12,622 matches
-
parte, ai carte Făcu omul școli înalte, O spun diplomele clar; A ajuns tobă de carte Cât a fost... parlamentar. Ciolanul europarlamentarului român Osul cel european, Râvnit de dâmbovițean, Nu-i ciolan ca pe la noi: Ăla-i os cu... fibre moi. Vin , la genul feminin Nu bea vinul singurel, Ci îl soarbe cu vecina. Și n-are mustrări defel: El - cu vinul, ea - cu... vina. Previziune electorala (PMP-ului, noul partid, animat de o mai veche Evă și având sigla electorală
CU EPIGRAMA PE... ICI-COLO de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cu_epigrama_pe_ici_colo_gheorghe_parlea_1392463444.html [Corola-blog/BlogPost/342088_a_343417]
-
din convingere sau din obligație. Totuși înclin să cred că ceea ce face el face din convingerea misiunii sale“. Plecarea în străinătate În cele din urmă, poliția politică, și pe fondul relativei deschideri a României spre lume, a lăsat-o mai moale în cazul părintelui Sofian. Cu toate acestea, când acesta și-a exprimat în anul 1970 dorința de a merge la Muntele Athos, a fost de ajuns un denunț calomnios apărut în ultima clipă pentru ca să nu i se acorde viza de
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
rien d’inédit, ce n’est peut-être rien de spécial, ce șont uniquement de naturelles manifestations du même corps énergétique. J’ai rencontré dans mă vie des gens dont leș existences m’avaient fasciné, des gens qui șont devenus pour moi des modèles de vécus, des exemples dignes à suivre, des gens verticaux, menés par de sains principes, qui, par toute leur vie, avaient essayé et, quelquefois, avaient réussi, d’aider sans blesser, d’offrir sans envier. Lorsque l’horologe a
AUX ÉPAULES D’ÉTOILES – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ GHEORGHE A. STROIA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1481038422.html [Corola-blog/BlogPost/370734_a_372063]
-
dacă nu steag al divinității pus să ucidă starea de om sânii pe care ii salți deasupra apei ca o morgana în limpezirea serii pot să fie sunt frescă de lumină ce-atrage marinării în porturile scufundate în adînc buzele moi ca o întrupare de tremurânde stele strânse în sărut ele singure pornesc războaie lupte scufundă corăbii lăsând pe om sărac în propria-i fire iar ochii ah ochii care l-au vrăjit pe dumnezeu pe sfinți pe zei pot să
TU NU EŞTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Tu_nu_esti_cum_s_ar_spune_f_george_adrian_popescu_1372060759.html [Corola-blog/BlogPost/351940_a_353269]
-
ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei; Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
căzut o frunză-n drum... / Nu mai e nimic acum...” Dar odată cu sosirea anotimpului alb, iarna, se dezlănțuie și bucuria copiilor: „Vine iarna” , „În prag de iarnă”, „A sosit iarna”, „Omul de zăpadă”, „Fulg rătăcit” , „Ninge”: „Fulgi pufoși, de vată moale, / Se aștern pe deal, pe vale. Crește stratul de zăpadă. / Sorinel ar vrea să vadă: -Nu cumva s-au adunat / Și alți băieței din sat, / Îmbrăcați toți în cojoace, / Împreună să se joace?” În foarte multe dintre poeziile volumului „Simfonia
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
tratamentul paradisiac funcționează, pentru că friptura de vită kobe este pe departe cea mai gustoasă carne pe care-am gustat-o vreodată. Se consumă mediu friptă la grătar, fără condimente, pentru a nu-i schimba gustul natural. Carnea este foarte fragedă, moale, cu o aromă diferită de tot ce-am gustat pînă acum. La The Brick, vita kobe se servește cu ceapă roșie umplută, sparanghel sote și cartofi gratinați. Nu e ieftin (150 lei porția), dar te va face fericit, poate chiar
Cea mai fericită friptură by http://www.zilesinopti.ro/articole/1520/cea-mai-fericita-friptura-vita-kobe-la-the-brick [Corola-blog/BlogPost/99760_a_101052]
-
albi, ninși până-n vârful rămurelelor îndoite sub zăpada, formau bolți de crengi înfrigurate ce străluceau în lumina rece a lunii care-i privighea tăcută din înaltul cerului și le lumina întinderea albă până spre lăstărișul de dincolo de șoseaStratul de zăpadă moale ca un spumant de baie îi ispitea chemându-i să-și afunde pașii în plapuma groasa, sclipitoare. Olga avu ideea de a iniția un joc cu bulgări mari ce se destrămau în mii de bulgărași luminoși și reci în contact
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inima_ranita_2_.html [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
Eram printre ultimii oricum. -Pleată glumea, poantele lui obișnuite pe care le repeta într-una în căști. Dintr-o dată ce să vezi? Pista de beton pe care ne mișcam s-a-nmuiat ca untul și toți ne-am pomenit până la glezne în betonul moale care părea că atunci fusese turnat. Și totul s-a petrecut în câteva secunde! Atunci a văzut Pleată ceva care l-a făcut să apese pe trăgaci. Stătea așa în mijlocul sălii aceleia imense cu picioarele în beton până la glezne și
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475960965.html [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
o forță uriașă în jos. Ne uitam cu toții cum se închidea betonul deasupra ăluia când, ce să vezi...! Același general fu scos afară de aceeași forță teribilă care probabil îl trăsese la fund. Închipuie-ți că era plin de beton foarte moale, din cap până-n picioare și arăta oribil. A întins mâinile către noi și a spus pe un ton plângăcois ceva de genul: ,,Băăă, ce naiba se-ntâmplă, bă! ˮ I se vedeau doar ochii iar Pleată și încă câțiva chiar au
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475960965.html [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
au inundat, m-au uns: Lubrifianți, enzime, soare De clorofile m-au pătruns. Eram nedefinit de verde, Stropit cu stropii de carmin Spre-a nu mă confunda sau pierde De mine, Eu și Noi, de-acum... Și clești cu perii moi, contorte Mici cărăuși, roți de ferment, Au început să mă transporte - Un du-te vino spastic, lent, Să mă afunde în lichide Și să mă stoarcă... Eu, avid, Burete care se închide Când porii toți mi se deschid... Dar din
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_fatala_romeo_tarhon_1333255932.html [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
să fie cel care să vadă vibrând scânteile de vis, Bacovia lasă ca testament al nevolniciei omenești poeziile sale întocmai marelui prevestitor Ioan. Catrenul, din una dintre creațiile sale, pe care nu întâmplător poetul o numește „Moină”, sinonim cu adjectivul moale, este o stare specifică a vremii, caracterizată printr-o temperatură ridicată a aerului, urmând unei perioade de temperaturi scăzute, care influențează apariția ceții și umezelii secătuitoare, în poeziile sale a unor umbre misterioase, a unei neînțelegeri totale a vieții în
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
se deschisese, dezvăluind pășuni verzi scăldate într-un soare limoniu, șiruri lungi de oi încă netunse, cu blana atârnându-le mițoasă printre picioare și câini alergându-le sprinteni către țarcurile deschise. De după colinele cu iarba înaltă, pieptănată de un vânt moale, apăru chipul lui Florin, rumenit de mângâierea verii. O strigă, așa cum o striga de obicei când era gata să dea o fugă în pădure după ciuperci sau să se scalde împreună în Lacul Morii. Hainele prinseră să-i alunece de pe
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
gura și ei la Jean, un flăcău șaten cu mustăcioara blondă, care stătea liniștit pe casă. - Dă-te jos imediat! Strigă de cum se apropie Ioel Fiselovici. Ți-ai pierdut mințile? Ce, vrei să cazi de la etajul opt? - Ei și? Răspunse moale Jean. Tot am să mor... - Dă-te jos că altfel vin la tine. Praf te fac! - Și ce? Spuse băiatul cu voce mică. Dacă mă arunc, nu mă fac praf? - Mă, eu vin la tine. Acuma vin! - Până să vii
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1422089449.html [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
în bancă și mi-a spus că mă roagă să mă gândesc la altă poezie. M-am așezat nedumerită. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, liniștindu-mă. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am început hotărâtă: „Dragi copii din țara asta,/Vă mirați voi cum
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Craciunul_copiilor_rodica_elena_lupu_1387775218.html [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
abator Viața le-ar fi... mai ușoară. Deși trece-n pas mărunt Timpul n-ajunge la capăt. Pentru noi e foarte scurt, Îl percepem doar prin dangăt. Toamna se scurge pe poale, Vine din urmă grăbită Iarna cu mantia-i moale Și de Domnul înălbită. Vremea-i tot mai deocheată, Câte rele s-or fi strâns, Luând o hotărâre dreaptă Le-om petrece în... derâs. Suntem stăpâni mai departe Pe anotimpul rebel Injectând friguri de moarte Prin țânțarul anofel. ION PĂRĂIANU
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1454254799.html [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
suntem ocupați să ne facem alte planuri” Era o seară superbă de iarnă. Luna decembrie a acelui an în New York era plăcută. Park Avenue, unde familia Huston avea casa, era impresionant în acea perioadă. Carol se plimba agale prin zăpada moale, proaspăt depusă. Era o temperatură bună, ținând cont de Crăciunul care urma să fie peste trei săptămâni. Ningea, iar la lumina felinarelor fulgii păreau plini de viață. Ferestrele caselor erau împodobite cu ghirlande luminoase, albe sau colorate. Totul părea perfect
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1485799333.html [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
altcineva, că s-ar putea chiar s-o părăsească într-o zi. Ea chiar a crezut când la biserica a rostit faimoasa frază „până când moartea ne va despărți”. Și acum chiar așa se simțea! Moartă! Plimbându-se agale prin zăpada moale, își făcea bilanțul evenimentelor din ultimele luni. Într-adevăr, din ce în ce mai des, Daniel mergea sâmbetele la birou și parcă nu mai era atât de vesel și de prezent că altădată. Avea în ochi acea privire drăgăstoasă, dar nu mai era însoțită
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1485799333.html [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului A FI A fi bobul de grâu ce moare-n pâine, A fi idila cotidiană ce de rutină nu se teme, parfum al tinereții veșnice cu buze moi și patul cald, A fi condeiul ce nu se rușinează de-al foii albe ogor, A fi un simplu om, bun și-nțelept, chiar fără diplome de studii, A fi un val de mare îmbietor cu malul dar care se
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1424755151.html [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
plin de tine! Tu ești vraja ce mă-ncântă Și de drag, La piept aș strânge Universul. Diafana Primăvară Se revarsă tumultoasă Și din zori îndepărtate Se-apropie în stol Zglobii, gălăgioși cocorii Iar Glavaciocul susură domol. Crește iarba, covor moale, Roua cade pe ogoare Sună codru-n așteptare, Primăvara-i pe cărare Înflorind florile-n cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu spumă crezi Că sunt
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sosit_a_dulcea_primavara_la_floarea_carbune_1359993813.html [Corola-blog/BlogPost/351740_a_353069]
-
fie prea rece. În sfârșit, mi-am făcut curaj și, cu semnul crucii, am călcat pe drum și am mers așa câțiva pași. Nu pot să descriu în cuvinte cât de plăcut mă simțeam că am sub tălpi o cergă moale și călduroasă. Dar, la un moment dat, am observat că duceam în mâna dreaptă, o geantă mare de voiaj, de culoare neagră și tare grea. Avea fermoarul închis în așa fel încât nu am putut vedea ce se află în
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Mariana_voica_grecu_miracolul_maternit_cezarina_adamescu_1336224005.html [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
curgătoare, ba chiar și de pe toate mările și oceanele Pământului pentru a născoci noi lucruri de acest fel... Ghemotocul de om se așeză cât mai bine între perne, își lipise ursulețul de pluș de corpșorul plăpând și acoperit de pijamaua moale și înflorată, își puse mânuța dreaptă la rădăcina urechiușii parcă pentru a sta să prindă și mai bine din zbor cuvintele bunicului. Acestea se lăsau încă așteptate pentru a umple cu farmecul lor tăcerea nefirească dintre ei dar și din
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
d'oro Teste non battezzate di lattanti. APRILIE Și șoarecii bătrâni chițăie azi după hrană promisă. Odaia de oaspeți duhnește a fum de țigări și a liniște. Trag colțul dantelei cu ciucuri din tus Și strada se vede albă și moale Că o de frazelă înmuiata în lapte. Febril este aerul unde Castranii își pieptăna rădăcinile cu tot Cu cântecul flașnetarului. Pe zidul pleznit de riduri și cu afișe de circ, Glicina de bronz s-a coclit. Doar păsările libere mai ciugulesc griji
MONADE (4) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/melania_cuc_1424872314.html [Corola-blog/BlogPost/366001_a_367330]
-
De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mână Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea poporului român este regasirea credinței, prin care se întărește speranța și se vindecă neîncrederea: „Doamne, te rog să faci Tu o minune/ Păzește glia noastră românească/ Adună-i fii-acasă-n vremuri bune/ S-
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
asta și la casa mea de la țară. Norocul e că acolo stau numai vara și-mi permit să dorm cu termopanele deschise sau doar rabatate...ca să aud greierii, cucuvelele... * -Eu sunt Mihai Pătrașcu! Am ochii încă închiși... ....într-o iarba moale și caldă. Mihai se joacă, cu un fir de iarbă mai lung, pe trupul meu. Aș zice că mă gâdilă, că mă mângâie, că vrea să mă enerveze... Soarele îmi oferă generos acea “Vitamina D, pe care noi, majoritatea românilor
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]