173 matches
-
clasele la care el a predat, acestea fiind colective bine formate și închegate. Nu l-au întrebat nici de formă dacă ar dori să-și continue activitatea măcar la o clasă. Alți colegi de-ai lui, care știau să-și mlădieze coloana și să picure miere în glas au obținut prelungiri de activitate cu norme întregi sau cu grupuri de ore, ani de-a rândul. El... În nopțile fără somn, împovărate de gânduri și întrebări, Dumitru Dascălu încerca să și amintească
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
este raportată de Vianu la "foaia de observație a unui medic": "[mâncarea respectivă] desfată creierul, înveselește spiritele animale, bucură vederea, deschide pofta, delectează gustul, întărește inima, gâdilă limba, curăță fața, fortifică mușchii, liniștește sângele, ușurează diafragma, răcorește ficatul, strânge splina, mlădiază rărunchii etc." (Vianu 1963: 116). Exegeții operei marelui renascentist francez au atras atenția și asupra descrierilor de tip fișă de disecție anatomică a scenelor de luptă din romanele rabelaisiene; prezentăm, în continuare, ca rezultat al unei căutări proprii, descrierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă pe care știe s-o mlădie sub cerințele ritmului”. Atracția pentru zăcămintele folclorice s-a datorat exemplului lui Alecsandri, însă, spre deosebire de acesta, D. nu a fost decât în mică măsură un colecționar de la sursă. Sursa lui de inspirație pentru „epopeile populare” Isprăvile lui Păcală (1894) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
1836) reiau, cu argumente diferite, aceeași idee: poporul român, pentru a deveni o națiune, are nevoie de o limbă unitară; aceasta trebuie să aibă ca bază limba populară și pe cea a textelor bisericești, să se cultive și să se mlădieze prin traduceri, să se îmbogățească prin explorarea tuturor graiurilor vorbite de români și prin cuvinte noi, împrumutate din latină sau din celelalte limbi romanice „surori”, adaptate la formele morfologice ale limbii române. Ortografia, pe care o reduce la 28 de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii sclipitori, prapurii lui Ștefan poartă chipul Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. Trilogia prinde în pânza ei epică viața sătească, negustorească, meșteșugărească și de curte din Moldova mijlocului de secol al XV-lea. E o lume pictată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a nezborului, spre in-formul la care aspiră? Aspiră așa cum expiră, căci stă în natura imaginii să se mlădieze pe trunchiul aceastei duble mișcări, să stea în lumina care o absoarbe, în adierea unei respirații nespuse: "în tine însuți reîntors/ la vechile deprinderi/ potrivită e fruntea pe greul pământului/ vertebrele înfășurate strâns/ și orice naștere de-acum se va
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu ordinea firească, cu „regula magnifică a lumii”. Este și un orator remarcabil, priceput mânuitor al procedeelor retorice. Cuvântările sale abundă în lamentații patetice pentru soarta țării, mlădiate cu o artă rafinată, cu grijă pentru echilibrul și sonoritatea frazei. O descriere a primăverii pe meleagurile țării, dintr-un discurs către domnitor, capătă accente de imn de bucurie închinat reînvierii naturii. Limba expresivă și suplă a textelor sale oratorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
chiar și statele membre ale Alianței Nord-Atlantice, poziție favorabilă convocării Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa și proiecției pe termen lung a acesteia. Chiar și S.U.A., mai rezervate și până la un punct chiar reticente, au fost nevoite să-și mlădieze atitudinea și să se alăture curentului general ce nu mai putea fi stăvilit. O abordare confirmată de Actul Final de la Helsinki ● Prin ansamblul prevederilor și componentelor sale, proiectul viitoarei Organizații pentru Securitate și Cooperare în Europa reflecta esența unei noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În templul lui Apollo la Delphos, „aflau” după ce-și lăsau buzele să articuleze vocale și silabe, cuvinte, și nu totdeauna când Începeau vreo frază, erau siguri de finalul pe care ea avea să-l afirme, așa cum un șarpe Își mlădie coada solzoasă și strălucitoare după micile și ascuțitele accidente ce-i stau În cale. Acele „mici accidente”, „pietre și mărăcinișuri” care, sub tensiunea unei „otrăvi” ce vine din adâncuri, ies „bolborosind” la suprafața conștiinței, a „vederii minții”, nu numai reordonând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Enkidu, prietenul meu.... Profesor Nicolae I. Nicolae Amprentă Această școală trup Cu suflet de aur este. Și toate aduc aminte de el: ferestrele, scările culoarele, clasele, Și toate amprentă de spirit poartă: ușile, unghiurile, tavaneele, cărțile Și-un glas adânc, mlădiat în bronz,răsună, Și-un pas în cadență De vers latin, străbate spațiu 20 Valeriu Birlan, mai 2013 Dan Cătănuș (născut în anul 1971) Cea mai tânără personalitate a Olteniței este domnul Dan Cătănuș. După profesorul Donea Șerbănescu și Barbu
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
susțineau drepți și numai se-nălțau * și [se] retrăgeau încet sub răsuflările ei, mișcîndu-și acele două pete fragede care sunt ca două grâne de tămâie gata a se aprinde amorului; una câte una lunecau hainele de pe ea până ce i se-mlădie * bustul numai până-n șolduri, apoi mai jos, până ce rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea piele caldă, dulce, netedă care lăsa urme dac-o atingeai. Ea se lăsă în nisipul cald
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bucurie: - Tu ești... Ștefane... Ce frumos ești tu, Doamne! Dulce Doamne! Adu - ți aminte de acea noapte... O! Tu știi acea noapte, când în patul tău te-am cuprins {EminescuOpVII 239} pentru întîia oară în brațele mele... când mi-am mlădiat corpul de corpul tău? ***!... Și vezi-o! floarea amorului nostru... Doamne!... Dormi, dormi, amorul meu, floarea amorului meu! Luna se strecura încet și umbrele zăbrelelor și a stâlpului se mutau din ce în ce pe podeaua umedă si pe murul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
constituie un exemplu strălucit de introducere și adecvare a unei tehnici noi în dispozitivul tradițional al pedagogiei. Suporturile pedagogice tradiționale nu sunt abolite, ci sunt conjugate cu noile suporturi tehnice. Inovația tehnică „absoarbe” într-un mod specific instrumentarul pedagogic clasic, mlădiindu-l în acord cu noile exigențe. Se vorbește tot mai des despre dispozitive de învățare la distanță, despre dispozitive de mediatizare a cunoașterii și despre inginerii ale formării. Termenul dispozitiv educativ are o conotație compozită, nu are numai un înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Tristan Tzara cam în aceeași perioadă. Supraraționalismul presupune dialectizarea rațiunii, dar nu în sensul lui Hegel, ci mai degrabă în acela al inițiatorilor geometriilor neeuclidiene, care înseamnă a pune rațiunea să facă polemică, a-i da libertate față de ea însăși "mlădiind aplicarea principiului de contradicție" (adică de noncontradicție), invitând-o să completeze în mod dialectic noțiunile fundamentale 780. Rațiunea a însemnat prudență și tradiție. Ea este invitată să riște pentru inovație: "în domeniul gândirii, imprudența este o metodă"781. Raționalismul clasic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ejaculare. Însă nu este vorba aici dacă trebuie sau nu să se ejaculeze, ci, la urma urmei, despre viață și moarte. Nu Dongbin, unul dintre celebrii Opt Mari Nemuritori, subliniază această relație Într-o formă poetică: Suav mijlocul fetei se mlădie Dar zace-n el pumnal pentru prostie. Chiar dacă nimeni capul nu ni-l taie, Stinsă-i pe veci a vieții vâlvătaie. Conform filosofiei chineze, raportul sexual reprezintă comuniunea dintre yin (feminin) și yang (masculin) și sugerează imaginea focului (dorința sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
care a cunoscut în același teatru versiuni măiestre. Roxana Stângaciu este într-un dublu debut: prima oară în viața ei într-un spectacol "adevărat" și prima oară în rolul Contesei. Un început remarcabil. Vocea rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență scenică sensibilă - iată o Contesă mozartiană credibilă; doar o oarecare rigiditate
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
istoria culturii din regimurile comuniste, lasă locul frecvent geamănului ei comic. Era inevitabil să se întîmple așa, cînd rază de bătaie a cenzorului nu mai avea lungimea dinainte, trebuind să se mulțumească a căuta pricina vocabularului și obligată să se mlădieze în funcție de oportunități, să se adapteze adică foarte repede la cerințe ocazionale. Așa se face că puteai rosti la radio numele Basarabiei, dar el îți era eliminat, în aceeași zi, dintr-un text de mult mai mică răspîndire, dintr-o revistă
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
6) a continuat și în numărul ei viitor, în care Rădulescu-Motru era denunțat ca promovînd un "ateism filosofic și militant". Îndrăznesc să cred că dacă dl Cristian Preda ar fi cunoscut aceste polemici vestite în epocă și-ar mai fi mlădiat opiniile despre Rădulescu-Motru. Dar, din păcate, dl Preda - asemenea altor colegi ai săi de generație -, nu cunosc epoca despre care, totuși, scriu și oferă sentințe fără drept de apel, nedeschizînd, pentru documentare, măcar colecția unor reviste importante ale timpului. Nici
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Ce încărunțesc.../ Scorușul!/ Destin/ Rusesc.” (1934). Astfel că „traducătorii” gen D. A. C. trebuie serios avertizați să nu taie scorușii! Însă nu chiar toți redactorii de reviste îi cred pe cuvânt pe unii ce se dau drept cunoscători de cuvânt străin mlădiat în poezie, pe care, cică, îl traduc, artisticește, firește. Acum un timp, un coleg de la revista „Argeș” îmi solicită părerea despre unele traduceri din poezia Annei Ahmatova. Căutând referințe internautice despre dragoman, aflu că dânsul cu „traducerile sale din limbile
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o îmblînzire a rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază, devine delicat, înzestrîndu-se cu fragmente de pietate: "În nu foarte greaua curgere dinspre/ naștere spre moarte - cum ai răsturna un sac/ și colțurile ca niște călcîie devine ușoare-ușoare/ peste zăpada sfîșiată de culoare/ creierului prin care au crescut dinții/ e
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
numeroaselor versiuni incitante, dirijorul nu se lasă constrâns de apăsarea marilor modele și atent la păstrarea echilibrelor interioare, le insuflă o libertate controlată minuțios. Simțul impecabil al desfășurării timpului muzical - care caracterizează de altfel interpretările lui Andreescu - operează și aici mlădiind fraza după pulsațiile firești și conferă formei un dinamism intrinsec. Prima parte și mai ales Scherzo au o fluență care nu este dată numai de tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
băț noaptea le linge o vreme amărăciunea roșie sau albastră doar ca să le scoată limba pictată din suflet dimineața următoare pentru cea care mă locuiește ca pe-o mânușă - o peșteră ziduri și focul din mijloc să-mi arunce trupul mlădiindu-se tot mai palpabil asemeni ideilor mature în ochii tăi fanta istoriei albastră intensă îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
s-ar iubi, roz și sub coate, Lipindu-și braț de antebraț cît poate. Oh, Lolo s-ar iubi-n clei și la ceafă, Prinzîndu-și părul tragic c-o agrafă. Oh, Lolo s-ar iubi, pur, și pe șira Spinării, mlădiindu-se ca lira. Oh, Lolo s-ar iubi, neîncetat, Și-n splină, și-n rinichi, și în ficat... (va urma!) * Lolo este femeia mileniului cinci, desigur!!!
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
cu gesticulări cu sabia deasupra capului. Dar ultrasensibilitatea lui - se observă - e „urmarea războiului”, „nervii lui șsîntț ascuțiți de bubuitul tunului”, încît se simte în largul său doar în zgomotul cascadelor. Pe de altă parte, „firea dură și aspră își mlădia sufletul pe strunele vioarei și izbutea să scoată cele mai subtile sensibilități muzicale”. Am văzut că, în viziunea lui E. Lovinescu, sfîrșitul lui George Cornea vine pe fondul unui „déraisonnement”, asociat și unei “paralizii progresive”, și unor necunoscute motive sentimentale
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]