385 matches
-
rară decât meningiomul. Meningiomul degenerat sarcomatos se recunoaște prin: MACROSCOPIC - Invazia creierului și pereților sinusurilor venoase. - Frecvente recidive postoperatorii. - Foarte rarelele metastaze pulmonare. - Însămânțarea pe calea L.C.R. (excepțională, de altfel !). MICROSCOPIC - Celularitate și vascularizație mai bogate ca în alte meningioame. - Mitoze numeroase. 4.2. Sarcomul meningeal (Fig. 14) este o tumoare meningeală malignă de la început, spre deosebire de meningiomul care evoluează secundar sarcomatos! Este o tumoare foarte rară. Se descriu: 4.2.1. Sarcomatoza difuza a leptomeningelor Se întâlnește mai ales la copii
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
și nervi (seamăna foarte mult, macroscopic, cu o leptomeningită !) - Se constată prezența unei tumori care pătrunde în creier (uneori) MICROSCOPIC (Fig. 14) - Celule mici, asemanatoare limfocitelor - Celule alungite - Celule poligonale Nucleii celulelor amintite mai sus sunt bogați în-cromatină și suferă mitoze frecvente ! 4.2.2. Sarcomatoza vasculară difuză (sarcomul adventiceal) Tumoare s-a diagnosticat mai ales la adulți. Se caracterizează prin: MACROSCOPIC Îngroșări ale adventicei vaselor meningeale. MICROSCOPIC Infiltrate tumorale perivasculare bogate, fiind considerată înrudită cu reticulosarcoamele encefalului și cu microgliomatoza
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
-nseamnă asta sau dacă are vreo legătură cu ei. Sau dacă trebuie să-și cumpere chifle. Vilă. Probabil că nu. Singura lor problemă ar mai fi moartea. Pentru Cristi nu mai e. Unii-au rezolvat-o-n alte maniere, prin mitoză, prin absențe nemotivate la ora de cimitir, prin rugăciuni, prin distracția cu mărgelele de sticlă. Irelevant fiind nu numai scrisul, ci și mediul Înconjurător. „Constructorul de zădărnicii”, cum mă numea domnul profesor pe coperta IV a eclipsei mele, se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citotoxic și killer) care se comportă ca un monitor general extrem de sensibil la integritatea morfofuncțională a celulei oriunde s-ar afla aceasta. În esență moartea celulară programată recunoaște două mecanisme de producere: intracelular: ce ține de epuizarea progresivă cu fiecare mitoză a telomerului cromatinian, În final declanșând activarea sistemului caspazic; extracelular: prin semnale biochimice de sinucidere emise de limfocitul T (citotoxic și killer) atunci când celula este agresată și nuși mai Îndeplinește rolul fiziologic. Acest mecanism este dependent de receptivitatea markerilor celulari
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
celei de sedimentare. Sub acțiunea radiațiilor ionizante se produce o modificare a dimensiunilor celulare. Astfel, pentru doze mici de radiații masa celulelor crește la început datorită apariției unor celule uriașe, după care scade din nou. Un alt efect este întârzirea mitozei la doze mici și suprimarea ei la doze mari. Radiosensibilitatea celulei variază în diferitele etape ale diviziunii celulare. In sfârșit, la doze mari de radiații, apare moartea celulară imediată sau întârziată. Dozele puternice de radiații produc la om și la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de carențe nutriționale. Metaplazia este schimbarea unui tip de țesut diferențiat cu un altul din aceeași clasă dar mai puțin bine specializat, indusă de iritații cronice (epiteliul bronșic la fumători). Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare, caracterizată de creșterea mitozelor și apariția de celule anormale (epiteliul colului uterin). Tumorile sunt cunoscute încă din antichitate, când Hipocrate le-a descris semnele clinice. Ele au fost descrise la toate speciile de vertebrate, sugerânduse că ar fi comune tuturor organismelor multicelulare. În timp
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
în benigne și maligne), histogenetică (după țesutul de origine: epiteliale, conjunctive, mezenchi-male, ale țesutului hematopoetic, țesutului reticulohistiocitar, țesutului nervos și țesutului melanogen). 1. Tumorile benigne se caracterizează prin: sunt asemănătoare, macroscopic și microscopic, țesutului de origine prin citoarhitectură, celularitate și mitoze; au o evoluție lentă; sunt bine delimitate de țesutul din jur (de regulă), cel mai adesea, prin existența unei capsule; nu se extind la organele vecine pe care, însă, le pot comprima; nu determină adenopatii și nici metastaze; nu determină
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
metastaze; nu determină, de regulă, decât o simptomatologie locală; nu recidivează după extirpare. 2. Tumorile maligne au următoarele caracteristici: nu se aseamănă, nici macroscopic și nici microscopic, cu țesutul de origine, având o cito arhitectură și o celularitate monstruoasă și mitoze frecvente; au o evoluție rapidă; nu sunt delimitate, invadând și distrugând țesuturile vecine; determină adenopatii și metastaze; determină o simptomatologie generală; recidivează după extirpare. Denumirile tumorilor în funcție de țesutul de origine sunt prezentate în continuare (tabelul 17.1). 17.2. ETIOPATOGENIE
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
Alături de stabilirea diagnosticului de cancer este obligatoriu să se stabilească gradingul tumoral și stadiul evolutiv al acesteia, esențiale în stabilirea prognosticului bolii și în stabilirea schemei terapeutice. Gradingul tumoral se referă la caracteristicile celulelor tumorale (gradul de diferențiere și numărul mitozelor) în raport cu ale celulelor normale ale țesutului pe seama căruia s-a dezvoltat. În funcție de gradul anaplaziei gradingul tumoral poate fi: G1 = bine diferențiat; G2 = moderat diferențiat; G3 = slab difernțiat; G4 = nediferențiat; Gx = nu a putut fi stabilit. Stadiul clinic evolutiv indică extensia
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
clinică este abia la început. 17.7.5. TERAPIA ENDOCRINA Administrarea de hormoni în doze nefiziologice (hormonoterapie aditivă sau antagonizantă) sau ablația unor glande cu secreție internă ovare, testicole, suprarenale (hormonoterapie ablativă) sunt gesturi terapeutice în tumorile hormonodependente. Corticosteroizii inhibă mitozele, au efecte citotoxice asupra celulelor de origine limfocitică, alterează sinteza ARN și a proteinelor. Ei sunt folosiți în diferite scheme de chimioterapie. Manipularea hormonală este utilizată în tumorile mamare, prostatice, tiroidiene și endometriului posesoare de receptori specifici. Hormonoterapia poate fi
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
BURRILL (1881) a studiat arsura merilor, iar E.P. SMITH a pus bazele fitobacteriologiei. Bacteriile sunt organisme heterotrofe, facultativ parazite. STAINIER dă definiția unanim acceptată a bacteriei care "este o celulă procariotă fără nucleu organizat, fără forme evoluate de înmulțire (meioză, mitoză) cu material genetic ce se găsește în citoplasmă și se numește nucleoid" Corpul bacteriilor este un dermatoplast alcătuit dintr-o celulă prevăzută cu membrană; nucleul însă nu are o membrană proprie. Morfologia, fiziologia și înmulțirea bacteriilor Bacteriile fitopatogene au, în
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
sunt ușor marcate. Există o maturare cheratozică variabilă fie cu aspect parakeratozic în suprafață fie diskeratozic unicelular sau o mai multe celule. b. Forme puțin diferențiate Celulele sunt adesea de tip bazal, rotunjite sau ovalare cu redusă anizocitoză și anizocarioză, mitoze numeroase, punți celulare sunt foarte rare. c. Forme medii diferențiate Aspecte asociate cu prezența de zone cu celule bazale, zone de celule intermediare și focare mai bine diferențiate cu celule malpighiene cu punți de unire. Pentru unii autori toate tumorile
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
D - karyorexă; Ekaryoliză ; F- cromatoliza. Dacă nucleul, în drum spre dezagregare, urmează în general această cale, citoplasma folosește căi multiple, în raport cu structura ei submicroscopica și agenții cauzali. Moartea celulară radioindusă nu este imediată, rapidă ci adesea după câteva mitoze. Ea se numește moarte amânată sau tardivă. O populatie celulară observată la câteva zile după iradiere va fi constituită TANATOLOGIA 13 din celule normale, celule capabile de diviziune dar cu prelungirea ciclului celular și altele intrate în repaus, dormante sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prostată, sân, pancreas, stomac, rinichi, cervix, ovar;căile prin care celulele tumorale ajung să metastazeze În ficat sunt multiple: circulația venoasă portală; extindere pe cale limfatică; sistemul arterial hepatic; extensie directă. - creșterea este mai rapidă decât la nivelul leziunii primare Ț mitozele sunt de 5 ori mai rapide În cazul metastazelor limfatice. - metastazele apar În raport cu leziunile primare la intervale diferite de timp: 1. precocecând leziunea primară nu e suspectată (ex: carcinoid de ileonă; 2. sincrone - În același timp; 3. metacrone- urmează după
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Descoperă, de asemenea, enzima esențială a digestiei (pepsina), provenită din transformarea pepsinogenului secretat de celulele stomacului. Stabilește faptul că drojdia este un microorganism unicelular de tip eucariotic, aparținând regnului ciupercilor (ce numără 1500 de specii diferite), care se multiplică prin mitoză. Drojdia Schwann, Schleiden și Virchow neagă "vitalismul" (Wohler) și netezesc calea spre înțelegerea fizico-chimică a vieții. Vitalismul mistifica biochimia, separând-o de chimie. Ei critică cu severitate teoria despre apariția generațiile spontanee, contribuind la progresul biomedicinei. Rudolph Carl Virchow (1821-1902
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Werden der Organismen, eine Widerlegung der Darwinschen Zufallslehre (1916) ("Originea organismelor, o respingere a teoriei șansei a lui Darwin"). 74 Édouard Joseph Louis Marie Van Beneden (1846-1910), zoolog. Studiind ascaris (limbricul), aduce contribuții esențiale citogeneticii. El descoperă elementele esențiale ale mitozei și ale miozei cercetând felul în care sunt distribuiți cromozomii, așa zisul "cariotip", confirmând copia alelelor materne și paterne (descrise de Gregor Mendel). 75 Edmund Beecher Wilson (1856-1939) zoolog și genetician. Autor al celebrei cărți The Cell ("Celula"), este creditat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
celule materne; mozaicismul cromozomial; rearanjament structural de novo; cromozomi marker supranumerari; tetraploidii. Cariotipul - tehnica: Cultura a cărei durată depinde de tipul de celule (mai redusă în cazul celulelor care se divid repede, cum este trofoblastul). Tratamentul cu colchicină care oprește mitoza în metafază. Șocul hipotonic ce umflă celulele și permite eliminarea citoplasmei. Fixarea. Producerea benzilor prin diverse tehnici de denaturare ce determină aspecte aspecte caracteristice fiecărui cromozom. Examinarea câtorva nuclei aflați în diviziune. Cariotipul normal: Cromozomii sunt împerecheați și numerotați în
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
în vid a radiației emise, primele performanțe de calcul ale laserului cu He-Ne stabilite pe metan și importante pentru înțelegerea discontinuității materiei prin raportul de contiguitate informație/substanță: λ = 339223140 . 10-14m Tipul de diviziune în discuție (reducțional) începe cu mitoze, dar sub acțiunea hormonilor sexuali, atât spermatocitul, cât și ovocitul suferă o reducție cromatică, adică în celulele fiice nu mai apar constant, decât jumătate din numărul cromozomilor caracteristici speciei, la om 22+1 (X sau Y), restul se elimină, la
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
în final organismul uman. Autorii studiului [Botez-Donțu, 2005] au apelat la domeniul microundelor și în special la ghidul circular ce utilizează ca model matematic ecuația Bessel, pentru că permite efectuarea de calcule complexe relativ simplu, ca cele rezultate din domeniul biologic (mitoza), folosindu-se ecuațiile lui Maxwell [1873] ale câmpului electromagnetic ce confirmă, dovedesc efectiv fizic și matematic doar modul de manifestare ondulatoriu al luminii - cauza este punctuală, iar efectul de undă [0,1]). Concluzia neconvențională desprinsă din premisele mai sus formulate
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
entitate celulară singulară, ci un complex extrem de heterogen de entități citofiziologice determinate de alterarea structural-funcțională a multor gene. Celulele maligne se divid, rezultând celule-fiice care păstrează caracteristicile maligne ale celulelormamă, ceea ce dezvăluie NATURA EREDITARĂ A TRANSFORMĂRII MALIGNE. Variabilitatea care însoțește mitozele celulelor maligne este mai mare decât aceea înregistrată în cazul celulelor normale, întrucât rata diviziunii unor asemenea celule maligne este mult mai înaltă decât a celor normale. Variabilitatea dobândită în desfășurarea mitozei celulelor maligne nu este niciodată reversibilă, deoarece, de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
NATURA EREDITARĂ A TRANSFORMĂRII MALIGNE. Variabilitatea care însoțește mitozele celulelor maligne este mai mare decât aceea înregistrată în cazul celulelor normale, întrucât rata diviziunii unor asemenea celule maligne este mult mai înaltă decât a celor normale. Variabilitatea dobândită în desfășurarea mitozei celulelor maligne nu este niciodată reversibilă, deoarece, de regulă, celula malignă nu revine la starea de celulă normală, statutul său transformant fiind transmis pe verticală generațiilor celulare, rezultând diferite clone celulare transformate malign, datorită polimorfismelor citogenetice generate de-a lungul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se facă pentru prima dată legătura dintre oncogene și proteine celulare cu activități fiziologice cunoscute. Transformarea malignă este intim legată de dereglarea mecanismelor care modulează diviziunea celulară. Ciclul celular al celulei eucariote are două componente: interfaza sau compartimentul replicativ și mitoza sau compartimentul distributiv (fig. 18.1): a) Interfaza sau compartimentul sintetic (replicativ) realizează dublarea cantitativă a componentelor moleculare ale celulei-mamă în vederea asigurării unei echipartiții a lor în cele două celule-fiice ce vor lua naștere în urma diviziunii celulare. Cel mai important
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu a realizat o creștere suficientă în dimensiune, iar mediul ce o înconjoară nu este favorabil, ea nu depășește stadiul G1. Un al doilea punct major de control este întâlnit în G2 în care celula este pregătită să intre în mitoză (M). Dacă în S nu s-a realizat replicarea integrală a ADN al fiecărui cromozom, iar celula nu a atins o dimensiune anumită, și mediul nu este favorabil, ea nu poate trece spre faza M a ciclului celular. Există un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Există un al treilea punct de control major al ciclului celular care apare în faza M: cromozomii trebuie să fie în mod corespunzător atașați la fusul de diviziune, spre a fi declanșată separarea cromatidelor surori adică a cromozomilor-fii și finalizarea mitozei. Componentele cheie în evenimentele reglatoare care apar la punctele de control sunt proteine numite CICLINE simbolizate Cyc (denumirea acestora derivă de la faptul că de-a lungul ciclului celular, concentrația lor crește și scade după un pattern regulat) și enzime numite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
factor care promovează celula în faza M, desemnat MPF. Apoi, când alte enzime realizează defosforilarea acestuia, MPF este activat și, în forma sa activă, el catalizează o serie de fosforilări care stimulează celula să intre în faza M. În cursul mitozei, exact după stadiul de Metafază, ciclina mitotică este degradată, ceea ce determină inactivarea MPF și permite celulei să-și desăvârșească mitoza. Evenimentele reglatoare care controlează ciclul celular sunt complexe. Unele gene care controlează desfășurarea normală a ciclului celular suferă adesea mutații
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]