catene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acest din urmă termen este inexact, deoarece el nu reflectă realitatea proceselor ce au loc în geneza genelor funcționale în dirijarea sintezei catenelor imunoglobulinice. Mai mult încă, termenul recombinare somatică este în esența sa sinonimul termenului „crossing-over somatic” sau „crossing-over mitotic”. Cum deocamdată, nu sunt date experimentale în susținerea intervenției „crossing-overului inegal” în geneza genelor funcționale imunoglobulinice, sugerăm evitarea termenului de recombinare somatică și utilizarea celui de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice. Construcția unei gene funcționale pentru imunoglobulină sau a unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sincronismul proceselor de asamblare și de transcriere genică. Odată realizată translocația corespunzătoare a segmentelor genice VL și VH, precum și a segmentelor genice întregitoare JL și CL, respectiv D, JH și CH, gena rezultată va fi transmisă stabil, în cursul diviziunilor mitotice succesive, pornind de la celula B inițială, care s-a angajat pe calea maturației, adică a diferențierii tuturor celulelor-fiice ale sale, rezultând clona de celule B producătoare a anticorpului corespunzător antigenului invadator. Toți componenții clonei de celule astfel rezultate vor avea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
multiplicare a setului cromozomal de bază, inclusiv a numărului de copii ale tuturor genelor. Dar, prin alte mecanisme, se poate produce mărirea numărului de copii genice doar pentru genele unui singur cromozom (aneuploidie prin nondisjuncție cromozomală, în meioză, sau nondisjuncție mitotică, adică neclivarea centromerului, în mitoză) sau numai dublarea numărului de copii ale unei singure gene, în urma unui eveniment de crossing-over inegal, urmare a împerecherii inexacte a cromozomilor omologi ai unui bivalent. Dacă evenimentul inițial de schimb neechivalent este recurent, atunci
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
HEMOGLOBINICE ȘI HEMOGLOBINOPATII Evenimentele mutaționale care modifică secvența de nucleotide din genele pentru globine sunt cauzate de factori mutageni externi (fizici, chimici sau biologici) dar și de factori mutageni endogeni printre care replicația eronată a ADN, crossing-over inegal meiotic sau mitotic care conduce la duplicații și deleții, precum și mobilizarea elementelor genetice mobile prin genom așa cum sunt secvențele Alu specifice genomului uman sau a unor transpozoni și retropozoni de origine virală ce pot determina fracturarea secvențelor genice pentru globine și inactivarea acestora
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cromatină fin granulară (fig. 6.70 - HE, 5×), cu mitoze extrem de rare sau absente, iar necrozele nu sunt prezente. Se găsesc zone de depuneri de amiloid, de calcificări, zone de fibroză sau de hialinizare. Carcinoidul atipic prezintă pleomorfism celular, activitate mitotică, anomalii nucleare și necroză [fig. 6.71 - HE, 10× - se observă câteva atipii nucleare, fără imagini de necroză; detaliu (HE, 20×) - o imagine de mitoză]. Există trăsături citologie și histologice asemănătoare între carcinoidul atipic și carcinomul cu celule mici, ceea ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]