314 matches
-
tonusul bunei-dispoziții. Toate bursele pe care universitățile occidentale i le oferiseră îi fuseseră sistematic refuzate de autorități din cauza originii sale nesănătoase (tatăl fusese preot), dar și a încăpățînării cu care respingea propunerile făcute de Securitate. În fond, Zeletin era un mizantrop superior, care își convertise scîrba de semeni în pasiune de cultură. Fugea de vremuri adăpostindu-se într-un univers interior, și nu o putea face asta decît printr-un efort neomenesc de voință. Și fiindcă își pusese în minte să
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
sfios cu înclinații meditative; un suferind de timiditate care iubește necuvântătoarele mai mult decât oamenii și care arată naivități de pe urma cărora a avut de îndurat, de-a lungul timpului, multe dezamăgiri; un marginalizat ocolit de colegi din rațiuni ideologice, un mizantrop căruia micile tracasări îi pot da ziua peste cap (telefoanele intempestive sau gesturile nepoliticoase îi spulberă dispoziția scrisului), dar totuși un căpos dârz care și-a făcut din scris o rețetă zilnică de igienă sufletească; apoi, un încuiat pentru care
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
spuneam, în capitolul 70 cu o spumoasă glosă culturală: „Timon acesta trăise în Atena pe vremea războiului peloponesiac, cum se citește în comediile lui Aristofan și în scrierile lui Platon. Acesta ni-l înfățișează ca pe tipul omului ursuz și mizantrop, care fugea de oameni. Nu-i plăcea să stea de vorbă cu nimeni, numai pe Alcibiade, tânăr atunci și cutezător, nu-l întâlnea o dată fără să-l strângă la piept și să-l sărute cu drag. Se minuna Apemantos și
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
al inventatorilor Lumière asupra lui Méliès, fapt recuperabil prin fascinația acestuia cu privire la mecanisme. Straniu, pensionarul Méliès apare deghizat în proprietarul unui magazin de reparat jucării stricate, iar noul său ucenic, Hugo Cabret (Asa Butterfield), are în comun cu discretul și mizantropul cineast capacitatea de a repara lucruri, mai precis mecanisme. M-a intrigat această apropiere între cel care posedă o viziune în măsură să transforme platoul de filmare într-o lume feerică, flamboaiantă, și tehnicianul care-l dublează și care se
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
creațiunii în înfățișarea lui primordială. Izolat în mijlocul Naturii cu majusculă, scriitorul se regăsește pe sine și ajunge la revelația ultimă a călătoriei inițiatice întreprinse; el atinge, în mintea lui, o limită imposibil de depășit. Hogaș pare să fi fost un mizantrop înrăit. După cum rezultă din propriile sale descrieri și comentarii, nu s-a simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență. Făpturile umane întîlnite pe drum
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
titul de Doctor Honoris Cauza - în spate, Valeriu Grama. Lîngă el, Sanda Manu. De fiecare dintre ei m-am legat în timp și de fiecare altfel. Pe Valeriu Moisescu l-am cunoscut în studenția mea, cînd a avut premiera cu „Mizantropul” la „Bulandra”. Profesoara mea, Antoaneta Tănăsescu, m-a dus în culise. Acolo, stătea regizorul cu piciorul rupt. Mi-a vorbit atît de firesc, încît mi s-a părut că ne știm dintotdeauna. Încă un pas în apropierea noastră l-a
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
condiții cumplite, și dormind ca student al lui Curtius, într-o cameră ticstită de refugiați, sub un pian. Ca să nu mai spun de carotările partinice la care erau supuse mai apoi, din interior, proiectele lui.) E drept că se declară mizantrop, „chiar mai mult decât” (p. 295), dar, având resurse imense de umor, nu se ia, nici măcar el, în serios. De fapt, lumea pe dos e o sintagmă eliptică. În realitate, avem, în cartea aceasta, o lume întoarsă pe toate părțile
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
Istrati, Marin Preda - cu proza Colina („Vremea” din 7 martie 1943), Ion Caraion, Miron Radu Paraschivescu ș.a. G.Călinescu acceptă invitația redacției „Vremea” în septembrie 1943, astfel că în nr. 717 din 26 septembrie 1943, p. 8 apare rubrica „Cronica mizantropului”- Raiul e trist , de Aristarc, pseudonim recunoscut din „Jurnalul literar”. Colaborarea autorului Istoriei literaturii române... va deveni statornică la revista lui Vl.Donescu până în septembrie 1944. Revista „Vremea” era, în toamna lui 1943 și primăvara lui 1944, în plin război
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
pe care ne-am obișnuit să i le atribuim vin pe filieră epigonică, de la adepții care s-au înmulțit copios după moarte, spre a se grupa, în final, în două curente. Primul e cel al „acusmaticilor”, un soi de sihaștri mizantropi punînd accent pe asceză, potrivit credinței că viața e o pedeapsă pe care sufletul trebuie s-o îndure în carcera trupului. Din această perspectivă, viața e o penitență acerbă, singurul lucru pe care îl poți face fiind să înăbuși carnea
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
legătura cu marele deportat prin scrisori, până la anul 407, când această uriașă personalitate bisericească s-a prăbușit sub povara celor mai cumplite chinuri și suferințe fizice și morale 41. Deși de temperament ascetic, Ioan n-a fost un solitar, un mizantrop. Acuzat cu răutate că ceartă, că bate și că nu e sociabil, era de fapt un păstor și un părinte comunicativ, afabil, blând, jertfelnic, devotat credincioșilor cu toată afecțiunea și capacitatea sa de a le face bine. Îi era milă
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
angelicul Tihomir, băiețașul Lolitei, încearcă, mai mult sau mai puțin intenționat, să-l otrăvească pe Sandi. Astfel încât romanul Mioarei Cremene se va transforma dintr-o critică a totalitarismului într-o critică a naturii umane, percepută prin lentila dezabuzată a unui mizantrop. Autoarea lăsând să se înțeleagă că totalitarismul nu este posibil decât acolo unde principiile morale au încetat să mai funcționeze sau, poate, și mai exact, că abdicarea de la morală duce la totalitarism, iar totalitarismul, la rândul său, parcă în virtutea unui
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
altfel. Să fie Ea. Cînd eram studentă, intram pe gratis la „Bulandra”, oricînd, pentru că ea stabilise o înțelegere în sensul acesta cu Ion Besoiu și cu Lena Boiangiu. În 1988, l-am cunoscut pe Valeriu Moisescu la premiera lui cu Mizantropul, la sala Izvor. Mergînd iute spre cabina Irinei Petrescu, prietena Antoanetei, am dat cu ochii de un domn cu un aer pierdut și cu piciorul în ghips. Era regizorul, Valeriu Moisescu. Cred că, de atunci, sufletul meu nu s-a
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
1988), umanistul care nu se poate gândi la foiletoanele sale muzicale destinate ziarului londonez ,Times" decât în ambianța galeriei vechilor maeștri de la Kunsthistorisches Museum. O continuă opoziție între ,ieri" și ,azi", între ,bine" și ,rău" dezvăluie nemulțumirile elitistului Reger. Pornirea mizantropului se îndreaptă împotriva tuturor valorilor consacrate. Aflat la vârsta senectuții înaintate, nimic nu scapă înverșunării sale cârcotașe, de la sistemul politic al Austriei care a pierdut Imperiul, la personalități din varii domenii ale spiritului, de la învățământul public dat pe mâna dascălilor
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
psihologicul etc. Cel mai mult detestă incontinența epică, dar el însuși suferă de o incontinență verbală sterilă. De altfel, cartea se clădește involuntar pe o serie de contradicții. Misogin, autorul face un elogiu al iubirii ca principiu universal al vieții. Mizantrop, scriitorul caută prietenia și încearcă să înțeleagă Omul. Disprețuind orice filosofie, de la Platon la Bergson, VVM năzuiește să-și organizeze ideile într-o ,metafizicărie" (cum o califică el însuși). Disprețuind romanul și, odată cu el, toată literatura și reprezentanții epicii universale
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
putea fi drumul dintre inima nevestei și inima amantei, deconspirat în ultimele pagini (p. 489). Epitaful atrage atenția că în amestecul de pulsiuni obscure din carte trebuie deslușită tema luptei Marelui Contemporan, care este autorul însuși, cu Iluzia (p. 495). Mizantrop, misogin și antisocial, scriitorul se refugiază într-un egocentrism plurivalent, decretând ,o singură artă de a trăi: Eu" (p. 492). Cum o dată se refugiază în parodia romanului polițist sau altă dată se aventurează pe tărâmul metafizicii (sau ,parametafizicii"), autorul își
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
literară și științifică, București (1928-1929). Colaborează Tudor Vianu, Paul Zarifopol, M. Ralea, Șerban Cioculescu. Revista are o cronică socială și alta a ideilor. „Lumea”. Săptămânal literar, artistic și social, București (1945-1946), sub direcția lui G. Călinescu (semnatar al rubricii „Cronica mizantropului”). O altă rubrică („Cronica ideilor”) e susținută de Petre Pandrea. „Revista Fundațiilor Regale”. Revistă lunară de literatură, artă și cultură generală, București (1934-1947). Primii directori: D. Caracostea, Al. Rosetti, Paul Zarifopol și Camil Petrescu. Esențial, „fenomenul românesc” este asociat nevoii
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
este descris în toată întunecata, contradictoria sa strălucire: un „sfâșiat“ între plăcerile cărnii și asceză, un muieratic atras mai ales de femei vulgare (sau excepționale - pe lângă cele trei căsătorii a avut nenumărate aventuri, printre care și cu Else Lasker-Schüler), un mizantrop chemat deopotrivă de societate și de distanța față de ea, de tăcere și singurătate (într-atât, încât își avertiza musafirii să fie punctuali, să nu rămână mult și mai ales să nu vorbească mult!). Personalitate dedublată, când burghez somnolent, când luptător
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
atenție personalitatea lui Matila Ghyka, a cărui operă se deschide impresionant în atâtea direcții. Elisabeta Lăsconi își continuă priceputa operație de așezare în oglindă a două cărți, de data aceasta, în atenția sa stau o carte ignorată (Radu Tudoran, Porcul mizantrop) și alta devenită bestseller (E.B. White, Pânza lui Charlotte/ Charlotte Web). Un substanțial grupaj despre un proiect de referință al USR, Turnirul de poezie de la Efes, realizează Marian Drăghici. Sunt de citit eseurile semnate de Victor Ivanovici (Istorii mittel-europene despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
criticii, de la G. Călinescu la Constantin Ciopraga, ci și cei din preajma noastră. Mihai Zamfir, în a sa Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (Cartea Românească, 2011) îi consacră un capitol cu laude mari: „Hogaș pare să fi fost un mizantrop înrăit. După cum rezultă din propriile sale descrieri și comentarii, nu sa simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”.(p.354) Și, generalizând: „Fără să
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
înaintașilor săi și ea a făcut din el un însingurat, însingurare care s-a accentuat în urma destrămării familiei sale. Mulți l-au văzut doar ca un însingurat și unele epitete au revenit adesea sub pana celor care l-au evocat: mizantrop, ascet, un mare izolat, o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ, rigid, aspru, neadaptabil, distant. Bunii cunoscători ai săi însă au denunțat aceste "impresii ușoare". Emilian Constantinescu scrie că izolarea savantului era doar "o mască sub care vibrau entuziasmul și încrederea în
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
nu fuseseră niște constante ale vieții sale, ci se acutizaseră în ultimii săi ani: Rezervat fusese întotdeauna. Deveni tot mai singuratec. Puțin expansiv fusese întotdeauna. Acum își ferecă sufletul. Cei ce nu l-au înțeles niciodată l-au privit ca mizantrop. Și totuși: nu poate exista o formă mai pură și mai desăvârșită decât cea care a făcut întotdeauna adevăratul fond al comportamentului său social". în fine, pentru Dragoș Protopopescu savantul a fost un "hermit al muncii zilnice", care "a făcut
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
de furtuni atunci când te afli pe o plajă, cele care deconstruiesc iubirea-pasiune și îndeamnă la frecventarea unei Venus vagabonde - Afrodita pandemiană înfierată de Platon în Banchetul! - figurează printre capodoperele literaturii filosofice. Molière se inspiră de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
politicii sterile își va contura noi culmi ale neantului și generațiile viitoare vor fi înțesate de tentaculele tenebre ale aceleiași lumi abisale 26. După ce am adunat atâta izolare îmi este aproape cu neputință să cred că se vor găsi suficienți mizantropi care să sfarme surghiunul ticăloșiei încropită în noi, ce ne-a prins pașii în necuvântare, regăsindu-ne din ce în ce mai mult printre necuvântătoare. Căci distanța dintre înțelepciune și instinct se măsoară cu introspecția rătăcirii. Cum se explică că am nimerit toți într-
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
Vinci ar fi spus că 80% dintre oameni se nasc ca să mănânce. Cu alte cuvinte, fără să aibă alte preocupări majore. La auzul acestui dicton, Don Quijote din Berceni l-a considerat pe Da Vinci un mare infatuat. Un predecesor al mizantropilor. Dar trista realitate l-a convins că marele artist avea dreptate. În fiecare zi, aude ce adidași și-au cumpărat, ce salată au mâncat, cu ce scuter s-au dat, pe ce iPhone au navigat, ce gagică au cucerit (ca să
DON QUIJOTE DIN BERCENI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350166_a_351495]
-
este asociat și cu moartea, mi-a fost frică să nu atrag asupra mea vreo nenorocire. În rest însă, îi privesc cu simpatie. Și chiar cu fascinație. * Nu voi relua decât pe scurt considerentele pentru care, fără a fi un mizantrop autentic, m-am izolat totuși de reprezentanții speciei umane. De majoritatea lor. (Poate că „humanofobia” ar fi un termen care ar caracteriza mai bine ceea ce simt deseori). Nu am întâlnit o ființă mai perfidă, capabilă să invente orice pentru a
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]