627 matches
-
sânge, tromboză dacă ești doctor, dar sunt dispusă să-mi asum riscul ăsta. Sigur, totu-i doar de distracție. Să aștepți să i se dezvolte sânii. Să-i vezi fudulia de macho magnet de femeiuști îngălându-se și pe el moțăind după-amiaza. Toate astea-s minunate, dar moartea lui m-ar face să merg mai departe și să explorez alte curiozități. Conducând, conducând, Seth zice: — Nu crezi că, în cine știe ce fel, televizorul ne face Dumnezei? Introspecția asta-i ceva nou. Creșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
face ceea ce vrei. Zice: Fă ceea ce nu vrei. Fă ceea ce ești dresată să nu-ți dorești. E opusul căutării fericirii. Brandy îmi spune: — Fă lucrurile care te sperie cel mai tare. Capitolul 22 În Seattle, o privesc pe Brandy cum moțăie în grota noastră submarină de mai bine de o sută șaizeci de ore. Cât despre mine, eu șed aici cu un teanc de broșuri chirurgicale lucioase care arată operații de reatribuire sexuală. Operații transsexuale tranziționale. Schimbări de sex. Fotografiile color
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa, dar n-avea chef să asculte explicațiile orientale ale stăpînului. Îl lovise în față un aer vechi, cu miros stătut, nu era grețos, dar te amețea și te făcea să moțăi pe picioare. "Vreau o cameră. Mi s-a spus de la București că la dumneavoastră e foarte curat", încercă să-i cîștige bunăvoința. Ali Mehmet mormăi ceva, nu puteai decît să bănuiești că i-a făcut plăcere, "o să vă dau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bucurie și Încântare și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător, lipsit de picioare. O văzu străduindu-se să-și facă loc, luptându-se din răsputeri să străbată mulțimea compactă. Oamenii strigau, se împingeau, amenințau cu pumnii vânzătoarele care, ceva mai înainte, moțăiseră pe scaune, lipsite de activitate. Ema prinse mâna Luanei și începu să tremure. După câteva minute, Sanda apăru triumfătoare. Luana, vă așezați pe covor și nu vă mișcați de aici. Nu am suficienți bani la mine și trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
beton cenușiu neted, cu ferestre strălucitoare și fațadă de forma unui fagure. La traversarea holului spațios, zumzetul aerului condiționat din spatele ușilor s-a Însoțit cu scârțâitul tenișilor ei pe mozaicul lucios al pardoselii. În spatele unei mese În cerc, un gardian moțăia cu capul atârnat ușor pe o parte și cu mâinile pe burtă, Încleștate pe o cărțulie de exerciții. Nu se vedea nimeni altcineva. Sub tavanul boltit, o rândunică singuratică zburătăcea străduindu-se zadarnic să găsească o scăpare. Margaret și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crâcnească, să-l aplaude, eventual. Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Căzuse din cer, de bună seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de sac și părea confecționat acasă, de mâini stângace. Destule semne pentru un mesaj neobișnuit. Era momentul să-l deschidă. Vremea urărilor de Anul Nou trecuse. Coriolan era În sufragerie. Moțăia sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn cât de mic care ar fi putut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor Își turnau În cap din belșug, cum mai făceau din când În când cu o soluție anume de petrol, o rețetă sigură brevetată peste tot În Europa, căci păduchii nu cunosc frontiere. VIII. Asediul Vienei 1. În timp ce Grațian Furda moțăia Încă pe un scaun la Urgențe alături de domnul Coriolan Moduna, Iolanda admira singurul element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea superioară, iar eu mă țineam treaz scoțând așchii din podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu-mi spusese nimic despre ea, decât, în trecere, că era soția lui Olaf, ceea ce de altfel bănuiam. Vechiul meu prenume mă îmi dădu dreptul s-o botez Sigrid. Numele îmi plăcea. Adormii cu gândul acesta. În odaia de alături moțăia văduva lui Olaf, Sigrid Sildur, care habar n-avea despre văduvia sa și învierea soțului ei. p. 53 Mă trezii la ora unsprezece dimineața. Mai dormisem vreodată până așa de târziu? Noua încarnare avea desigur o mare influență. Există oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ai nevoie. Decît nimic, sînt bune și astea, se gîndește Regizorașul, coborînd pas cu pas treptele companiei, ieșind la lumina soarelui pe platoul pătrat din mijlocul unității. Ai naibii comuniști, își spune luînd-o la picior spre postul lui Santinelă, care moțăie în picioare. Parcă a trecut o veșnicie, dom’ Regizor, se dezmorțește, își întinde oasele, cît o fi ceasul? Vai ce pacoste, își spune, vîrîndu-și adînc mîinile în buzunare, simțind grenadele la locul lor. Ascultă, Santinelă, începe să prindă puțin curaj
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cînd merita să tocești ca să iei o notă bună, să te zbați pentru o anumită specializare. Acum tot sistemul de învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse să frunzărească volumul. Tabla de materii era tipărită lăbărțat, cu spații mari între capitole. Marxism-leninismul despre: producția materială, teoria claselor și a luptei de clasă, revoluție, război și pace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum să îți prezinți calitățile. Ce pași poți să faci pentru a-ți spori respectul de sine și capacitatea de a-ți face cunoscute calitățile? Ideile Cele mai bune idei ne vin în timp ce conducem mașina, ne plimbăm, facem sport sau moțăim. Din această cauză, ne-ar fi necesar un carnețel sau un reportofon pe care să îl avem la îndemînă în asemenea situații. Dacă nu ne însemnăm imediat ideile, acestea se vor pierde pentru totdeauna. Eu țin un jurnal al ideilor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
concesiile (chiar compromisurile) tale? Dacă ești o tînără superbă, căsătorită cu un moșneag dizgrațios (și tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam cu prea mulți proști. Dacă în zilele noastre cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stropului de sfințenie primit după 40 zile de post, ci al îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]