238 matches
-
e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate vorbi de Dumnezeu în ziua de azi. Citește în avanpremieră un fragment din românul Cum să uiți o femeie Sursă articol cotidianul Ziarul de Iași
Lansare de carte: "Cum sa uiti o femeie" de Dan Lungu [Corola-blog/BlogPost/95483_a_96775]
-
e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate vorbi de Dumnezeu în ziua de azi. Citește tot...
Cum Sa Uiti O Femeie [Corola-blog/BlogPost/95492_a_96784]
-
e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate vorbi de Dumnezeu în ziua de azi. Citește tot...
Iasi 4u [Corola-blog/BlogPost/95491_a_96783]
-
e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate vorbi de Dumnezeu în ziua de azi. Citește tot...
Dan Lungu [Corola-blog/BlogPost/95490_a_96782]
-
și timpul pe el când existau atâția copii săraci, dornici de învățătură? De fapt Contesa ajunsese la concluzia că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
între pulsiunile tumultoase ale existenței noastre și viziunea personală a autoarei prin felul de a se raporta la realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declarațiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta ființa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba și delfinii ce se sinucid înghițind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriați). E aici un filon-rămășiță
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN „CU VOI” prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / Ogrea mizantropie. (George Bacovia, Ego) Cuvinte cheie: anamneză, sentiment, retrăiri, Bacovia, plumb 1. Sensul legăturii poetului cu umbra retrăirilor sale Într-un sens anamnetic, versurile poeziei care deschid, sugerând pierderea ca înțeles al durerii unei existențe, volumul „Cu voi”, publicat în revista
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Marele simbolist român creează sugestii și dă imaginilor, aparent nelumești, împliniri reale. Însăși poezia sa este o împlinire a imaginii imaginate a anamnezei: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego, 1965:136). El devine mai puternic și creează o lume pe care și-o imaginează în furia descompunerii și a nepăsării și, poate, de aceea se retrage în cripta care îi așează trupul spre odihnă. Pe Bacovia nu îl
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de silabe eu le arat că-s cel ales că așa este hotărât în foșnetul cerurilor să nu fie nimeni la spânzurătoare în afară de eu eu le arăt că am semne pe mine trei scaieți trei arbori de sequoaia răsturnați în mizantropia râurilor ... Citește mai mult îmi sună în față în atingeriîn inelele de apă cu care îmi măsor vârstatobele care strivesc prin repetare cuvintelede aude ofde nude stârvpentru ca nu se divid precum arboriiîn rădăcini de silabeeu le arat că-s
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
ca nu se divid precum arboriiîn rădăcini de silabeeu le arat că-s cel alescă așa este hotărât în foșnetul cerurilorsă nu fie nimeni la spânzurătoareîn afară de eueu le arăt că am semne pe minetrei scaiețitrei arbori de sequoaia răsturnațiîn mizantropia râurilor... XIII. MERGEAM ÎN URMA CRUCII..., de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 831 din 10 aprilie 2013. mergeam în urma crucii cum umbrele merg în spatele tăcerii fără să întreb unde mergi tu spaimă a necuvântului unde taci tu neauz fără
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
cămașa solitudinii”; „aerul acela de naufragiat”; „nesupus și atipic și refuzînd compromisurile”; „Sînt atipic, Iulia, ca și Antoniade, și n-o să mă iubească prea mulți”). Caracteristica fundamentală a protagonistului, în ceea ce privește prezența sa în lume, este, așadar, solitudinea. Generoasă, firește, fiindcă mizantropia îi este complet străină. Singurătatea eroului se conturează încă din copilărie, când, drept consecință a gustului său pentru lectură - excesiv, în felul de a gândi al celor din jur (cu excepția mamei) - are loc o tristă desinserție familială (motivată - ce interesant
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
în descompunere. Pentru Bacovia negru înseamnă pământul, spațiul provizoriu de observație pentru că adevărata lui meditație are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
a lui Cezar Petrescu, umbra apare ca întrupare a unei conștiințe vinovate; Ion Burdea-Niculești a renunțat la iubire, la bucuriile simple și la prieteni în numele unei cariere politice; ajuns la vârsta deplinei maturități, cu visul împlinit, izolat în singurătate și mizantropie, se naște în mintea sa gândul ratării; are un vis simbolic, în care se luptă cu propria umbră, sălbăticită și dușmană. Din acest moment umbra începe să-l urmărească, amintindu-i toate păcatele, iar în cele din urmă îl determină
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Paradisul pierdut de John Milton și Lusiadele de Luis de Camoes. Nu trebuie uitat nici Baltasar Gracian cu al său El Criticon, roman alegoric în trei cărți, amestec de miraculos și real, cu conotații filozofice cu accente de pesimism și mizantropie, mult apreciat mai târziu de filozofi precum Schopenhauer și Nietzsche. În lirică, atât reformiștii, cât și contra-reformiștii întrețin ideea sfârșitului apropiat, cataclismic, cu neîndurătoare Judecăți de Apoi. Reprezentativi în lirică sunt John Donne (Sonetele sacre), Andreas Gryphius, Agrippa D’Aubignié
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
Ioan-Daniel, Jebelean Flavius Stau pe scaun. Simt că adorm. Genele-mi sunt ca Atlas. Picioarele de fier. Simt amurgul tenebru al vieții... sunt pe cale să adorm. Pleoapele m-apasă. Mă las curpins de negrul somn. Culori diverse, sunet și paralizie! Mizantropie castă! Cinism curat! Pură desfatare! Vis etern...spațiu ... timp... pură relaxare... Grei demoni mă sfâșie în vidul fără scăpare! Încotro ajung? mă întreb... Către chin ori către alinare? Demonii mă apucă, Lumina vor s-o taie! Confortul pur, curat s-
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
aș împărți după cum urmează. Solilocvii existențiale O temă predilectă, prezentă și în alte volume ale lui Vasile Burlui, este aceea a însingurării, a acelei nausée existențiale pe care poetul o resimte în momentul când coboară printre semeni. Un soi de mizantropie îl bântuie, o fugă de sine și de ceilalți, plictisit de a vedea mereu aceleași imagini (Singur printre oameni, Insolentul, Vremuri otrăvite, Tele Apocalipsa): Te-amesteci în tumultul străzii, / Copil stingher pe-o insulă pustie / Și te ascunzi umil în
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
de silabe eu le arăt că-s cel ales că așa este hotărât în foșnetul cerurilor să nu fie nimeni la spânzurătoare în afară de eu eu le arăt că am semne pe mine trei scaieți trei arbori de sequoaia răsturnați în mizantropia râurilor trei barde și un pod de cornul taurului pe piept tobele bat în tîmpla lunii cu degete din care curg mărăcini lovindu-mă în față în încheietura atingerilor cum ar trece uliul prin cercul de vrăbii răsturnând cuvântul sub
ÎN PÂNTECUL NOPŢII de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345817_a_347146]
-
extraño, pesado, agobiante, inexistente, querría, tímido, arrancarse de sí mismo, ser libre, ligero, mirar desde el aire el panoramă de la primavera florida, y luego, regresar al secreto país, a sus flores de ceniza. 8 Bătrânul se încăpățânează să rămână fidel mizantropiei sale generoase, bătrânul e atat de bun, încât, cum s-ar putea afirmă, cum s-a și afirmat, e de-a dreptul crud, bătrânul îi iubește pe ceilalți, si se urăște pe șine, își urăște prezenta în promiscuitatea orașului, în
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
cea de familie, aud zilnic de nenumărate despărțiri, de oameni care nu mai pot conviețui împreună, fapt datorat desigur de asemenea tot societății care ne face tot mai inaccesibili tot mai dificili, măi dornici de singurătate, tot mai suferinzi de mizantropie. Ne e frică să ne încredem în oameni, să ne destăinuim, ajungem să ne păstrăm în suflet toate lucrurile care ne macină, să formăm un zid de autoapărare, este tot mai greu să lăsăm pe cineva să ne deschidă sufletul
CRIZA UMANITĂŢII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346362_a_347691]
-
gîndul că nu o fi chiar un diagnostic): În Franța fiecare acordă o mare importanță acțiunilor sale și acțiunilor celorlalți. În România, nimic nu are importanță. Vin aici șase luni pe an ca să mă conving că totul e zadarnic". De la mizantropia Marthei Bibescu a trecut mai bine de jumătate de secol. Mai am încă răbdare. Dacă tot te afli în Muzeul de Artă, oprește-te, cîteva minute, în fața Dansatoarei culcate, pînza lui Iser. Carminul corsajului, de o senzualitate dubitativă, te va
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urechei d-tale ascultînde o mulțime de cântece de sirene... peana a plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce a fost odinioară amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât înaintea sa, fără a spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rațiunii, curmând de timpuriu o evoluție demonică și alienantă, întemeiase paradisul terestru. Astfel recuperat, trecutul poate fi validat ca model al viitorului pentru o Europă aflată în impas. Într-un moment în care literatura utopică era dominată de negație și mizantropie, autorul reînnoadă firul tradiției clasice, care îi era familiară, după cum o dovedesc numeroasele similitudini cu scrierile lui Thomas Morus, Tommasso Campanella și Francis Bacon. Interesul volumului Memorii este, în primul rând, documentar. Experiența scriitoricească și participarea directă la evenimente se
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
Personajele-femei, pe lângă toate încorsetările sociale, sunt apăsate până la depresie de rutina familială. Rareori (precum Anca Cerchez din Idolii peșterii) ele se sustrag de la aceste obligații împotrivindu-se firii și refuzându-și condiția biologică și socială. De aici fronda insistentă, exhibiționismul, mizantropia, extravaganțele de vocabular sau de comportament puțin înțelese de critica vremii, care le considera lipsite de autenticitate. Tehnica aleasă de prozatoare este aceea a „vocilor” narative, textul nefiind altceva decât însumarea unor confesiuni pe care cititorul are sarcina de a
LOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
traduce. Câteva narațiuni, de un realism crud, Punga, Înecatul, Nucul lui Odobac, Ochiul lui Turculeț, au drept protagoniști rurali aspri, în genere lipsiți de emotivitate. Nuvela Punga, reprezentativă prin poetică, alternând între ironie tăioasă și observație glacială, nu departe de mizantropie, este o compoziție remarcabilă. O altă nuvelă, cu solid suport dramatic, e Nucul lui Odobac; frapează aici personaje dârze, de o energie aproape neverosimilă la delicatul G. Ilarie Chendi vorbea de „trăsături de bronz”, văzând în vânjoasa și înfocata Ruja
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]