144 matches
-
în ciuda autenticității sentimentului. Traducerile - din Goethe (cu o încercare, la 1927, de a da, împreună cu poetul I.U. Soricu, o versiune românească la Faust), Schiller, Heine - sunt dominate numai de grija redării exacte, suferind prin ignorarea atmosferei lirice și puțina mlădiere a limbii. SCRIERI: Culturhistorische und ethnographische Skizzen über die Rumänen der Bukowina, Resicza-Viena, 1888-1891; Părți din istoria românilor bucovineni, I-II, Cernăuți, 1893-1894; Câteva cuvinte despre folosul limbei românești, Cernăuți, 1896; Moșia și limba noastră, Cernăuți, 1901; Versuri originale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
Mai din adânc, răzbesc spre piscu-nalt, Minutul mă curtează și m-alege Ca bobul pur, din roca de bazalt; Mă-ntâmpină lumina surâzând, Înalturile-a bucurii răsună, Lungi așteptări, pornesc acum arzând, Boboci suavi, în jurul meu se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm imaculat De gingășie, liniște și floare... Doar
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
vedea nu avea cum să fie ceea ce părea să fie. Așa ceva nu avea cum să fie un cap de om. Apoi îi văzu gura căscată și părul plutind în substanța chihlimbarie, însă firele de păr și cele din babră, în mlădierea lor, păreau altceva. După o vreme, descoperi o a doua gură, verticală, chiar în frunte, deasupra ochilor, a cărei deschizătură decolorată îi subjugă privirea. ă Îl recunoști? întrebă Porfiri. Virginski dădu din cap. ă Este prietenul tău, Goriancikov? îl presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ospătare lângă prima masă din restaurant, grup din care se desprinse o ospătară cu șolduri mari, legănate, care venea spre el făcându-l să se chircească în sine ca în așteptarea unei lovituri. Ridică repede ochii când auzi glasul cu mlădieri profesionale: „Ce doriți, vă rog?” Ceva se zvârcoli în el, ce dorea, ar fi vrut să se ridice să plece, ce dorea, la asta nu se gândise. Doamne, ce învălmășeală e în cap și ospătara asta e mare frumoasă, și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de iarnă în rătăcirea fulgilor mulți, când această câmpie devine un coșmar. Se opriră la ușa cantonului și cel din față bătu în ușă cu piciorul fără să lase din mână targa. De dincolo de ușă un glas de femeie cu mlădieri plăcute, ca un început de cântec, întrebă: „Cine- i acolo?” și neprimind nici un răspuns, deschise larg ușa, rămânând cu ochii larg deschiși, iscoditori, căutând să deosebească în întunericul ce se înstăpânise afară, cine sunt cei din fața sa, apoi fără nici un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
logicii. Prezența contradicțiilor în corpul construcțiilor științifice este un argument în acest sens. Nu respingerea lumii concrete trebuie să fie soluția. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga arată că există și alte căi. Uneori, este necesară suspendarea logicii sau cel puțin mlădierea acesteia. Legat de filosofii eleați, cred că este momentul să aduc în discuție încă un lucru. Ei sunt printre primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va deveni o preocupare foarte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mână, cu silueta scăldată de razele albe ale lunii, Trubadurul ajunge în vârf: "încercă cu mâinile cele din urmă ramuri, ceva mai groase ca degetul, și, punând piciorul pe ele, se înălță deasupra dudului ca o statuă alburie cletănată de mlădierea ramurilor. Ridică capul spre luna care strălucea deasupra lumii. Era tot cu ochii închiși. Înmărmurisem, cu gura căscată și cu brațele întinse spre el". Cântecul nocturn al Trubadurului are semnificația unui requiem, fiindcă vioara își pierde două coarde (în cea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
receptarea generoasă a lui Nicolae Iorga din "Sămănătorul", în mai multe episoade, considerându-l, chiar în 1904, pe Mihail Sadoveanu "mai puternic decât toți cei mai tineri prin bielșugul producției sale fără pripă și fără zăbavă, liniștită și sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfățișeze viața supt toate aspectele ei". E adevărat că N. Iorga nu avea simțul valorii, lăudând în egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
o importanță capitală; și dacă el a fost cucerit și preocupat până la absorbire de realizarea unor ritmuri cât mai diverse și mai dificile, acesta nu a fost un simplu exercițiu formal, ci a contribuit în bună măsură la procesul de mlădiere și perfecționare a limbii noastre". Câți din copiii români de odinioară, nu am profitat de aceste producții de netă orientare didactică, cuceritoare și formatoare? Poezia "Cântec" se numără printre aceste capodopere, de inegalabilă grație. O mică anecdotă în versuri: un
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
nevoi interioare, vizualizare dificil de redat și totuși realizabila și realizată de coregrafia Valentinei de Piante-Niculae și de interpreții ei. Coregrafa, ea însăși o dansatoare cu o frumoasă plastică corporală, a reușit să le transmită și dansatorilor ei ceva din mlădierile unor feline sau ale unor șerpi încolăciți, forme care au caracterizat mișcările grupului sau ale câte unuia dintre interpreții desprinși din grup. Iar în final, împletirile și tresăririle conglomeratului astfel închegat s-au desfășurat pe emisiile vocale șoptite sau strigate
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
Demiurgului, ,,cerul nou" privit de vizionarul din Patmos. Dar idealul războinic al luminii e de fapt utopie și ficțiune - deconspiră epilogul acestui manual, alcătuit din anecdote moralizatoare: fata încântătoare, Șeherezada acestor tâlcuri, corespondenta Fatimei din Alchimistul, se îndepărtează, într-o mlădiere melodică, ca în poemul simfonic al lui Rimski-Korsakov, ,,spre luna care răsare". Moment de apogeu al ficțiunii asezonată cu ingredientele feeriei, apariția lunii - semnificantul astral al poeziei, nebuniei și mareelor subconștientului - ,,îneacă" morala anecdotelor în poveste. Dar, ce altceva este
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Să sosească cu spaima nopții în spate. Și să găsească lumina scăpării în bordeiul acesta de scânduri... S-o întâmpin sprinten ca un husar, Iliad, s-o ajut să-mi scoată din buleandra siberiană liniile lungi ale trupului ei și mlădierile de călăreață a stepei..." (p. 71). Fantasma se profilează ambiguu între puritate și senzualitate, iar Rusoaica așteptată nu va fi nici spioană, nici evreică, adică nu va fi grevată de nici o circumstanță suspectă: "Asta se va întâmpla la iarnă, Iliad
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
erotică a celei mai concrete corporalități. Ragaiac rămâne un vicios în modul de a gândi, un incurabil al iubirii carnale. Prin urmare, însăși "mântuirea" se îndepărtează ca scop ultim, întrucât frenezia imaginației se consolează cu Niculina, "șarpele acesta ale cărui mlădieri mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea să o depășească, pe când Valia, adevărata rusoaică, l-ar
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
de Andrei Zanca: Rezultatul este asemănător celui dintr-un dans, în care cei doi parteneri își Ťinventeazăť în deplină sincronizare, netulburați de vreo impunere, pașii necesari într-o armonie fluidă și simbiotică: rostirea românească se reîntoarce în franceză într-o mlădiere congenială de ecou". Ne slujim de prilej pentru a ne exprima adînca mirare în legătură cu faptul că nici o editură din România, inclusiv Institutul Cultural Român, aflat acum sub o nouă conducere, nu s-a arătat pînă azi dispusă a tipări excelenta
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de altă parte, ductilă, vocea este capabilă de mlădieri în eterate sunete, mergând până la transparente pianissimi. Cu solidă susținere tehnică, soprana a știut să supună aceste daruri native unei profunde culturi stilistice ce i-au permis diversificarea repertorială. Aici se găsesc marile secrete ale absolutului artei Marianei Nicolesco, pe
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
sensul concret și intuitiv pe care ajunge să-l aibă cuvîntul. Fără o atare întretăiere lexicală, puterea omului de a distinge și de a nuanța ar dispărea cu totul. Ei bine, atrofierea putinței de a nuanța provoacă pierderea capacității de mlădiere a imaginației: pierdem apetența de a împărți o temă în cît mai multe părți constitutive, și ajungem să ne mișcăm în interiorul unor imagini a căror omogenitate păstoasă ne preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când, în intervalitatea sa, TA orientează ireversibil de-parcursul OS, dinspre un tot mai înainte-de-acum spre un când (va) echivalent acum-lui. Ca să înțelegem acest
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de-a aplica, unui "set" de cărți apărute la mică distanță, aceeași "măsură". Lovinescu profită de el, fără să lase niciodată mulajul în care prinde formele literaturii să se întărească prea tare. Trecutul trebuie să se prelungească spre prezent cu mlădieri firești, nu cu superbia antipatică a călătorului cu loc rezervat. O tradiție oarecum curtenitoare, care se impune fiindcă mai e de folos, nu pentru că vremea noastră i-ar datora reverențe, e cea pe care o caută criticul printre texte-fetiș. Revizuirile
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Un autor polivalent semnat de Mircea Popa: Nu se poate vorbi despre Romulus Cojocaru fără a ține seama de risipa de inteligență și de muncă pe care a depus-o pe tărîmul literaturii. Spirit vagant, nativ înzestrat pentru folosirea și mlădierea cuvîntului, Romulus Cojocaru are o anume febricitate a scrisului, un mod de a fi mereu activ și nou, gata să abordeze noi subiecte și teme artistice. Ficționalitatea era la el un mod de a trăi realitatea și a răspunde la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
fi repetat: Un lingușitor reptil, în politică un tâlhar, în morală un c... iar în purtarea către Klopstock, Merk, Herder este un copil arțăgos! În fine, dar deloc pe ultimul plan, se cuvine să mai relev că în procesul de mlădiere, de șlefuire a limbii literare române prin care aceasta trecea în primele decenii ale sec.XIX, traducerea unui Goethe sau Schiller punea translatorilor români dificile probleme de găsire a celor mai fericite echivalente și de păstrare a metrului original. De
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată sunt extraceptivii - încolăciți în labirintul textului lor germinativ, gata oricând să piardă legăturile cu realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte cu umbre în lumina schimbătoare a lumii și a vorbelor, prelungiri și devieri de forme și înțelesuri, într-un loc dereticat de vorbe care își ajung. Și Jehan Calvus, din Baumgartes al IIlea
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Marianei Marin (poeta etern-adolescentă, refuzând încăpățânată "maturizarea" conformistă; ori Anne Frank, copila găsindu-și sfârșitul în lagărul de la Bergen-Belsen) nu sunt maleabile și bune conductoare ale imperativelor zilei, ci materiale umane realmente refractare. Linia curbă a flexibilității convingerilor și a mlădierii comportamentale nu apare, aici, nici măcar din neatenția eului liric. Încordat la maximum, cu așteptări morale contrariate, dar vibrând prin toate corzile poemului, acesta exclude aprioric acomodarea călduță, tranzacția laborioasă, simpla colaborare. De aici și senzația de stranietate pe care o
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
gheară, / în timp ce carnea-i smeadă, o simți cum / emană un mortal parfum" (Charles Baudelaire). Cu o fantezie zglobie pe o tramă mitologizantă: Mi-ar trebui un bun penel / Pentru a-l zugrăvi pe el, / Pe mîțu-mi plin de duioșie, / De mlădieri, de farmec, - și e / Vădit că nu am har; dar, cel / Puțin, pot spune că pe-acel / Zeu, Amor, îl întrece-n fel / Și chip, la chip și-n gingășie, / Mîțul meu. // Că nu s-ar mai schimba defel / În
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
n.r.) s-ar putea să semneze și Tratatul (de asociere cu UE - n.r.). E important! Să se îmbrace gros - și noi alături de ei - pentru că vom tremura în săptămânile și lunile care vin!". Emil Hurezeanu a adăugat: "Dar cu inteligență, cu mlădierea asta pe care o au și ei, o avem și noi... Acuma ne-am mai înțepenit un pic noi, dar ei, am observat, că au lucrat foarte bine în ultimele luni. Poate o scot la capăt!".
Moldovenii, fără vize în Europa. Avertismentul lui Hurezeanu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/34149_a_35474]
-
cît cuvintele unei idiom au o încărcătură mai mare de generalitate, cu atît idiomul în cauză e mai bătrîn. Așa cum un trup, pe măsură ce îmbătrînește, își pierde elasticitatea și atinge pragul sclerozei, tot așa o limbă, abstractizîndu-se, își pierde putința de mlădiere a sensurilor concrete. Și astfel, desprinderea de realitate a cuvintelor uzuale, chiar dacă oferă avantajul unei lărgiri a înțelesului, reprezintă o sterilizare a bogăției inițiale a înțelesurilor spontane. Grecii, atunci cînd au început să filozofeze, aveau o limbă de o prospețime
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]