430 matches
-
pe revoluționari, care au început să protesteze și să ridice baricade în fața forțelor de ordine. a reprezentat ultima revoltă violentă care a avut legătură cu Revoluția Franceză din iulie 1830. Scriitorul francez Victor Hugo a descris rebeliunea în romanul său "Mizerabilii", care a inspirat un spectacol de teatru muzical și mai multe filme artistice. În perioada Revoluției din iulie 1830, nou-aleasa Cameră a Deputaților a instituit o monarhie constituțională și l-a înlocuit pe regele Carol al X-lea din dinastia
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
la pământ. Hugo a fost înconjurat de baricade și s-a adăpostit între niște coloane de pe stradă, în care toate magazinele erau închise. Timp de un sfert de oră gloanțele au zburat deasupra sa în ambele sensuri. În romanul său "Mizerabilii", publicat treizeci de ani mai târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
rue de la Chanvrerie, o stradă care dădea în rue Saint-Denis, în apropierea unui magazin de vinuri pe care îl folosesc ca bază de operațiuni. În timpul bătăliei finale principalele personaje se află la un loc și multe dintre ele sunt ucise. "Mizerabilii" a creat o largă notorietate unei rebeliuni relativ puțin cunoscute. Romanul este una dintre puținele opere literare care prezintă Rebeliunea din iunie și evenimentele care au condus la declanșarea acesteia.
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
pentru prima dată după mijlocul secolului al III-lea monedele de cupru au avut probleme cu legenda S(enatus) C(onsulto). Jones a descrie aceste monede ca "bucăți fine de cupru mari", care erau "o îmbunătățire mare pe actualul mic mizerabil până în prezent nummi", și nu numai că erau copiate de vandali în Africa, dar ei au format baza reformei monedă prin Anastasius în Imperiul Roman de Răsărit. Deși a fost un creștin arian Odoacru, relațiile sale cu Biserica romano-catolică au
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
a trait pe cafea neagră de trei luni , în compoziția să , de dormit doar două ore pe noapte - și apoi somn adânc timp de treisprezece zile la rând [ 4 ] El a dat subtitlul , " o lucrare în . care încercările clandestine și mizerabil de Princes a ruină Liberty sunt subliniat , iar scenele îngrozitoare a despotismului dezvăluite " . Acesta ia adus statutul de membru onorific al societăților patriotice ale Berwick , Carlisle și Newcastle . Newcastle Bibliotecă Societății literare și filozofice [ 5 ] are o copie , si Tyne
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
reproducă limbajul teatral în film. Cele italiene realizau montări grandioase, împinse către zona ficționalului și a fanteziei. Piesele de rezistență ale repertoriului mondial, prezente la București în 1912 - 1913, erau "„Dragostea reginei Elisabeta”", cu Sarah Bernhardt, „Din capriciile Regelui Soare”, „Mizerabilii”, „Cleopatra”, „2.000 de tablouri de Viliam Shakespeare” și faimosul „Quo Vadis!”. Reconstituirile istorice sufereau de influența teatrală și erau realizate într-o manieră estetică ce aproape că nu mai avea legături cu autenticitatea. Durata unui spectacol normal era de
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
a acțiunii, ci mai ales inspirației din ficțiunea romantică occidentală. Textul romanului este precedat de două epigrafe provenite din romanele "Poveste despre două orașe" (1859) de Charles Dickens („Porțile viitorului ne erau larg deschise. Porțile viitorului ne erau închise.”) și "Mizerabilii" (1862) de Victor Hugo („Cât privește băuturile, preferă apa.”), arătând predilecția autorului pentru contrast. Acțiunea ambelor romane de unde au fost extrase epigrafele se petrece în preajma unor revoluții: Revoluția Franceză în "Poveste despre două orașe" și Rebeliunea din iunie 1832 în
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
1862) de Victor Hugo („Cât privește băuturile, preferă apa.”), arătând predilecția autorului pentru contrast. Acțiunea ambelor romane de unde au fost extrase epigrafele se petrece în preajma unor revoluții: Revoluția Franceză în "Poveste despre două orașe" și Rebeliunea din iunie 1832 în "Mizerabilii" și pune la încercare sufletele bărbaților, făcându-i să se confrunte cu dileme morale. Erlich identifică însă asemănări mai mari cu "Anul 93" (1874), un al roman al lui Hugo, a cărui acțiune se petrece în timpul Revoluției Franceze. În acel
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
iar termenul folosit în Franța este 'Îles anglo-normandes' (Insulele Anglo-Normande) iar când Chausey este numită 'Île normande'. Insulele au fost des folosite ca loc de exil de diferite personalități, printre cele mai importante fiind Victor Hugo care a scris aici Mizerabilii. Anual are loc un turneu de fotbal între insule, numit Muratti. Cu toate acestea, insulele nu sunt afiliate la UEFA și nu participă în competiții internaționale oficiale. Sportivii din insule participă însă la Jocurile Commonwealthului în numele insulelor lor și de
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
la vârsta de numai 18 ani. După scrierile călugărului Rodulfus Glaber ar fi avut chiar numai unsprezece ani. Desideriu de Montecassino relatează că anumite lucruri din viața acestui papă ar fi imposibil de rostit pentru cronicari. A fost numit "„un mizerabil ce se înfruptă cu imoralitate”" și "„un demon din iad deghizat în preot”" deoarece avea plăcerea orgiilor cu tineri băieți. Din pricină vieții lui pline de desfrâu și datorită atrocităților sale a fost extrem de urât așa că după doar un an
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
puncte de vedere diferite care se contrazic reciproc pentru a realiza un efect comic. De exemplu, atunci când detectivul Dehling narează, el acționează ca și cum ar fi fost un ofițer de poliție complet echitabil și corect, iar Randy este reprezentat ca un mizerabil, un gangster macho, abuziv. Când Randy își spune povestea, el este victima inocentă și Goodman este prezentat ca un polițist suspicios și curios; Carl Harding este convins de faptul că fiecare femeie este atrasă de el, și în timpul versiunii sale
O noapte la McCool's () [Corola-website/Science/326364_a_327693]
-
au perturbat grav culturile indigene. La 19 decembrie, au ajuns în Noua Zeelandă, unde Darwin i-a considerat pe băștinașii Măori tatuați niște sălbatici cu un caracter de un ordin inferior tahitienilor, și a consemnat că ei și casele lor erau „mizerabil de murdare și respingătoare”. A văzut misionari care obținuseră ameliorări de caracter, precum și introducerea agriculturii cu o „fermă englezească” unde lucrau băștinași. Richard Matthews a fost lăsat acolo, împreună cu fratele său mai mare Joseph Matthews care era misionar la Kaitaia
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
și alte spații destinate spectacolelor. Pe lângă Marea Britanie și America de Nord, există scene de teatru muzical emoționante în multe țări din Europa, America Latină și Asia. Printre muzicalurile faimoase sunt incluse: "Show Boat", "Oklahoma!", "Poveste din West Side", "Fantasticii", "Hair", "A Chorus Line", "Mizerabilii (muzical)", "Fantoma de la Operă (1986 muzical)", "Rent"(Chirie), și "Producătorii (muzical)". Cele trei componente ale unui muzical sunt muzica, versurile și cartea. "Cartea" unui muzical se referă la povestirea spectacolului - de fapt versuri vorbite (nu cântate); totuși, "carte" poate face
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
spectacolului, dintr-o serie de cântece care nu sunt direct legate din punct de vedere muzical. Dialogul vorbit se amestecă între numerele muzicale, deși se folosește și "dialogul cântat" sau recitativ, în special în așa-numitele muzicaluri "cântate", cum sunt "Mizerabilii" și "Evita". Teatrul muzical este strâns legat de o altă artă a interpretării, opera. Aceste forme se deosebesc de obicei prin cântărirea mai multor factori. Muzicalurile sunt în general concentrate mai mult asupra dialogului vorbit (deși unele muzicaluri sunt cântate
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
o altă artă a interpretării, opera. Aceste forme se deosebesc de obicei prin cântărirea mai multor factori. Muzicalurile sunt în general concentrate mai mult asupra dialogului vorbit (deși unele muzicaluri sunt cântate în totalitate, cum sunt "Jesus Christ Superstar" și "Mizerabilii"; și pe de altă parte unele opere, cum sunt "Die Zauberflöte", și majoritatea operetelor, au câteva dialoguri neînsoțite de muzică), asupra dansului (în special susținut de actorii principali, dar și de cor), asupra folosirii unor genuri variate de muzică populară
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
evitării anumitor convenții de operă. În particular, un muzical este aproape întotdeauna făcut în limba spectatorilor. Muzicalurile produse în Londra sau New York, de exemplu, sunt cântate invariabil în engleză, chiar dacă au fost scrise în original într-o altă limbă (iarăși, "Mizerabilii", scris în franceză în original, este un bun exemplu). În timp ce un cântăreț de opera este mai întâi cântăreț și apoi actor (are nevoie doar rar să danseze), un artist de teatru muzical este de obicei mai întâi actor și apoi
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
bătălie, retrăgându-se iar apoi fiind respinși. Unii dintre cuirasieri, necunoscând terenul, au căzut chiar în debleul drumului, adânc de câțiva metri, care este vizibil și astăzi. Aspectul drumului în debleu după bătălie este redat de Victor Hugo în romanul "Mizerabilii" (Cartea Întâi - Waterloo, Capitolul XIX - "Câmpul de bătălie în timpul nopții"), însă amploarea carnagiului descris de scriitor este exagerată. Cei doi generali britanici, au continuat să avanseze, surprinzând total coloanele franceze de infanterie. Este cert că infanteria franceză, surprinsă fiind în
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
spiritual. Exact acest sentiment că viața are un sens mai vast decât simpla existență individuală, permite omului să se ridice deasupra mecanismului care îl reduce la agent de câștig și de cheltuială. Dacă acest sentiment îi lipsește, omul este pierdut, mizerabil... Dacă Sfântul Pavel ar fi fost convins că nu este decât un țesător ambulant, cu siguranță n-ar fi devenit omul care a fost. Viața lui își trăgea sensul din faptul că era convins că este mesagerul lui Dumnezeu. Putem
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
pentru a se consacra în Statele Unite. Între cele mai populare filme ale lui Bronson se numără "Marea evadare" (The Great Escape, 1963), în care a interpretat rolul Danny Velinski, un prizonier de război poreclit "regele tunelelor", și "O duzină de mizerabili" (The Dirty Dozen, 1967), în care a avut rolul unui soldat condamnat la moarte care este trimis într-o misiune de sacrificiu în timpul celui de-al doilea război mondial. În filmele western "Cei șapte magnifici" (The Magnificent Seven, 1960) și
Charles Bronson () [Corola-website/Science/304839_a_306168]
-
juvenile. Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la "Divina Commedia" de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul ""Il Dante di Guttuso"". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul ""I funerali di Togliatti"" ("Funeraliile lui Togliatti") în vădită manieră realist socialistă. Renumitul său tablou ""La Vucciria"", redând faimoasa piață ("mercato") din Palermo, exprimă cu un realism crud aspectul pitoresc al mărfurilor expuse
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
achită corect, ținând cont de contextul epocii, când (Marsilia se predase englezilor și cunoștea răzmerițe sângeroase anti-bonapartiste). Vrând să se uite trecutul său bonapartist, este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai fervenți animatori ai partidei Ultra: Victor Hugo în "Mizerabilii", îl ia peste picior pentru faptul că fiind ministru de interne a dat ordin să se scoată litera N (de la "Napoleon") de pe podurile de peste Sena, cum este cel de la "Iéna". La 26 septembrie 1815, mulțumită sprijinului acordat de contele de
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
a mai ocupat funcția de inginer șef al orașului București în perioada 1863-1864, de Director în Ministerul Culturii și Instrucției publice în perioada 1863-1864, de Director al Arhivelor Statului din București. Împreună cu Dimitrie Bolintineanu și C. Costinescu a tradus romanul "Mizerabilii" a lui Victor Hugo, iar în anul 1875 a tradus "Catilinarele sau Orațiunile lui Cicero contra lui Catilina". În anul 1880, ca inginer hotarnic, Alexandru Zanne a publicat „Baremul de măsuri și greutăți”, lucrare care conține transformările în și din
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
1820 înainte de obținerea succesului pe scena cu drama "Hernani", o dramă istorică într-un stil cvasi-shakespearian, care a avut cu spectacole turbulente.. Ca și Dumas, el este mai bine cunoscut pentru romanele sale, "Cocoșatul de la Notre-Dame" (1831), și "Les Miserables" (Mizerabilii) fiind cele mai bune opere ale carierei sale. Cariera lui [[Prosper Mérimée]] a urmat un model similar, în prezent fiind cunoscut după povestea "Carmen", nuvela sa din 1845. [[Alfred de Vigny]] rămâne cel mai bine cunoscut ca dramaturg, cu drama
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
numită doamna Zoe Dumitrescu- Bușulenga 5, iar ca membri d[umnea]v[oa]s[tră]6 și d[omnu]l prof[esor] Eugen Todoran 7. Vă rog, domnule profesor, să acceptați și să mă ajutați în acest moment greu, când mizerabilii de aici vor să mă scoată din circuitul didactic. Peste 3-4 zile dosarul meu, cu memoriul despre activitatea didactică și științifică - l-am făcut, intenționat, foarte amănunțit, inclusiv cu aprecieri din presă la adresa cărților mele, și lista de lucrări, o să
Întregiri la bibliografia lui Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2604_a_3929]
-
aproape didactic, străjuita de venerabilitatea, de gravitatea lui Augustus. Urmează Fastele, calendarul în versuri. Tocmai cînd Ovidiu se căznea să capete bunăvoință lui Octavianus, destinul îl lovește prin Livia, soția Cezarului, habotnica și mama a vicioasei sale fiice, Iulia, prietena "mizerabilului" cu versurile lui păcătoase. Șocul, Ovidiu îl primește în luna noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]