99 matches
-
un element modernizator al bătrânului organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900, îl fac însă să nu și dea seama că partidul în slujba căruia își pusese pana stipendiată, legat prin geneză de marea proprietate rurală (a moșierimii), pe care o apăra programatic, era sortit pieirii odată cu spulberarea - ca urmare a reformei agrare - a bazei de clasa care-l susținea. Cu naivitate, Bacalbașa mai credea că degringolada Partidului Conservator din anii 1914-1916 și dispariția lui întâmplată după război
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și, mai ales, liberalii. Simplificând, putem totuși conchide că Partidul Liberal, ca reprezentant al burgheziei, a fost, în perioada discutată, un partid de acțiune, de inițiative, în timp ce partidul conservator s-a manifestat îndeosebi ca un partid de cenzură, potrivit intereselor moșierimii, legate de marea proprietate funciară. 30 studiu introductiv 53. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, 1910-1914, vol. IV, ed. a II-a, București, 1936, p. 190. Despărțite prin poziții antagonice, exprimate net în ciuda deselor migrații de personalități dintr-o grupare în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bacalbașa a fost verificat de noi cu acela reprodus în vol.: Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, vol. I (1866-1876) de Titu Maiorescu, București 1897, pp. 55-68. Exprimând deschis pozițiile conservatoare ale moșierimii, „Petiția de la Iași“ propunea revederea în sens restrictiv a Constituției din 1866 care era, la data respectivă, una dintre cele mai liberale din Europa. În acest sens se făceau propuneri menite să bareze accesul burgheziei la putere și să mențină
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la Iași“ propunea revederea în sens restrictiv a Constituției din 1866 care era, la data respectivă, una dintre cele mai liberale din Europa. În acest sens se făceau propuneri menite să bareze accesul burgheziei la putere și să mențină privilegiile moșierimii, „Petiția de la Iași“ nu a mai fost însă supusă discuției Camerelor conservatoare alese în mai-iunie 1871, noul șef al guvernului, Lascăr Catargiu, fiind convins că poate instaura un regim autoritar conservator fără modificarea Constituției, ceea ce, de fapt, s-a și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
putere după 1888 au trebuit să accepte - și să continue - unele reforme inițiate de liberali, nuanțându-și concepțiile politice, mai ales sub influența junimiștilor. De aceea momentul 1876 poate fi socotit într-adevăr ca unul de triumf al burgheziei asupra moșierimii conservatoare, așa cum sesizează judicios Bacalbașa 307. Fanarioții făceau parte din păturile înstărite ale orașelor grecești, ei impunându-se treptat, începând din secolul al XVI-lea, în viața economică și politică a Imperiului Viața publică fiind cu mult mai puțin dezvoltată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de prevenirea pauperizării țărănimii prin divizarea loturilor acordate la 1864, sensul argumentelor sale trimite invariabil la vitalitatea evolutivă și la obligația de a privilegia gradualismul în fața tentațiilor saltului revoluționar. Departe de a fi doar un apărător intransigent și egoist al moșierimii, Carp este obsedat de această absență a unei stări a treia rurale care să preia, în timp, poziția marii proprietăți. „Maioratul“ evocat de Carp nu este decât o autohtonizare a principiului primogeniturii: transmisiunea pământului în mâini mai puține îi obligă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Istoria R.P.R., manual pentru învățământul mediu (Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1952), Maiorescu apare ca principal organizator și ideolog al societății ieșene, iar „junimiștii conservatori erau sub influența ideologiei germane, care căuta să împace interesele burgheziei cu cele ale moșierimii [...], predomină orientarea conservatoare reacționară” (p. 424). în sfârșit, sunt editate și sinteze, cum este cea din 1955 (Istoria literaturii române) apărută la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și care are ca autori pe deja amintitul I. Vitner și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Astfel, liderul junimist a susținut și răspândit „teze dăunătoare”, dar „clasa muncitoare nu numai că nu s-a lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu putea să nu aibă și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care însă acordă un anumit rol religiei, dar, peste numai opt ani, într-o altă sinteză de filosofie, criticul este ateist. Manualele rămân și ele prizonierele vechiului limbaj: „T. Maiorescu a servit interesele înguste ale claselor conducătoare și, îndeosebi, ale moșierimii”. în 1966 este scoasă de sub tipar o carte a lui Z. Ornea consacrată junimismului. Despre cum a luat naștere această primă monografie apărută în comunism, aflăm abia două decenii mai târziu în cartea aceluiași cercetător închinată principalului reprezentant al „Junimii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ieșene sunt datorate în primul rând activității proprietarului moșiei de la Țibănești”, nimeni altul decât Conu Petrache (P.P. Carp). îl citează și pe Lenin care scrie despre „vechea gospodărie sclavagistă (!) a marilor moșieri” și, pornind de la învățătura clasicului, dezvoltă conceptul de „moșierime feudală”, de „moșierime îndărătnică”, junimiștii situându-se „din capul locului în tabăra moșierimii”. Concluzia cărții este una destul de ambiguă („pe lângă incontestabile funcții pozitive [junimismul a avut] importante consecințe negative”). între 1967 și 1970 au apărut mai multe articole, dar puține
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în primul rând activității proprietarului moșiei de la Țibănești”, nimeni altul decât Conu Petrache (P.P. Carp). îl citează și pe Lenin care scrie despre „vechea gospodărie sclavagistă (!) a marilor moșieri” și, pornind de la învățătura clasicului, dezvoltă conceptul de „moșierime feudală”, de „moșierime îndărătnică”, junimiștii situându-se „din capul locului în tabăra moșierimii”. Concluzia cărții este una destul de ambiguă („pe lângă incontestabile funcții pozitive [junimismul a avut] importante consecințe negative”). între 1967 și 1970 au apărut mai multe articole, dar puține studii, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
decât Conu Petrache (P.P. Carp). îl citează și pe Lenin care scrie despre „vechea gospodărie sclavagistă (!) a marilor moșieri” și, pornind de la învățătura clasicului, dezvoltă conceptul de „moșierime feudală”, de „moșierime îndărătnică”, junimiștii situându-se „din capul locului în tabăra moșierimii”. Concluzia cărții este una destul de ambiguă („pe lângă incontestabile funcții pozitive [junimismul a avut] importante consecințe negative”). între 1967 și 1970 au apărut mai multe articole, dar puține studii, cum ar fi cele semnate de O. Cotruș și M. Drăgan. La
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fondatori numeroși moșieri și capitaliști [...]. Această așa zisă asociație culturală urmărea transformarea culturii românești `ntr-un solid sprijin al claselor stăp`nitoare [...]. Una din caracteristicile esențiale ale politicii promovate de Junimea și de Maiorescu a fost [...] apărarea resturilor feudale [...]. Burghezia și moșierimea l-au răsplătit cu numeroase funcții de seamă pe Maiorescu [...]. Revista Convorbiri literare prin ploconirea conducătorilor ei `n fața a tot ce era ne`nsemnat sau reacționar `n literaturile străine, `n special `n cea germană, și-a arătat de la `nceput
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După suirea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii. Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
Dolgorukov cu care avea deja patru copii: A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani). Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul: țăranii nu erau nici mai fericiți, nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
Asociației Cineaștilor din România, și Gheorghe Dinică, hazul produs de personajul Limbă și interpretarea cascadorului Mircea Pascu a legionarului Tănăsescu. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„În toamna anului 1940, vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii, cu sprijinul Germaniei hitleriste, aduc la putere, în România, dictatura militaro-fascistă. Teroarea legionară se dezlănțuie odios. În acest timp, în întreaga țară, au loc acțiuni de masă, se desfășoară lupta antifascistă condusă de comuniști.”". În noaptea de 26/27 noiembrie
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
de la comisarul Gheorghe Cambrea (1910-1967), unchiul regizorului. Evenimentele au fost prezentate din perspectiva istoriografiei comuniste, urmărindu-se denigrarea Gărzii de Fier. Acest lucru reiese chiar din genericul filmului în care se folosește sintagma „vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii” pentru oamenii politici care au susținut aducerea la putere a legionarilor. Profesorul Nae Ionescu a fost considerat ideologul Mișcării Legionare, dar nu a făcut parte niciodată din Senatul Legionar, murind la 15 martie 1940 în condiții insuficient elucidate. Personajul Stavru
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea țăranilor, își vor investi fondurile în bănci și instituții comerciale, în acțiuni neproductive. Numărul celor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. S-a dezvoltat, în epocă, printre reprezentanții marii moșierimi un curent de sinucidere economică. S-au cheltuit și pierdut averi imense în numele unui dicton "trăiește clipa" care însemna sfirșitul clasei marilor moșieri care vedeau în noile curente europene (nazismul și comunismul) sfîrșitul lumii lor, a privilegiilor lor ancestrale. Populația
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
numită "Viraga", prof. Iorga se numește prof. Jugu, etc... Filmul aparține "curentului realist-socialist" iar faptele istorice sunt adaptate punctului de vedere al istoriografiei comuniste. Scenariul menționează în genericul filmului : ""În toamna anului 1940, vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii, cu sprijinul Germaniei hitleriste, aduc la putere, în România, dictatura militaro-fascistă. Teroarea legionară se dezlănțuie odios. În acest timp, în întreaga țară, au loc acțiuni de masă, se desfășoară lupta antifascistă condusă de comuniști,"" perpetuate în timp prin adevărate "legende
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
din 1891, când guvernul s-a arătat incapabil să organizeze eficient ajutorarea țăranilor muritori de foame și când societatea civilă însăși s-a organizat pentru ajutorarea țăranilor calamitați. Faptul că guvernul țarist a pus interesul de clasă al membrilor lui (moșierimea) mai presus de supraviețuirea milioanelor de țărani victime ale foamei și holerei, atunci când a amânat în plină criză alimentară pentru o lună interdicția exporturilor de cereale (oferind astfel ocazia proprietarilor de latifundii să încheie contracte de export), a radicalizat și
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
1875, a fost proiectat de către constructorul pestan Lechner Odon, câștigătorul unui concurs la care au participat 17 arhitecți. Terenul de 1200 de stânjeni pătrați (4320 mp), pe care trebuia construită îndrăzneala stilistică renascentistă - cerută și acceptată de către prospera burghezie și moșierime locală - aparținuse "Oficiului Salin" (Sărăriei). Pe locul viitoarei primării se termina "Piața Principală", în prelungirea căreia se desfășura târgul zilnic de pe strada principală. Datorită refluxului economic european de după anul de criză 1873, noua construcție a fost executată la parametri restrânși
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
și relațiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. O bună parte din loturile necesare proveneau din moșiile obținute prin secularizarea averilor mănăstirești. După reformă, țăranii au ajuns să dețină 30% din terenul agricol, restul de 70% fiind deținut de moșierime sau de stat. Ea a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX-lea. Motivația principală, dar și principala consecință, pentru care a fost adoptată a fost aceea că, prin statutul de proprietari, țăranii
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
69,4%. La începutul secolului al XX-lea se dezvoltă și se răspândește arenda. În această perioadă aproximativ 336.000 de ha de teren agricol erau arendate, cei care luau pământ în arendă erau, în special, chiaburii, o parte a moșierimii care produceau pentru a vinde și țăranii, nevoiți de a-și întreține familiile. Din totatul de familii de țărani în 1905 din Regat, care aveau o proprietate agricolă de 5-10 ha, 42% era teren luat în arendă. Pe aceste exploatații
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
Lemberg (Liov). Din 1850 a lucrat ca avocat în Cernăuți și din 1859 a administrat moșiile tatălui său bolnav. Alexandru, proprietar mare și membru al Partidului Conservator Autonomist Român din Bucovina, a început cariera politică în 1862 ca deputat pentru moșierimea mare, de la 1870 pentru județul Vijnița în Dieta Bucovinei, unde a fost reales periodic de populația locală de români, huțuli și ruteni pâna la moartea sa. 1863 a fost cofondator, ulterior membru de onoare și susținător al societății românești Junimea
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]